ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 798/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin decizia nr. 159/

A din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței

civile nr. 951 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj și l-a obligat pe

apelant să plătească intimatului 2.480 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a arătat că, prin raportare la prevederile art. 129 alin.

(

4) și alin. (5) C.

proc. civ., în nici un caz nu i poate imputa instanței de fond faptul că nu ar

fi dat dovadă de rol activ sau că ar fi în încălcat principiul rolului activ.

Dimpotrivă, prima instanță a dat dovadă de un exagerat rol activ în instrumentarea

cauzei în fond, având în vedere diligențele de care a dat dovadă în

administrarea probei cu expertiză.

Experții au precizat

în considerentele expertizei că valoarea de 11,2 euro/ m.p. este valoarea de la

data efectuării expertizei, astfel încât nu poate fi primită susținerea

apelantului conform căreia expertiza ar contraveni dispozițiilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994.

Împrejurarea că între

timp valoarea terenurilor ar fi înregistrat o creștere datorită tendinței

actuale de stabilizare a pieței imobiliare constituie un argument în sensul că

apare ca nefondată susținerea apelantului conform căreia valoarea terenului ar

fi exagerat de mare. Nu este de ignorat nici faptul că este de notorietate că

terenurile situate pe traseul autostrăzii au înregistrat un plus de valoare

datorită posibilităților de valorificare economică a acestora.

2.1. Motive

Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R.

SA a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând, în esență, următoarele aspecte:

Curtea de apel a

pronunțat hotărârea cu aplicarea și interpretarea greșită a art. 9 și art. 10

din Legea nr. 198/2004, art. 26 din Legea nr. 33/1994 și art. 129 C. proc. civ.

În apel s-a solicitat

efectuarea unei noi expertize pentru a demonstra valoarea reală a imobilului

teren expropriat, prin faptul neîncuviințării acestei probe interesele

companiei fiind grav prejudiciate, cu atât mai mult cu cât motivele care au

stat la baza respingerii probei sunt neîntemeiate.

Conținutul raportului

de expertiză contrazice concluziile instanței de apel întrucât experții

judiciari au stabilit cuantumul despăgubirii exclusiv prin raportare la oferte

de vânzare și nu prin raportare la tranzacții autentice așa cum prevăd

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

A fost nesocotit și art.

129 C. proc. civ.

2.2. Analiza

recursului

Recursul este

întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Conform art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum

și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia.

Instanța de apel a

invocat numai fragmentat acest text, pentru a susține motivele pentru care a

considerat că a fost respectat art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

respectiv faptul că a fost avută în vedere valoarea de la data efectuării

expertizei.

Pentru aplicarea

corectă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 se impunea, însă, să se

solicite să se depună contracte de vânzare - cumpărare care să îndeplinească

cerința textului și nu să se valideze opinia experților care au arătat că au

stabilit cuantumul despăgubirilor pornind de la oferte de vânzare din ziarul

„Piața” (fila 153 primă instanță) a unor terenuri similare.

Nu pot fi avute în

vedere ofertele de vânzare față de inevitabila negociere a prețului, știut

fiind că, de regulă, prețul solicitat este mai mare decât cel tranzacționat.

Pe cale de

consecință, stabilind cuantumul despăgubirii cuvenite reclamantului prin

raportare la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același

fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală decurgând din interpretarea

greșită a acestui temei de drept. Ca atare, critica recurentului întrunește

cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În raport de

dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea

din apel va fi casată cu trimitere spre rejudecarea apelului, fiind necesară

efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în

raport de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași

natură, în zona în care se află terenul expropriat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr.

159/ A din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale pentru minori și familie.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 09 februarie 2012.