ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3531/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5/ F din 3

februarie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a respins plângerea

petentului

G.Z.G.I.

împotriva

rezoluției nr. 265/P/2003 din 1 noiembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Brașov, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.F. și

F.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 C. pen.

Prin rezoluția nr. 265/P/2003 din 1

noiembrie 2005, s-au reținut, în esență, următoarele:

Anterior, prin sentința penală nr. 13/

F din 6 iunie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a admis cererea

aceluiași petiționar împotriva aceleiași rezoluții și a dispus desființarea ei

și trimiterea cauzei la procuror pentru a completa actele premergătoare

inițiale, față de cei doi făptuitori.

În urma completării actelor

premergătoare, dispuse de Curtea de Apel Brașov, prin sentința penală

sus-menționată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus, din nou,

neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul P.D. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen. și față de subcomisarul F.D. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 266 C. pen.

S-a motivat că cei doi subcomisari

au procedat potrivit prevederilor legale, petentul nefiind supus vreunor rele

tratamente sau abuzuri din partea acestora, cu ocazia reținerii sale pe

Aeroportul Otopeni, al preluării, precum și, în timpul deplasării, cu acesta,

la Inspectoratul de Poliție al Jud. Mureș.

În același sens, procurorul a

motivat că, din actele premergătoare, nu a rezultat că petentul ar fi fost

încătușat.

Totodată, în aceeași rezoluție, s-a reținut

că, la sediul Inspectoratului de Poliție Mureș, petentului i s-a asigurat

exercitarea drepturilor procesuale.

Referitor la martorii P.A., P.S., T.A.

și T.G., propuși de petent, pentru a fi audiați, s-a reținut că, deși citați la

adresele precizate, nu s-au prezentat și că acest fapt a fost adus la cunoștința

petentului, care s-a obligat să-i prezinte, personal, pentru audiere, în

intervalul 24 - 28 octombrie 2005, cu mențiunea că, dacă nu va reuși să-i

prezinte la parchet, înțelege să renunțe la audierea lor.

Această ultimă rezoluție a fost

verificată de Curtea de Apel Brașov, care, prin sentința penală nr. 5/ F din 3

februarie 2006, a constatat că este temeinică și legală și, drept urmare, a

respins plângerea petentului.

Recursul declarat de petent este

nefondat.

Motivele de recurs invocate în scris,

se referă, în esență, la următoarele:

- instanța de fond nu a analizat

toate motivele arătate în plângere;

- instanța și-a nesocotit propriile

dispoziții, întrucât, anterior, prin sentința penală nr. 13 din 6 iunie 2005, a

trimis cauza procurorului, în vederea redeschiderii urmăririi penale;

- s-a încălcat principiul rolului

activ, prin aceea că nu s-au administrat și probe în sprijinul plângerii

petentului.

Examinând aceste critici, Curtea arată

următoarele:

Dispozitivul sentinței penale nr. 13/

F din 6 iunie 2005 al Curții de Apel Brașov conține formularea greșită: „în

vederea redeschiderii cercetărilor penale în cauză”, pentru că soluția asupra

căreia se efectuase verificarea nu fusese de scoatere de sub urmărire penală,

pentru a se putea dispune redeschiderea cercetărilor, ci de neîncepere a

urmăririi penale, în urma efectuării de acte premergătoare.

Potrivit dispozițiilor art. 278 alin.

(8) lit. b) C. proc. pen., instanța ar fi trebuit să dispună trimiterea cauzei

procurorului, în vederea începerii urmăririi penale. Neprocedând în acest mod,

așa cum prevăd dispozițiile legale sus-arătate, procurorului nu i-a fost clar

dispozitivul sentinței și, astfel, a înțeles că trebuie să completeze actele

premergătoare, în sensul arătat de Curtea de Apel Brașov.

Nefiind dispusă începerea urmăririi penale

în cauză, nu era posibilă administrarea de probe, așa cum susține petentul,

pentru că legea nu permite strângerea de probe dacă nu a fost începută

urmărirea penală.

Așa se explică că au fost completate

doar actele premergătoare, din analiza cărora nu rezultă suficiente temeiuri

pentru a se dispune începerea urmăririi penale față de cei doi subcomisari,

pentru cele două infracțiuni.

Așa fiind, sentința penală criticată

este temeinică și legală, iar recursul urmează să fie respins, ca nefondat, cu

obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul

petiționar G.Z.G.I. împotriva sentinței penale nr. 5 F din 3 februarie 2006 a

Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 60 RON (600.000 lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2006.