ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin sentința nr. 53/ CA din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a S.R. reprezentat de M.F.P. și a G.R. prin S.G. și, în consecință, a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V.Ș.V. împotriva S.R. reprezentat prin M.F.P. și G.R. prin S.G.G. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductivă reclamantul V.Ș.V. a chemat în judecată S.R. și G.R. solicitând eliberarea unei cărți de identitate pe numele V.Ș.V., născut la data de 14 noiembrie 1971 în localitatea Dumbrăveni, jud. Sibiu.

Motivarea cererii sale, reclamantul învederează că a fost obligat de către angajații instituțiilor locale de la Poliția Dumbrăveni și Poliția Mediaș, respectiv S.E.P. Dumbrăveni și Mediaș, să plimbe dosarul cu actele necesare eliberării actului de identitate, instituțiile menționate declinându-și reciproc responsabilitatea de a-i elibera cartea de identitate. Reclamantul susține că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 646/2002 a solicitat Primăriei Dumbrăveni atribuirea unui teren pentru construirea unei locuințe în scopul de a se stabili în comuna Șaroș pe Târnave, iar după ce a obținut pe cale judecătorească dreptul de a se stabili în această comună, i s-au creat în mod sistematic probleme pentru a nu putea construi o locuință, una dintre aceste probleme fiind refuzul autorităților locale de a-i elibera actul de identitate.

Pârâtul S.R. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauza ce are ca obiect obligația de a face, respectiv de a elibera reclamantului carte de identitate, precizând că în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 97/2005, atribuțiile în răspunderile privind administrarea, gestionarea, întocmirea și eliberarea actelor de identitate cetățenilor români revin Ministerului Administrației și Internelor și unităților subordonate la nivel local. G.R. a depus întâmpinare, prin care, de asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că în calitate de organ colegial a cărui activitate se materializează în adoptarea de hotărâri și ordonanțe, Guvernul poate sta în judecată în calitate de pârât numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă.

Guvernul nu are competența de a dispune eliberarea cărților de identitate, astfel că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză. Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români constituie cadrul care reglementează evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, prin care se asigură realizarea raporturilor juridice dintre persoanele fizice, juridice și instituțiile statului de drept. Potrivit dispozițiilor acestui act normativ, atribuțiile privind administrarea, gestionarea, întocmirea și eliberarea actelor de identitate cetățenilor români revin Ministerului Administrației și Internelor prin I.N.E.P.

împreună cu serviciile publice comunitare de evidența populației. În speță, reclamantul a solicitat ca pârâții să fie obligați să-i elibereze cartea de identitate, însă potrivit art. 14 alin. (l) din O.U.G. nr. 97/2005, actul de identitate se eliberează de către serviciul public comunitar de evidența persoanelor de la locul de domiciliu sau reședință al persoanei fizice, pe baza cererii scrise a acesteia sau, în cazul persoanelor fizice puse sub interdicție, a reprezentantului său legal. În consecință, nici S.R. și nici G.R. nu au atribuții în ceea ce privește eliberarea actelor de identitate, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâți va fi admisă, cererea reclamantului urmând să fie respinsă ca formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, fără a prezenta motivele de recurs în termenul prevăzut de lege. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, a constatat că recurentul nu a respectat dispozițiile art. 303 C. proc. civ., situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc. civ. și va constata nul recursul declarat. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (l) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 C. proc. civ., a constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege în termenul arătat. În aceste condiții, Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege. Văzând dispozițiile art. 302 C. proc. civ., raportate la art. 301, 303, 101 și 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru depunerea motivelor de recurs, precum și modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că recurentul nu a respectat dispozițiile procedurale prevăzute de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (l) C. proc.

civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (l), precum și să-și probeze pretențiile și apărările. Întrucât recurentul nu a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii instanței de fond, Înalta Curte, văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul formulat de V.Ș.V. împotriva sentinței nr. 53/ CA din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.