ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1702/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea dată în ședința publică de la 3 martie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a dispus sesizarea Curții de Apel București în temeiul dispozițiilor art. 4 Legea nr. 554/2004 pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată de reclamanta C.E.M. cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 25 octombrie 1993 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, suspendând judecata cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 4157 din 26 octombrie 2010, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de reclamanta C.E.M..

Hotărând astfel, instanța de fond a apreciat că se impune a fi înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ cu caracter individual contestat în cauză, dat fiind că acesta a fost emis anterior datei la care a intrat în vigoare legea susmenționată. Cu referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție de la Luxembourg, instanța de fond a reținut, față de natura juridică a actului dedus judecății, că nu se impune cercetarea motivelor de nelegalitate invocate pe cale incidentă, întrucât cenzurarea fără limită de timp a actelor administrative unilaterale cu caracter individual contravin unor principii fundamentale convenționale și comunitare, a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și pe fond, admiterea excepției de nelegalitate invocată în litigiul civil. Recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de nelegalitate care a fost invocată ca un mijloc de apărare pentru valorificarea drepturilor sale vătămate, prin actul administrativ nelegal, astfel, că nu a fost încălcat principiul stabilității raporturilor juridice.

Prin intermediul acestei excepții, s-a arătat că se garantează posibilitatea controlului de legalitate asupra actelor administrative care nu au fost contestate pe cale principală și constatarea nelegalității certificatului de atestare a dreptului de proprietate are scop chiar restabilirea echității, justiției și legalității, ceea ce nu poate contraveni exigențelor impuse de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului cu privire la dreptul la un proces echitabil, sub aspectul principiului securității raporturilor juridice și al dreptului la justiție. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a soluționat corect excepția de nelegalitate invocată de recurenta-reclamantă, constatând că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 4 alin. (1) Legea nr. 554/2004 față de certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 25 octombrie 1993, care a fost emis anterior intrării în vigoare a actului normativ susmenționat. În mod necontestat, acest certificat este un act administrativ cu caracter individual și posibilitatea cenzurării lui fără limită de timp este de natură să încalce dreptul la justiție și principiul securității raporturilor juridice.

În jurisprudența Curții de Justiție de la Luxembourg s-a reținut că, posibilitatea de invocare a excepției de nelegalitate cu privire la actele instituțiilor comunitare, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe cale incidentă a excepției de nelegalitate. De asemenea, Curtea europeană a drepturilor omului a stabilit în jurisprudența sa că, prin posibilitatea contestării fără limită de timp, pe cale directă sau incidentă a legalității actelor administrative cu caracter individual s-ar încălca dreptul la un proces echitabil, aducându-se atingere principiului stabilității și securității raporturilor juridice.

În consecință, față de natura juridică a actului administrativ dedus judecății, instanța de fond a procedat corect la înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 262/2007, respingând ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de reclamantă. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.E.M. împotriva sentinței civile nr. 4157 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2011 .