ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2006/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, sub nr. 4874 din 29 august 2005, reclamantul M.M. a contestat

hotărârea nr. 4318 din 5 august 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii

Mureș, solicitând recunoașterea statutului de refugiat și acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată,

„Certificatul de situație familiară” nr. 9/45 din 3 aprilie 1944, eliberat de

Primăria comunei Călățele, județul Cluj, fișa nr. 32759 din 17 iunie 1940,

emisă de Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei, precum

și declarațiile autentice ale unor martori, arătând că s-a născut la data de 15

septembrie 1943, în localitatea Călățele, unde părinții săi se refugiaseră, în

anul 1940, din Târgu Mureș, ca urmare a cedării Ardealului de Nord, și că în

mod greșit pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii, arătând că, fiind născut în perioada refugiului

părinților săi, reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice, în

conformitate cu prevederile legale aplicabile în cauză.

Prin sentința civilă nr. 246 din 24

octombrie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins contestația, ca nefondată, reținând, în esență, că, nefiind născut la

data refugiului părinților săi, reclamantul nu poate beneficia de compensațiile

acordate de lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că soluția este netemeinică și nelegală, întrucât ignoră

statutul de refugiat pe care acesta l-a dobândit, prin naștere, de la părinții

săi.

Examinând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui

act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor legale

sus menționate, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost strămutate

ori expulzate în altă localitate și cele care, fără a-și fi părăsit efectiv

domiciliul, au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice.

Că astfel trebuie interpretate

prevederile legale aplicabile în cauză, o dovedește și faptul că, prin art. 3

din O.G. nr. 105/1999, legiuitorul a inclus în categoria beneficiarilor legii,

și pe soțul supraviețuitor al persoanei care, decedată fiind, a suferit

persecuții etnice în una din formele prevăzute la art. 1 din ordonanță. Or,

dacă soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici

consecințele persecuțiilor din motive etnice, i-au fost acordate drepturi compensatorii,

a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii

copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct

toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca

urmare a statutului de refugiat.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și

este necontestat că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților

săi, rezultă că acesta, începând cu data nașterii sale, respectiv 15 septembrie

1943, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele

morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa,

împrejurare față de care instanța de fond în mod greșit i-a respins acțiunea.

Așa fiind, încadrându-se în

situațiile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul

este îndreptățit să beneficieze de compensațiile acordate de acest act

normativ, pentru perioada corespunzătoare refugiului, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea la casa de pensii.

Pentru considerentele arătate,

recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar acțiunea formulată de

reclamant va fi admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul M.M.

împotriva sentinței civile nr. 246 din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și, în fond, admite acțiunea

formulată de reclamant.

Anulează hotărârea nr. 4318 din 5 august 2005, emisă

de Casa Județeană de Pensii Mureș și obligă pârâta să acorde reclamantului,

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15

septembrie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 iulie 2005.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2006.