ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2011

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința nr.

53/ CA din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia a fost admisă excepția

lipsei calității procesuale pasive a S.R. reprezentat de M.F.P. și a G.R. prin

S.G. și, în consecință, a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamantul V.Ș.V. împotriva S.R. reprezentat prin M.F.P. și G.R. prin

S.G.G.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acțiunea

introductivă reclamantul V.Ș.V. a chemat în judecată S.R. și G.R. solicitând

eliberarea unei cărți de identitate pe numele V.Ș.V., născut la data de 14

noiembrie 1971 în localitatea Dumbrăveni, jud. Sibiu. Motivarea cererii sale,

reclamantul învederează că a fost obligat de către angajații instituțiilor

locale de la Poliția Dumbrăveni și Poliția Mediaș, respectiv S.E.P. Dumbrăveni

și Mediaș, să plimbe dosarul cu actele necesare eliberării actului de

identitate, instituțiile menționate declinându-și reciproc responsabilitatea de

a-i elibera cartea de identitate.

Reclamantul

susține că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 646/2002 a solicitat

Primăriei Dumbrăveni atribuirea unui teren pentru construirea unei locuințe în

scopul de a se stabili în comuna Șaroș pe Târnave, iar după ce a obținut pe

cale judecătorească dreptul de a se stabili în această comună, i s-au creat în

mod sistematic probleme pentru a nu putea construi o locuință, una dintre

aceste probleme fiind refuzul autorităților locale de a-i elibera actul de

identitate.

Pârâtul S.R. a

depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive în cauza ce are ca obiect obligația de a face, respectiv de a elibera

reclamantului carte de identitate, precizând că în conformitate cu prevederile

O.U.G. nr. 97/2005, atribuțiile în răspunderile privind administrarea,

gestionarea, întocmirea și eliberarea actelor de identitate cetățenilor români

revin Ministerului Administrației și Internelor și unităților subordonate la

nivel local.

G.R. a depus

întâmpinare, prin care, de asemenea, a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, susținând că în calitate de organ colegial a cărui

activitate se materializează în adoptarea de hotărâri și ordonanțe, Guvernul

poate sta în judecată în calitate de pârât numai în litigiile de contencios

administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe

care le adoptă. Guvernul nu are competența de a dispune eliberarea cărților de

identitate, astfel că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.

Examinând

actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că O.U.G. nr. 97/2005 privind

evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români

constituie cadrul care reglementează evidența, domiciliul, reședința și actele

de identitate ale cetățenilor români, prin care se asigură realizarea

raporturilor juridice dintre persoanele fizice, juridice și instituțiile

statului de drept.

Potrivit dispozițiilor

acestui act normativ, atribuțiile privind administrarea, gestionarea,

întocmirea și eliberarea actelor de identitate cetățenilor români revin

Ministerului Administrației și Internelor prin I.N.E.P. împreună cu serviciile

publice comunitare de evidența populației.

În speță,

reclamantul a solicitat ca pârâții să fie obligați să-i elibereze cartea de

identitate, însă potrivit art. 14 alin. (l) din O.U.G. nr. 97/2005, actul de identitate

se eliberează de către serviciul public comunitar de evidența persoanelor de la

locul de domiciliu sau reședință al persoanei fizice, pe baza cererii scrise a

acesteia sau, în cazul persoanelor fizice puse sub interdicție, a

reprezentantului său legal.

În consecință,

nici S.R. și nici G.R. nu au atribuții în ceea ce privește eliberarea actelor

de identitate, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată

de către pârâți va fi admisă, cererea reclamantului urmând să fie respinsă ca

formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, fără a prezenta motivele de

recurs în termenul prevăzut de lege.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând cu

prioritate excepția invocată din oficiu, a constatat că recurentul nu a

respectat dispozițiile art. 303 C. proc. civ., situație în care va aplica

sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc. civ. și va constata nul

recursul declarat.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (l) C. proc. civ., recursul se va motiva

prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin.

(2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la

comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte,

verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 C. proc. civ., a

constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de

lege în termenul arătat.

În aceste

condiții, Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de

neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege.

Văzând

dispozițiile art. 302 C. proc. civ., raportate la art. 301, 303, 101 și 102 C.

proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru depunerea

motivelor de recurs, precum și modalitatea de calcul a termenului, s-a

constatat faptul că recurentul nu a respectat dispozițiile procedurale

prevăzute de lege.

În conformitate

cu dispozițiile art. 129 alin. (l) C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în

condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De

asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite

drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (l), precum și

să-și probeze pretențiile și apărările.

Întrucât

recurentul nu a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate

motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii instanței de fond,

Înalta Curte, văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun

că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica

sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul formulat de V.Ș.V. împotriva sentinței nr. 53/ CA din 24 februarie

2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.