ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 613/2010

Asupra

recursului

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată la Tribunalul Sibiu, în data de 16 august 2007, sub nr. 3350/85/2007,

reclamanta Primăria orașului Dumbrăveni a solicitat instanței, în

contradictoriu cu pârâta SC T. SRL, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună

rezilierea contractului de vânzare-cumpărare din 2005, încheiat cu pârâta,

având ca obiect terenul ce a făcut parte din domeniul privat al orașului

Dumbrăveni, înscris în C.F., în suprafață de 112.257 mp și, de asemenea, plata

de daune-interese, urmare nerespectării obligației asumate, arătând, în esență,

că vânzarea terenului s-a făcut cu condiția ca societatea cumpărătoare să

demareze și să finalizeze construcția și funcționarea unei hale industriale în

termen de cel mult 18 luni de la cumpărarea terenului, obligație cuprinsă în

caietul de sarcini aferent licitației prin care a fost adjudecat imobilul de

către pârâtă.

Tribunalul Sibiu,

prin sentința nr. 1356 din 18 septembrie 2008, a admis excepția lipsei concilierii directe și, în consecință a respins acțiunea formulată și

precizată de reclamantul orașul Dumbrăveni, cu cheltuieli de judecată,

reținând, în esență, că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor art. 720

1

alin. (3), (4) și (5) C. proc. civ. cu privire la procedura concilierii

prealabile, așa fiind, urmând a respinge acțiunea, ca inadmisibilă.

Curtea de Apel

Alba-Iulia, prin Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2009, a admis apelul declarat de

reclamantul orașul Dumbrăveni prin primar, împotriva sentinței date de prima

instanță, pe care a desființat-o și a trimis cauza Tribunalului Sibiu, secția comercială

și de contencios administrativ, pentru judecarea, pe fond, a cauzei, reținând,

în esență, că reclamanta a realizat procedura prealabilă, chiar de două ori, cu

respectarea cerințelor art. 720

1

C. proc. civ.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel a declarat recurs pârâta SC T. SRL, invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de pct. 5 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Este de observat ca,

motivul de nelegalitate circumscris celui prevăzut de pct. 5 al art. 304

C. proc. civ. nu este

dezvoltat, conform cerințelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) din

evocatul cod, spre a permite examinarea acestuia de către instanța de recurs.

Criticile

circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ. vizează, în esență, nerespectarea termenelor cuprinse in art. 720

1

din menționatul cod, respectiv, neefectuarea calculului termenului de 15 zile

de la data comunicării invitației la conciliere, in loc de data redactării

acesteia si nesocotirea termenului de 30 de zile prevăzut de alin. (2) al art.

720

1

C. proc. civ., în speță fiind doar 28 de zile de la data

convocării până la cea a depunerii cererii de chemare în judecată, solicitând,

în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecarea de

către Înalta Curte a excepției lipsei procedurii prealabile de conciliere, iar

ȘI

, în subsidiar,

admiterea, recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii

apelului promovat de către reclamantul orașul Dumbrăveni, recurenta-parata

apreciind greșita aplicare, de către instanța de apel, a art. 720

1

C.

proc. civ. si încălcarea dispozițiilor art. 109 alin. (2) din același cod.

Examinând, cu

prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepția

de necompetență

materială a secției comerciale a Tribunalului Sibiu, invocată de

intimata-reclamantă, prin cererea depusa la dosarul cauzei, în data de 16

februarie 2010, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere ca prezumția

de comercialitate prevăzută de art. 4 C. com. este incidentă în raport cu

calitatea de comerciant a recurentei-parate si, deopotrivă, cu aceea a bunului

ce face obiectul contractului in litigiu, destinat a servi exercițiului si

comerțului acestei părți, cu mențiunea că nu sunt incidente jurisdicției

comerciale numai faptele obiective prevăzute de art. 3 din evocatul cod, cum

arată intimata-reclamanta.

Recursul este

nefondat.

Este de observat ca,

potrivit dispozițiilor

art.

720

1

C. proc. civ.,

în procesele si cererile in materie comercială evaluabile

în bani, înainte de introducerea cererii de chemare in judecată, reclamantul va

încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, în

acest scop, reclamantul convocând partea potrivnică, comunicându-i în scris

pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe

care se sprijină acestea, convocarea făcându-se, atât prin scrisoare

recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt

mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea

primirii acestuia, cât și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de

primire, data convocării pentru conciliere, nefixându-se mai devreme de 15 zile

de la data primirii actelor comunicate, iar, rezultatul concilierii

consemnându-se într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare

la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți; înscrisul

despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs

convocării, dovada că, de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de

zile, anexându-se cererii de chemare în judecată.

În raport cu

evocata procedură

prealabilă, instituită prin menționatele dispoziții ale art. 720

1

C.

proc. civ., ce constituie ansamblul normelor și regulilor, în baza cărora

părțile interesate procedează la soluționarea litigiilor comerciale, cu obiect

patrimonial, pe calea concilierii directe, si, deopotrivă, fata de

dispozițiilor art. 109

alin. (2) teza ultima din același cod, potrivit cărora dovada procedurii

prealabile se anexează cererii de chemare în judecată,

în pricina de față,

convocarea la conciliere, prevăzută de alin. (2) și alin. (3) ale art. 720

1

C. proc. civ., se constată a fi fost îndeplinită, prima oară, pentru data de 26

iunie 2007, astfel cum rezultă din notificarea din 5 iunie 2007 si,

repetându-se pentru data de 9 iulie 2007, conform notificării din 25 iunie 2007,

aceasta fiind recunoscută de, însăși, recurenta-parată; de asemenea, și

termenul de 30 de zile a fost corect calculat de la data primirii convocării de

către recurenta-parată până la data înregistrării cererii de chemare in

judecata la Tribunalul Sibiu-16 august 2007-, deci, conform alin. (5) al art.

720

1

din precitatul cod si, deopotrivă, art. 109 alin. (2) teza

ultimă din același cod, ambele convocări la conciliere fiind depuse de către

reclamant in dosarul instanței fond, cum, cu justețe, a reținut si instanța de

apel.

Este de precizat că,

in condițiile arătate, nu se poate reține încălcarea de către instanța de apel

a dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., având în vedere că,

pretinsa nerespectare a unor prevederi ale menționatului articol de lege nu

este de natură a atrage, in mod automat, nulitatea concilierii, cu atât mai

mult, cu cât, scopul acestei reglementări constă in degrevarea instanțelor,

prin soluționarea, pe cale amiabilă, a diferendelor dintre comercianți.

În consecință, față

de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează să respingă recursul declarat în cauza, ca nefondat.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de

necompetență materială invocată de intimată.

Respinge

recursul declarat de pârâta

SC T. SRL Mediaș,

împotriva Deciziei Curții de Apel Alba Iulia nr.

4 din 21 ianuarie 2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

17

februarie 2010.