ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 50/2013

Prin Sentința comercială nr. 703/C din 2 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4181/85/2010, a fost admisă acțiunea comercială formulată și precizată de reclamanta Primăria orașului Dumbrăveni prin Primar, în contradictoriu cu pârâta SC T.T. (fostă T.F.) SRL Mediaș, s-a dispus rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2078/2005 încheiat între părți, rectificarea CF nr. 2415 - Saroșu pe Târnave top 6090 și 5988 în sensul revenirii la situația anterioară încheierii contractului de vânzare - cumpărare și s-a dispus obligarea pârâtei la plata de daune interese în sumă de 67.692,13 RON. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată la nr. 3350/85/2007, în data de 16 august 2007, reclamanta Primăria orașului Dumbrăveni a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC T.F.

SRL, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună rezilierea contractului de vânzare cumpărare nr. 2078/2005, încheiat cu pârâta, având ca obiect terenul ce a făcut parte din domeniul privat al orașului Dumbrăveni, înscris în CF 2415, în suprafață de 112.257 mp și, de asemenea, plata de daune-interese, urmare a nerespectării obligației asumate, arătând, în esență, că vânzarea terenului s-a făcut cu condiția ca societatea cumpărătoare să demareze și să finalizeze construcția și funcționarea unei hale industriale în termen de cel mult 18 luni de la cumpărarea terenului, obligație cuprinsă în caietul de sarcini aferent licitației prin care a fost adjudecat imobilul de către pârâtă.

Tribunalul Sibiu, prin Sentința nr. 1356 din 18 septembrie 2008, a admis excepția lipsei concilierii directe și, în consecință a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta Primăria orașului Dumbrăveni, ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată, reținând, în esență, că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor art. 720 1 alin. (3), (4) și (5) C. proc. civ. cu privire la procedura concilierii prealabile. Curtea de Apel Alba lulia, prin Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2009, a admis apelul declarat de reclamanta Primăria orașului Dumbrăveni prin Primar, împotriva acestei sentințe, pe care a desființat-o și a trimis cauza Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, pentru judecarea, pe fond, a cauzei, reținând, în esență, că reclamanta a realizat procedura prealabilă, chiar de două ori, cu respectarea cerințelor art. 720 1 C. proc.

civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC T.F. SRL, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 punctele 5 și 9 ale Codului de procedură civilă. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 613 din 17 februarie 2010 a respins recursul pârâtei SC T.F. SRL motivat de faptul că decizia Curții de Apel Alba lulia este legală. În consecință, cauza a fost înregistrată la nr. 4181/85/2010, pe rolul Tribunalului Sibiu, secția comercială și contencios administrativ. Cu ocazia rejudecării, tribunalul a reținut că între Primăria orașului Dumbrăveni și pârâta SC T.T. SRL (fostă SC T.F. SRL) s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. 2356/2005, având ca obiect imobilul teren, situat în Dumbrăveni, str. Gării, nr. 1, înscris în C.F.

2415 - Șaroșu pe Târnave nr. top 6090 și 5988, în suprafață totală de 112.257 mp în scopul construirii unei hale agroindustriale (hală de cultivare ciuperci) în termen de 18 luni de la data încheierii contractului. Acest obiectiv de investiții urma să asigure locuri de muncă pentru 60 de persoane, cetățeni ai orașului Dumbrăveni. Contractul de vânzare - cumpărare, încheiat în urma organizării unei licitații deschise, adjudecatară fiind declarată pârâta, a fost încheiat cu condiția suspensivă a construirii unei hale agroindustriale de către SC T.T. SRL în termen de 18 luni de la data încheierii contractului, condiție care nu a fost respectată de către societatea pârâtă. Societatea pârâtă a fost obligată la plata prejudiciului cauzat orașului Dumbrăveni pentru lipsirea sa de folosință a terenului, obiect al contractului de vânzare - cumpărare, care putea fi închiriat unor societăți interesate.

Valoarea prejudiciului a fost stabilită prin raportare la chiria minimă pretinsă de orașul Dumbrăveni, stabilită pentru fiecare an prin Hotărâre de Consiliu local, pentru teren de aceeași natură, suma la care se ajunge prin acest calcul fiind: 67.692,13 RON. În temeiul art. 1020 C. civ., instanța a dispus rezilierea contractului de vânzare cumpărare nr. 2078/2005 încheiat între Primăria orașului Dumbrăveni și SC T.F. SRL, rectificarea de Cărții Funciare nr. 2415 - Șaroșu pe Târnave nr. top. 6090 și 5988 în sensul revenirii la situația anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare și obligarea pârâtei la plata de daune interese către SC T.T. SRL în sumă de 67.692,13 RON, pentru lipsa de folosință a terenului cea constituit obiectul contractului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC T.T. SRL Mediaș, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând schimbarea în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În dezvoltarea motivelor de apel se invocă încălcarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. pentru nemotivarea în drept a sentinței și încălcarea prevederilor art. 969, 977 și următoarele C. civ.

Apelanta învederează că în contractul de vânzare-cumpărare nr. 2078/2005 nu este inserată nicio clauză care să condiționeze transmiterea dreptului de proprietate de construirea halei de producție a ciupercilor și angajarea a 60 de persoane provenind din orașul Dumbrăveni, menționându-se expres că „imobilul urmează a fi folosit în scopul desfășurării obiectului de activitate al societății". Se susține că, în aceste condiții, destinația trebuia stabilită în funcție de activitatea principală a societății „servicii de rezervare și asistență turistică". Apelanta pârâtă apreciază că este nejustificată și obligarea sa la plata sumei de 67.692 RON cu titlu de daune interese, calculele neavând o susținere cu probe, iar prin plata prețului cumpărătorul era liber să folosească imobilul.

Intimata reclamantă Primăria orașului Dumbrăveni prin Primar a solicitat, prin întâmpinare, respingerea căii de atac formulate, întrucât pârâta, în calitate de adjudecatar, și-a însușit condițiile din caietul de sarcini. Prin Decizia nr. 124/2011 din 9 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba lulia, secția a II-a civilă, a admis apelul declarat de pârâta SC T.T. SRL Mediaș împotriva Sentinței comerciale nr. 703/C/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a schimbat, în tot, sentința atacată în sensul că a respins acțiunea comercială formulată și precizată de reclamanta Primăria orașului Dumbrăveni prin Primar împotriva pârâtei SC T.T. SRL Mediaș. În motivarea hotărârii, instanța de apel a reținut că prin Decizia invocată nr. 613 din 17 februarie 2010 pronunțată în Dosar nr. 3350/85/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a stabilit natura comercială a cauzei.

S-a constatat că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2087 la 1 noiembrie 2005 de Biroul Notarului Public D.C. (fila 7 Dosar nr. 3350/87/2007 al Tribunalului Sibiu) având ca obiect vânzarea de către reclamant în favoarea pârâtei a imobilului înscris în CF nr. 2415 - Șaroș corespunzător nr. top. 6090 și 5988 în suprafață totală de 112.257 mp, aflat în domeniul privat al orașului Dumbrăveni pentru prețul de 112.064,36 RON, achitat prin chitanța nr. 4385 din 16 august 2005 și O.P. nr. 127 din 20 septembrie 2005. Instanța de apel a arătat că deși reclamanta susține în acțiune că vânzarea terenului s-a făcut sub condiția ca pârâta să demareze și să finalizeze construcția unei hale agroindustriale de cultivare ciuperci, în conținutul contratului de vânzare - cumpărare nu s-a inserat nicio clauză care să condiționeze validitatea actului de construcția unei hale într-un anumit termen.

Astfel, Curtea de Apel a reținut că o condiție suspensivă nu se poate deduce pe cale de interpretare, dacă aceasta nu este prevăzută în contractul încheiat, așa cum greșit a reținut instanța de fond, în contract stipulându-se doar că „imobilele urmează a fi folosite în scopul desfășurării obiectului de activitate al societății". În speță, instanța de apel a reținut că actul autentificat sub nr. 2087/2005 nu este afectat de o condiție, față de absența unei clauze contractuale privind edificarea unei hale, condiția fiind un eveniment viitor și nesigur ca realizare de care depinde existența actului juridic civil. Prin urmare, Curtea a statuat că reclamantul nu își poate invoca propria culpă prin neinserarea acestei clauze în contractul de vânzare cumpărare raportându-se doar la caietul de sarcini, care reprezintă un act despre care nu se face nicio referire în contractul autentic.

Astfel fiind, instanța a constatat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin contract, achitând în întregime prețul vânzării, astfel că nu este incident motivul de reziliere al contractului invocat de reclamantă. În finalul considerentelor, față de respingerea cererii reclamantei de reziliere a contractului, curtea de apel a constatat că pârâta nu poate fi obligată la plata daunelor interese. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Primăria orașului Dumbrăveni prin Primar, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea primei critici, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta -reclamantă arată că decizia atacată a fost dată fără a arăta motivarea în drept a soluției adoptate și considerentele care au dus la schimbarea sentinței.

Susține că fără arătarea motivelor nu se poate realiza controlul judiciar, sens în care solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași curte de apel. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține că instanța de apel în mod greșit a reținut faptul că contractul de vânzare - cumpărare, a cărui reziliere se solicită, nu este afectat de nicio condiție sau sarcină asumată, respectiv impusă de părți în procesul formării voinței juridice.

În acest sens, recurenta arată că această condiție este expresă, fiind inserată atât în oferta de vânzare făcută de autoritatea administrativă, cât și în acceptarea acestei oferte făcută de societatea cumpărătoare, care prin achiziționarea caietului de sarcini al licitației de vânzare, prin completarea ofertei de cumpărare și prin participarea la licitație și-a asumat obligația îndeplinirii tuturor condițiilor licitației, pentru a cumpăra terenurile. Astfel, nu se poate susține faptul că această vânzare a fost făcută fără a fi afectată de vreo modalitate, iar forma autentică în care a fost îmbrăcat transferul dreptului de proprietate a terenului a reprezentat doar o condiție de formă, fără de care transferul proprietății în condițiile asumate de părți nu ar fi operat.

Pornind de la principiile de drept consacrate de dispozițiile art. 969 alin. (1) C. civ. și art. 977 din același cod, raportat la modalitatea și împrejurările în care a fost încheiat contractul precum și la calitatea părților contractante, recurenta susține că nu se poate concluziona decât faptul că respectivul contract de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2078/2005 este un contract de vânzare - cumpărare a unei suprafețe de teren în vederea construirii de către cumpărător, în termen de 18 luni, a unei hale agroindustriale care să asigure locuri de muncă pentru aproximativ 60 de persoane. Totodată, recurenta consideră că apelul formulat de intimată nu a fost suficient timbrat, iar instanța de apel în mod neîntemeiat a respins excepția invocată.

Pe fondul cauzei, recurenta solicită rezilierea contractului și plata unor despăgubiri care să repare prejudiciul suferit de întreaga comunitate, cu atât mai mult cu cât Primăria Dumbrăveni a încercat în nenumărate rânduri o rezolvare amiabilă a litigiului. În ceea ce privește plata daunelor interese, recurenta arată că intimata - pârâtă trebuie obligată și la plata prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință a terenului, obiect al contractului de vânzare - cumpărare, care putea fi închiriat unor societăți interesate, suma pretinsă fiind în cuantum de 67.692,13 RON la care se pot adăuga penalități și majorări de întârziere. Înalta Curte, analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs, reține următoarele: Primăria orașului Dumbrăveni a organizat, la data de 16 august 2005, o licitație având ca obiect terenurile, în suprafață de 112.257 mp situate în intravilanul orașului, în temeiul Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală.

Cu privire la terenurile care au constituit obiectul licitației și ulterior al vânzării, în caietul de sarcini se menționează că fac parte din domeniul privat al orașului Dumbrăveni și vânzarea are ca scop construirea unui complex agro-industrial, în termen de 18 luni de la cumpărare. În formularul „Descrierea investiției", completat și semnat de către reprezentantul pârâtei, se fac următoarele mențiuni: - denumirea investiției - fermă de producție, pentru ciuperci de consum; - caracteristici constructive: hală de producție cu trei module în suprafață de 2 ha, depozit de materii prime, în suprafață de 2 ha, căi de acces; coeficient de utilizare a terenului - 95%; - număr de locuri de muncă - aproximativ 60; - valoarea orientativă a investiției 1,8 milioane de Euro.

În caietul de sarcini se precizează la capitolul obligațiile cumpărătorului: - să realizeze lucrările de investiții corespunzătoare proiectului aprobat și avizelor legale; - să realizeze obiectivul de investiții în scopul căruia s-a realizat vânzarea terenului; - să realizeze lucrările de investiție numai în condițiile de autorizare conform Legii nr. 50/1991, completată prin Legea nr. 453/2001 și Legea nr. 401/2004. De asemenea, se precizează că prin înscrierea la licitație, toate condițiile impuse prin caietul de sarcini se consideră însușite de către ofertant.

În acest sens, în formularul de ofertă adresat reclamantei, reprezentantul pârâtei precizează: „Ne angajăm, în situația în care oferta noastră va fi declarată câștigătoare, să ne îndeplinim sarcinile asumate prin ofertă, în concordanță cu cerințele prevăzute în caietul de sarcini". Ca urmare a declarării adjudecatară a licitației, pârâta a încheiat cu reclamanta contractul de vânzare - cumpărare autentificat la nr. 2087 din 1 noiembrie 2005, la BNP D.C., în care se stipulează expres: - acest contract s-a încheiat în baza procesului - verbal de licitație nr. 4462 din 16 august 2005; - SC T.F. SRL Mediaș, cumpără la prețul și în condițiile prezentului contract imobilele mai sus descrise; - imobilele urmează a fi folosite în scopul desfășurării obiectului de activitate al societății.

Astfel fiind, rezultă, fără putință de tăgadă, din cele expuse mai sus, că reclamanta a organizat licitația publică pentru vinderea unor terenuri în vederea realizării unei investiții (hală agroindustrială pentru cultivarea ciupercilor) care să asigure locuri de muncă pentru aproximativ 60 de persoane. După încheierea contractului de vânzare - cumpărare, pârâta avea obligația să-și îndeplinească angajamentul de a construi hala agroindustrială, în termen de cel mult 18 luni, angajament asumat prin formularul de ofertă și consemnat și în contractul de vânzare -cumpărare, în care, se prevede expres că s-a încheiat în baza procesului - verbal de licitație.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod nelegal Curtea de apel a apreciat că întrucât în contract nu s-a inserat nicio clauză care să condiționeze validitatea actului de construcția unei hale, într-un anumit termen, susținerea reclamantei în sensul că acest contract este afectat de o condiție suspensivă, este nefondată și că deoarece în contract se stipulează doar că imobilele urmează a fi folosite în scopul desfășurării obiectului de activitate al pârâtei și anume activități turistice și nu de producție a ciupercilor, obligația asumată de pârâtă, prin participarea la licitație, nu mai subzistă.

Dimpotrivă, elementul esențial inserat în contract este cel referitor la faptul că acest contract s-a încheiat în baza unui proces - verbal de licitație, care s-a organizat în temeiul Legii nr. 215/2001 privind administrația locală, act normativ care reglementează condițiile în care consiliile locale pot organiza licitații pentru a vinde terenuri care sunt și în intravilanul orașului.

Concret, în vederea asigurării unor locuri de muncă, Consiliul Local al Primăriei orașului Dumbrăveni a hotărât vinderea prin licitație publică a unor terenuri, cu obligația cumpărătorului, adjudecatar al licitației să realizeze obligațiile înscrise în caietul de sarcini, pe care în speță pârâta s-a angajat să le respecte dar după încheierea actului de vânzare -cumpărare nu numai că a refuzat, mai mult, invocă propria culpă în sensul că obiectul de activitate al societății este altul decât producerea de ciuperci, deși se angajase să respecte caietul de sarcini, în temeiul căruia a câștigat licitația.

Potrivit art. 977 C. civ., invocat chiar de pârâtă în apărare, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante iar nu după înțelesul literal al termenilor și în consecință atât timp cât prin declarația de participare la licitație pârâta și-a manifestat expres intenția de a respecta obligațiile asumate prin caietul de sarcini, în sensul cumpărării terenului pentru o investiție care să asigure locuri de muncă, iar ulterior, de rea credință, nu numai că nu și-a îndeplinit obligația ci a susținut, în mod speculativ, că nu s-a inserat în contract obligația pe care și-o asumase, este evident că pârâta are obligația respectării întocmai și în termenul stipulat în caietul de sarcini, a obligațiilor impuse de vânzătorul organizator al licitației.

Potrivit art. 970 C. civ.: „Convențiile trebuie executate cu bună credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa". Din textul precitat rezultă că în temeiul condițiilor și scopului prevăzute în caietul de sarcini, care a stat la baza organizării licitației pârâta adjudecatară avea obligația legală de a respecta obligațiile pe care și le asumase pentru a putea participa la licitație, referitoare la investiția constând în construirea unei hale agroindustriale, în termen de cel mult 18 luni de la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare și anume 1 noiembrie 2005, deoarece reclamanta a organizat licitația privind vânzarea terenurilor în scopul creării unor locuri de muncă de către cumpărătorul terenurilor și nu o vânzare a terenurilor din intravilanul orașului Dumbrăveni, fără nicio finalitate.

Osebit de aceasta este evident că de la data de 1 noiembrie 2005 când, cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare terenurile au trecut în proprietatea pârâtei potrivit mențiunii din contract, reclamanta nu a putut folosi terenurile și în consecință pârâta îi datorează contravaloarea lipsei de folosință. Referitor la motivul de recurs privind respingerea, în mod neîntemeiat, de către curtea de apel a excepției invocată de către reclamantă pentru insuficienta timbrare a apelului, se constată că acesta este nemotivat, pe de o parte, iar pe de altă parte, în mod legal, curtea de apel a constatat că taxa judiciară de timbru în apel a fost calculată legal în cuantum de jumătate din cea datorată la fond și în consecință acest motiv este nefondat.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să admită recursul, să desființeze decizia, cu consecința respingerii apelului pârâtei și menținerii sentinței de fond, care este legală, atât în privința aplicării art. 1020 C. civ. în temeiul căruia s-a dispus rezilierea contractului cât și în privința obligării pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Primăria orașului Dumbrăveni prin Primar împotriva Deciziei nr. 124 din 9 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția a II-a civilă. Modifică decizia recurată în sensul că respinge, ca nefondat, apelul pârâtei SC T.T. SRL împotriva Sentinței comerciale nr. 703/C din 2 iunie 2011 a Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG