ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 50/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 50/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Prin Sentința comercială nr. 703/C din 2 iunie 2011
pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4181/85/2010, a fost admisă
acțiunea comercială formulată și precizată de reclamanta Primăria orașului
Dumbrăveni prin Primar, în contradictoriu cu pârâta SC T.T. (fostă T.F.) SRL
Mediaș, s-a dispus rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2078/2005
încheiat între părți, rectificarea CF nr. 2415 - Saroșu pe Târnave top 6090 și
5988 în sensul revenirii la situația anterioară încheierii contractului de
vânzare - cumpărare și s-a dispus obligarea pârâtei la plata de daune interese
în sumă de 67.692,13 RON.
Pentru a pronunța
această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată la nr. 3350/85/2007, în data de 16 august 2007, reclamanta
Primăria orașului Dumbrăveni a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta
SC T.F. SRL, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună rezilierea
contractului de vânzare cumpărare nr. 2078/2005, încheiat cu pârâta, având ca
obiect terenul ce a făcut parte din domeniul privat al orașului Dumbrăveni,
înscris în CF 2415, în suprafață de 112.257 mp și, de asemenea, plata de
daune-interese, urmare a nerespectării obligației asumate, arătând, în esență,
că vânzarea terenului s-a făcut cu condiția ca societatea cumpărătoare să
demareze și să finalizeze construcția și funcționarea unei hale industriale în
termen de cel mult 18 luni de la cumpărarea terenului, obligație cuprinsă în
caietul de sarcini aferent licitației prin care a fost adjudecat imobilul de
către pârâtă.
Tribunalul Sibiu,
prin Sentința nr. 1356 din 18 septembrie 2008, a admis excepția lipsei
concilierii directe și, în consecință a respins acțiunea formulată și precizată
de reclamanta Primăria orașului Dumbrăveni, ca inadmisibilă, cu cheltuieli de
judecată, reținând, în esență, că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor
art. 720
1
alin. (3), (4) și (5) C. proc. civ. cu privire la
procedura concilierii prealabile.
Curtea de Apel Alba
lulia, prin Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2009, a admis apelul declarat de
reclamanta Primăria orașului Dumbrăveni prin Primar, împotriva acestei
sentințe, pe care a desființat-o și a trimis cauza Tribunalului Sibiu, secția
comercială și de contencios administrativ, pentru judecarea, pe fond, a cauzei,
reținând, în esență, că reclamanta a realizat procedura prealabilă, chiar de
două ori, cu respectarea cerințelor art. 720
1
C. proc. civ.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs pârâta SC T.F. SRL, invocând motivele de nelegalitate
prevăzute de art. 304 punctele 5 și 9 ale Codului de procedură civilă.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, prin Decizia nr. 613 din 17 februarie 2010 a respins
recursul pârâtei SC T.F. SRL motivat de faptul că decizia Curții de Apel Alba
lulia este legală.
În consecință, cauza
a fost înregistrată la nr. 4181/85/2010, pe rolul Tribunalului Sibiu, secția
comercială și contencios administrativ.
Cu ocazia
rejudecării, tribunalul a reținut că între Primăria orașului Dumbrăveni și
pârâta SC T.T. SRL (fostă SC T.F. SRL) s-a încheiat contractul de vânzare -
cumpărare nr. 2356/2005, având ca obiect imobilul teren, situat în Dumbrăveni,
str. Gării, nr. 1, înscris în C.F. 2415 - Șaroșu pe Târnave nr. top 6090 și
5988, în suprafață totală de 112.257 mp în scopul construirii unei hale
agroindustriale (hală de cultivare ciuperci) în termen de 18 luni de la data
încheierii contractului. Acest obiectiv de investiții urma să asigure locuri de
muncă pentru 60 de persoane, cetățeni ai orașului Dumbrăveni.
Contractul de vânzare
- cumpărare, încheiat în urma organizării unei licitații deschise, adjudecatară
fiind declarată pârâta, a fost încheiat cu condiția suspensivă a construirii
unei hale agroindustriale de către SC T.T. SRL în termen de 18 luni de la data
încheierii contractului, condiție care nu a fost respectată de către societatea
pârâtă.
Societatea pârâtă a
fost obligată la plata prejudiciului cauzat orașului Dumbrăveni pentru lipsirea
sa de folosință a terenului, obiect al contractului de vânzare - cumpărare,
care putea fi închiriat unor societăți interesate.
Valoarea
prejudiciului a fost stabilită prin raportare la chiria minimă pretinsă de
orașul Dumbrăveni, stabilită pentru fiecare an prin Hotărâre de Consiliu local,
pentru teren de aceeași natură, suma la care se ajunge prin acest calcul fiind:
67.692,13 RON.
În temeiul art. 1020
C. civ., instanța a dispus rezilierea contractului de vânzare cumpărare nr.
2078/2005 încheiat între Primăria orașului Dumbrăveni și SC T.F. SRL,
rectificarea de Cărții Funciare nr. 2415 - Șaroșu pe Târnave nr. top. 6090 și
5988 în sensul revenirii la situația anterioară încheierii contractului de
vânzare cumpărare și obligarea pârâtei la plata de daune interese către SC T.T.
SRL în sumă de 67.692,13 RON, pentru lipsa de folosință a terenului cea
constituit obiectul contractului.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat apel pârâta SC T.T. SRL Mediaș, criticând-o pentru
netemeinicie și nelegalitate și solicitând schimbarea în sensul respingerii
acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea
motivelor de apel se invocă încălcarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
pentru nemotivarea în drept a sentinței și încălcarea prevederilor art. 969,
977 și următoarele C. civ.
Apelanta învederează
că în contractul de vânzare-cumpărare nr. 2078/2005 nu este inserată nicio
clauză care să condiționeze transmiterea dreptului de proprietate de
construirea halei de producție a ciupercilor și angajarea a 60 de persoane
provenind din orașul Dumbrăveni, menționându-se expres că „imobilul urmează a
fi folosit în scopul desfășurării obiectului de activitate al societății".
Se susține că, în
aceste condiții, destinația trebuia stabilită în funcție de activitatea
principală a societății „servicii de rezervare și asistență turistică".
Apelanta pârâtă
apreciază că este nejustificată și obligarea sa la plata sumei de 67.692 RON cu
titlu de daune interese, calculele neavând o susținere cu probe, iar prin plata
prețului cumpărătorul era liber să folosească imobilul.
Intimata reclamantă
Primăria orașului Dumbrăveni prin Primar a solicitat, prin întâmpinare,
respingerea căii de atac formulate, întrucât pârâta, în calitate de
adjudecatar, și-a însușit condițiile din caietul de sarcini.
Prin Decizia nr.
124/2011 din 9 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba lulia, secția a II-a civilă,
a admis apelul declarat de pârâta SC T.T. SRL Mediaș împotriva Sentinței
comerciale nr. 703/C/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a schimbat, în tot,
sentința atacată în sensul că a respins acțiunea comercială formulată și
precizată de reclamanta Primăria orașului Dumbrăveni prin Primar împotriva
pârâtei SC T.T. SRL Mediaș.
În motivarea
hotărârii, instanța de apel a reținut că prin Decizia invocată nr. 613 din 17
februarie 2010 pronunțată în Dosar nr. 3350/85/2007, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția comercială, a stabilit natura comercială a cauzei.
S-a constatat că
între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.
2087 la 1 noiembrie 2005 de Biroul Notarului Public D.C. (fila 7 Dosar nr.
3350/87/2007 al Tribunalului Sibiu) având ca obiect vânzarea de către reclamant
în favoarea pârâtei a imobilului înscris în CF nr. 2415 - Șaroș corespunzător
nr. top. 6090 și 5988 în suprafață totală de 112.257 mp, aflat în domeniul
privat al orașului Dumbrăveni pentru prețul de 112.064,36 RON, achitat prin
chitanța nr. 4385 din 16 august 2005 și O.P. nr. 127 din 20 septembrie 2005.
Instanța de apel a
arătat că deși reclamanta susține în acțiune că vânzarea terenului s-a făcut
sub condiția ca pârâta să demareze și să finalizeze construcția unei hale
agroindustriale de cultivare ciuperci, în conținutul contratului de vânzare -
cumpărare nu s-a inserat nicio clauză care să condiționeze validitatea actului
de construcția unei hale într-un anumit termen.
Astfel, Curtea de
Apel a reținut că o condiție suspensivă nu se poate deduce pe cale de
interpretare, dacă aceasta nu este prevăzută în contractul încheiat, așa cum
greșit a reținut instanța de fond, în contract stipulându-se doar că „imobilele
urmează a fi folosite în scopul desfășurării obiectului de activitate al
societății".
În speță, instanța de
apel a reținut că actul autentificat sub nr. 2087/2005 nu este afectat de o
condiție, față de absența unei clauze contractuale privind edificarea unei
hale, condiția fiind un eveniment viitor și nesigur ca realizare de care
depinde existența actului juridic civil.
Prin urmare, Curtea a
statuat că reclamantul nu își poate invoca propria culpă prin neinserarea
acestei clauze în contractul de vânzare cumpărare raportându-se doar la caietul
de sarcini, care reprezintă un act despre care nu se face nicio referire în
contractul autentic.
Astfel fiind,
instanța a constatat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate
prin contract, achitând în întregime prețul vânzării, astfel că nu este
incident motivul de reziliere al contractului invocat de reclamantă.
În finalul
considerentelor, față de respingerea cererii reclamantei de reziliere a
contractului, curtea de apel a constatat că pârâta nu poate fi obligată la
plata daunelor interese.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamanta Primăria orașului Dumbrăveni prin Primar,
invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În motivarea primei
critici, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta
-reclamantă arată că decizia atacată a fost dată fără a arăta motivarea în
drept a soluției adoptate și considerentele care au dus la schimbarea
sentinței.
Susține că fără
arătarea motivelor nu se poate realiza controlul judiciar, sens în care
solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei
spre rejudecare la aceiași curte de apel.
Cu privire la motivul
de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta
susține că instanța de apel în mod greșit a reținut faptul că contractul de
vânzare - cumpărare, a cărui reziliere se solicită, nu este afectat de nicio
condiție sau sarcină asumată, respectiv impusă de părți în procesul formării
voinței juridice.
În acest sens,
recurenta arată că această condiție este expresă, fiind inserată atât în oferta
de vânzare făcută de autoritatea administrativă, cât și în acceptarea acestei
oferte făcută de societatea cumpărătoare, care prin achiziționarea caietului de
sarcini al licitației de vânzare, prin completarea ofertei de cumpărare și prin
participarea la licitație și-a asumat obligația îndeplinirii tuturor
condițiilor licitației, pentru a cumpăra terenurile.
Astfel, nu se poate
susține faptul că această vânzare a fost făcută fără a fi afectată de vreo
modalitate, iar forma autentică în care a fost îmbrăcat transferul dreptului de
proprietate a terenului a reprezentat doar o condiție de formă, fără de care
transferul proprietății în condițiile asumate de părți nu ar fi operat.
Pornind de la
principiile de drept consacrate de dispozițiile art. 969 alin. (1) C. civ. și
art. 977 din același cod, raportat la modalitatea și împrejurările în care a
fost încheiat contractul precum și la calitatea părților contractante,
recurenta susține că nu se poate concluziona decât faptul că respectivul
contract de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2078/2005 este un contract
de vânzare - cumpărare a unei suprafețe de teren în vederea construirii de
către cumpărător, în termen de 18 luni, a unei hale agroindustriale care să
asigure locuri de muncă pentru aproximativ 60 de persoane.
Totodată, recurenta
consideră că apelul formulat de intimată nu a fost suficient timbrat, iar
instanța de apel în mod neîntemeiat a respins excepția invocată.
Pe fondul cauzei,
recurenta solicită rezilierea contractului și plata unor despăgubiri care să
repare prejudiciul suferit de întreaga comunitate, cu atât mai mult cu cât
Primăria Dumbrăveni a încercat în nenumărate rânduri o rezolvare amiabilă a
litigiului.
În ceea ce privește
plata daunelor interese, recurenta arată că intimata - pârâtă trebuie obligată
și la plata prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință a terenului, obiect al
contractului de vânzare - cumpărare, care putea fi închiriat unor societăți
interesate, suma pretinsă fiind în cuantum de 67.692,13 RON la care se pot
adăuga penalități și majorări de întârziere.
Înalta Curte,
analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs, reține următoarele:
Primăria orașului
Dumbrăveni a organizat, la data de 16 august 2005, o licitație având ca obiect
terenurile, în suprafață de 112.257 mp situate în intravilanul orașului, în
temeiul Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
Cu privire la
terenurile care au constituit obiectul licitației și ulterior al vânzării, în
caietul de sarcini se menționează că fac parte din domeniul privat al orașului
Dumbrăveni și vânzarea are ca scop construirea unui complex agro-industrial, în
termen de 18 luni de la cumpărare.
În formularul
„Descrierea investiției", completat și semnat de către reprezentantul
pârâtei, se fac următoarele mențiuni:
- denumirea
investiției - fermă de producție, pentru ciuperci de consum;
- caracteristici
constructive: hală de producție cu trei module în suprafață de 2 ha, depozit de
materii prime, în suprafață de 2 ha, căi de acces; coeficient de utilizare a
terenului - 95%;
- număr de locuri de
muncă - aproximativ 60;
- valoarea
orientativă a investiției 1,8 milioane de Euro.
În caietul de sarcini
se precizează la capitolul obligațiile cumpărătorului:
- să realizeze
lucrările de investiții corespunzătoare proiectului aprobat și avizelor legale;
- să realizeze
obiectivul de investiții în scopul căruia s-a realizat vânzarea terenului;
- să realizeze
lucrările de investiție numai în condițiile de autorizare conform Legii nr.
50/1991, completată prin Legea nr. 453/2001 și Legea nr. 401/2004.
De asemenea, se
precizează că prin înscrierea la licitație, toate condițiile impuse prin
caietul de sarcini se consideră însușite de către ofertant.
În acest sens, în
formularul de ofertă adresat reclamantei, reprezentantul pârâtei precizează:
„Ne angajăm, în situația în care oferta noastră va fi declarată câștigătoare,
să ne îndeplinim sarcinile asumate prin ofertă, în concordanță cu cerințele
prevăzute în caietul de sarcini".
Ca urmare a
declarării adjudecatară a licitației, pârâta a încheiat cu reclamanta
contractul de vânzare - cumpărare autentificat la nr. 2087 din 1 noiembrie
2005, la BNP D.C., în care se stipulează expres:
- acest contract s-a
încheiat în baza procesului - verbal de licitație nr. 4462 din 16 august 2005;
- SC T.F. SRL Mediaș,
cumpără la prețul și în condițiile prezentului contract imobilele mai sus
descrise;
- imobilele urmează a
fi folosite în scopul desfășurării obiectului de activitate al societății.
Astfel fiind,
rezultă, fără putință de tăgadă, din cele expuse mai sus, că reclamanta a
organizat licitația publică pentru vinderea unor terenuri în vederea realizării
unei investiții (hală agroindustrială pentru cultivarea ciupercilor) care să
asigure locuri de muncă pentru aproximativ 60 de persoane.
După încheierea
contractului de vânzare - cumpărare, pârâta avea obligația să-și îndeplinească
angajamentul de a construi hala agroindustrială, în termen de cel mult 18 luni,
angajament asumat prin formularul de ofertă și consemnat și în contractul de
vânzare -cumpărare, în care, se prevede expres că s-a încheiat în baza
procesului - verbal de licitație.
În raport de aceste
considerente, Înalta Curte constată că în mod nelegal Curtea de apel a apreciat
că întrucât în contract nu s-a inserat nicio clauză care să condiționeze
validitatea actului de construcția unei hale, într-un anumit termen, susținerea
reclamantei în sensul că acest contract este afectat de o condiție suspensivă,
este nefondată și că deoarece în contract se stipulează doar că imobilele
urmează a fi folosite în scopul desfășurării obiectului de activitate al
pârâtei și anume activități turistice și nu de producție a ciupercilor,
obligația asumată de pârâtă, prin participarea la licitație, nu mai subzistă.
Dimpotrivă, elementul
esențial inserat în contract este cel referitor la faptul că acest contract s-a
încheiat în baza unui proces - verbal de licitație, care s-a organizat în
temeiul Legii nr. 215/2001 privind administrația locală, act normativ care
reglementează condițiile în care consiliile locale pot organiza licitații
pentru a vinde terenuri care sunt și în intravilanul orașului.
Concret, în vederea
asigurării unor locuri de muncă, Consiliul Local al Primăriei orașului
Dumbrăveni a hotărât vinderea prin licitație publică a unor terenuri, cu
obligația cumpărătorului, adjudecatar al licitației să realizeze obligațiile
înscrise în caietul de sarcini, pe care în speță pârâta s-a angajat să le
respecte dar după încheierea actului de vânzare -cumpărare nu numai că a
refuzat, mai mult, invocă propria culpă în sensul că obiectul de activitate al
societății este altul decât producerea de ciuperci, deși se angajase să
respecte caietul de sarcini, în temeiul căruia a câștigat licitația.
Potrivit art. 977 C.
civ., invocat chiar de pârâtă în apărare, interpretarea contractelor se face
după intenția comună a părților contractante iar nu după înțelesul literal al
termenilor și în consecință atât timp cât prin declarația de participare la
licitație pârâta și-a manifestat expres intenția de a respecta obligațiile
asumate prin caietul de sarcini, în sensul cumpărării terenului pentru o
investiție care să asigure locuri de muncă, iar ulterior, de rea credință, nu
numai că nu și-a îndeplinit obligația ci a susținut, în mod speculativ, că nu
s-a inserat în contract obligația pe care și-o asumase, este evident că pârâta
are obligația respectării întocmai și în termenul stipulat în caietul de sarcini,
a obligațiilor impuse de vânzătorul organizator al licitației.
Potrivit art. 970 C.
civ.: „Convențiile trebuie executate cu bună credință. Ele obligă nu numai la
ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul
sau legea dă obligației după natura sa".
Din textul precitat
rezultă că în temeiul condițiilor și scopului prevăzute în caietul de sarcini,
care a stat la baza organizării licitației pârâta adjudecatară avea obligația
legală de a respecta obligațiile pe care și le asumase pentru a putea participa
la licitație, referitoare la investiția constând în construirea unei hale
agroindustriale, în termen de cel mult 18 luni de la data încheierii
contractului de vânzare - cumpărare și anume 1 noiembrie 2005, deoarece reclamanta
a organizat licitația privind vânzarea terenurilor în scopul creării unor
locuri de muncă de către cumpărătorul terenurilor și nu o vânzare a terenurilor
din intravilanul orașului Dumbrăveni, fără nicio finalitate.
Osebit de aceasta
este evident că de la data de 1 noiembrie 2005 când, cu ocazia încheierii
contractului de vânzare - cumpărare terenurile au trecut în proprietatea
pârâtei potrivit mențiunii din contract, reclamanta nu a putut folosi
terenurile și în consecință pârâta îi datorează contravaloarea lipsei de
folosință.
Referitor la motivul
de recurs privind respingerea, în mod neîntemeiat, de către curtea de apel a
excepției invocată de către reclamantă pentru insuficienta timbrare a apelului,
se constată că acesta este nemotivat, pe de o parte, iar pe de altă parte, în
mod legal, curtea de apel a constatat că taxa judiciară de timbru în apel a
fost calculată legal în cuantum de jumătate din cea datorată la fond și în
consecință acest motiv este nefondat.
În raport de aceste
considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate și în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să admită recursul, să
desființeze decizia, cu consecința respingerii apelului pârâtei și menținerii
sentinței de fond, care este legală, atât în privința aplicării art. 1020 C.
civ. în temeiul căruia s-a dispus rezilierea contractului cât și în privința
obligării pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamanta Primăria orașului Dumbrăveni prin Primar împotriva
Deciziei nr. 124 din 9 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia,
secția a II-a civilă.
Modifică decizia
recurată în sensul că respinge, ca nefondat, apelul pârâtei SC T.T. SRL
împotriva Sentinței comerciale nr. 703/C din 2 iunie 2011 a Tribunalului Sibiu,
secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 ianuarie 2013.
Procesat de GGC - DG