ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 613/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Sibiu, în data de 16 august 2007, sub nr. 3350/85/2007, reclamanta Primăria orașului Dumbrăveni a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare din 2005, încheiat cu pârâta, având ca obiect terenul ce a făcut parte din domeniul privat al orașului Dumbrăveni, înscris în C.F., în suprafață de 112.257 mp și, de asemenea, plata de daune-interese, urmare nerespectării obligației asumate, arătând, în esență, că vânzarea terenului s-a făcut cu condiția ca societatea cumpărătoare să demareze și să finalizeze construcția și funcționarea unei hale industriale în termen de cel mult 18 luni de la cumpărarea terenului, obligație cuprinsă în caietul de sarcini aferent licitației prin care a fost adjudecat imobilul de către pârâtă.

Tribunalul Sibiu, prin sentința nr. 1356 din 18 septembrie 2008, a admis excepția lipsei concilierii directe și, în consecință a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul orașul Dumbrăveni, cu cheltuieli de judecată, reținând, în esență, că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor art. 720 1 alin. (3), (4) și (5) C. proc. civ. cu privire la procedura concilierii prealabile, așa fiind, urmând a respinge acțiunea, ca inadmisibilă. Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2009, a admis apelul declarat de reclamantul orașul Dumbrăveni prin primar, împotriva sentinței date de prima instanță, pe care a desființat-o și a trimis cauza Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, pentru judecarea, pe fond, a cauzei, reținând, în esență, că reclamanta a realizat procedura prealabilă, chiar de două ori, cu respectarea cerințelor art. 720 1 C. proc.

civ. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs pârâta SC T. SRL, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 5 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. Este de observat ca, motivul de nelegalitate circumscris celui prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. nu este dezvoltat, conform cerințelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) din evocatul cod, spre a permite examinarea acestuia de către instanța de recurs. Criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. vizează, în esență, nerespectarea termenelor cuprinse in art. 720 1 din menționatul cod, respectiv, neefectuarea calculului termenului de 15 zile de la data comunicării invitației la conciliere, in loc de data redactării acesteia si nesocotirea termenului de 30 de zile prevăzut de alin. (2) al art. 720 1 C. proc.

civ., în speță fiind doar 28 de zile de la data convocării până la cea a depunerii cererii de chemare în judecată, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecarea de către Înalta Curte a excepției lipsei procedurii prealabile de conciliere, iar ȘI , în subsidiar, admiterea, recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului promovat de către reclamantul orașul Dumbrăveni, recurenta-parata apreciind greșita aplicare, de către instanța de apel, a art. 720 1 C. proc. civ. si încălcarea dispozițiilor art. 109 alin. (2) din același cod. Examinând, cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepția de necompetență materială a secției comerciale a Tribunalului Sibiu, invocată de intimata-reclamantă, prin cererea depusa la dosarul cauzei, în data de 16 februarie 2010, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere ca prezumția de comercialitate prevăzută de art. 4 C. com.

este incidentă în raport cu calitatea de comerciant a recurentei-parate si, deopotrivă, cu aceea a bunului ce face obiectul contractului in litigiu, destinat a servi exercițiului si comerțului acestei părți, cu mențiunea că nu sunt incidente jurisdicției comerciale numai faptele obiective prevăzute de art. 3 din evocatul cod, cum arată intimata-reclamanta. Recursul este nefondat. Este de observat ca, potrivit dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ., în procesele si cererile in materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare in judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, în acest scop, reclamantul convocând partea potrivnică, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea, convocarea făcându-se, atât prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, cât și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire, data convocării pentru conciliere, nefixându-se mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate, iar, rezultatul concilierii consemnându-se într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți; înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării, dovada că, de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile, anexându-se cererii de chemare în judecată.

În raport cu evocata procedură prealabilă, instituită prin menționatele dispoziții ale art. 720 1 C. proc. civ., ce constituie ansamblul normelor și regulilor, în baza cărora părțile interesate procedează la soluționarea litigiilor comerciale, cu obiect patrimonial, pe calea concilierii directe, si, deopotrivă, fata de dispozițiilor art. 109 alin. (2) teza ultima din același cod, potrivit cărora dovada procedurii prealabile se anexează cererii de chemare în judecată, în pricina de față, convocarea la conciliere, prevăzută de alin. (2) și alin. (3) ale art. 720 1 C. proc.

civ., se constată a fi fost îndeplinită, prima oară, pentru data de 26 iunie 2007, astfel cum rezultă din notificarea din 5 iunie 2007 si, repetându-se pentru data de 9 iulie 2007, conform notificării din 25 iunie 2007, aceasta fiind recunoscută de, însăși, recurenta-parată; de asemenea, și termenul de 30 de zile a fost corect calculat de la data primirii convocării de către recurenta-parată până la data înregistrării cererii de chemare in judecata la Tribunalul Sibiu-16 august 2007-, deci, conform alin. (5) al art. 720 1 din precitatul cod si, deopotrivă, art. 109 alin. (2) teza ultimă din același cod, ambele convocări la conciliere fiind depuse de către reclamant in dosarul instanței fond, cum, cu justețe, a reținut si instanța de apel.

Este de precizat că, in condițiile arătate, nu se poate reține încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., având în vedere că, pretinsa nerespectare a unor prevederi ale menționatului articol de lege nu este de natură a atrage, in mod automat, nulitatea concilierii, cu atât mai mult, cu cât, scopul acestei reglementări constă in degrevarea instanțelor, prin soluționarea, pe cale amiabilă, a diferendelor dintre comercianți. În consecință, față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat în cauza, ca nefondat. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția de necompetență materială invocată de intimată. Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SRL Mediaș, împotriva Deciziei Curții de Apel Alba Iulia nr. 4 din 21 ianuarie 2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.