ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 768/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 768/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiune în contencios
administrativ, reclamanta SC E. SRL Strehaia a solicitat anularea deciziei nr.
346 din 29 octombrie 2004, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală
și a procesului-verbal nr. 496 din 29 martie 2003, întocmit de Garda Financiară
Mehedinți.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că în mod eronat s-a reținut în sarcina sa, obligația de a achita suma
de 6.550.644.425 lei, reprezentând impozit pe profit, T.V.A., majorări de
întârziere și penalități de întârziere.
Prin sentința nr. 102 din 14 martie
2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a
respins acțiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Strehaia.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de fond a reținut că hotărârea penală nu are autoritate de lucru
judecat pentru instanța învestită cu verificarea legalității procesului-verbal
și deciziei contestate, în cadrul căruia sunt analizate faptele persoanei
juridice, și nu ale unei persoane fizice (chiar dacă aceasta este
administratorul persoanei juridice), fapte ce nu au făcut obiectul dosarului
penal.
Împotriva sentinței sus menționate a
declarat recurs, SC E. SRL Slatina, care a motivat, în esență, că instanța de
fond avea obligativitatea, în baza rolului activ și pentru stabilirea
adevărului, să pună în discuția părților, eventuale noi probatorii, care să
conducă la stabilirea cuantumului exact al prejudiciului.
Recursul este nefondat.
Hotărârea penală invocat de
recurentă, prin care s-a reținut săvârșirea anumitor infracțiuni de către
administratorul societății și a fost obligat la despăgubiri civile, are
autoritate de lucru judecat cu privire la existența infracțiunilor reținute în
sarcina acestuia și a vinovăției lui cu privire la faptă și prejudiciu, în condițiile
în care instanța civilă ar fi învestită cu o nouă acțiune pe latura civilă
împotriva aceleiași persoane - administratorul societății reclamante.
Această hotărâre nu are autoritate
de lucru judecat pentru instanța învestită cu verificarea legalității procesului-verbal
și deciziei contestate, în cadrul căruia sunt analizate faptele persoanei
juridice, și nu ale unei persoane fizice (chiar dacă acesta este
administratorul persoanei juridice), fapte ce nu au făcut obiectul dosarului
penal.
Răspunderea penală și civilă a
administratorului trebuie analizată distinct de răspunderea fiscală a
societății pe care o administrează, fără a fi exclusă, însă, și posibilitatea
ca răspunderea acestuia să înlăture răspunderea fiscală a societății.
Așadar, numai în situația în care
s-ar fi reținut răspunderea administratorului pentru întreg prejudiciul produs
bugetului de stat, urmare a infracțiunilor reținute în sarcina sa și pentru
care a fost condamnat, această răspundere ar fi fost în măsură să înlăture
răspunderea fiscală a societății, ceea ce nu s-a constatat în cadrul dosarului
penal la care face referire recurenta.
Autoritatea de lucru judecat care
rezultă din hotărârea penală, cu privire la existența faptei, a persoanei care
a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, nu conduce la nelegalitatea actelor
contestate.
În consecință, sentința instanței de
fond fiind legală și temeinică, urmează ca recursul declarat în cauză să fie
respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC E.
SRL Strehaia împotriva sentinței civile nr. 102 din 14 martie 2005 a Curții de
Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 8 martie 2006.