ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2752/2011

Asupra

recursului penal de față;

Prin încheierea

din 1 iulie 2011 a Curții de Apel București,

secția

a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 6097/2/2011,

în baza

art. 139 alin. (1) cu ref. art. 145/1

C. proc. pen. s-a înlocuit măsura arestării preventive a apelantului inculpat R.E.

cu măsura obligării de a nu părăsi România fără încuviințarea instanței, începând

cu data punerii în libertate și până la soluționarea definitivă a cauzei.

S-a dispus

punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă

cauză, lucru care s-a și întâmplat la data de 2 iulie 2011.

Curtea reține

că pentru declararea ca admisibilă a unei căi de atac, nu este suficient ca

aceasta să fie în mod obiectiv

recunoscută

de lege, prin raportare la hotărârea care se atacă și la

persoana care o exercită, ci este necesar ca

aceasta din urmă să

aibă și un interes în promovarea ei.

Aceasta înseamnă că, prin formularea respectivei

căi de atac

se tinde la modificarea soluției pronunțate în cauză,

într-un sens favorabil persoanei care a atacat-o.

În ipoteza în

care soluția instanței, cuprinsă în hotărârea atacată, corespunde celor

solicitate de către parte, fiind de pildă admisă o cerere a acesteia, în

termenii în care a fost formulată, exercitarea unei căi de atac împotriva

acestei hotărâri, chiar de către persoana în favoarea căreia hotărârea a fost

pronunțată, este inadmisibilă, căci nu există un interes propriu în exercitarea

acesteia.

Or, în speță,

prin încheierea recurată, ce a avut ca obiect verificarea temeiurilor care au

stat la baza arestării preventive a inculpatului, s-a dispus o soluție

favorabilă acestuia, respectiv punerea sa în libertate, astfel încât nu există

un interes al

inculpatului în sensul

promovării unei căi de atac.

În aceste

condiții, cum inculpatul a înțeles să recureze totuși încheierea respectivă,

calea sa de atac este inadmisibilă și va fi respinsă conform art. 385/15 pct. 1

lit. a), cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat R.E. împotriva încheierii

din 1 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată

în dosarul nr. 6097/2/2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2011.