ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6206/2006

SECȚIE PENALĂ

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 252 din 17 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 11594/2005, a fost condamnat inculpatul Z.V., la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată cu privire la restul de 477 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3333 din 11 iunie 2006 a Judecătoriei Iași și a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată inculpatului prin această hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o durată de 5 ani de la momentul executării pedepsei principale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpatul Z.V., în seara zilei de 30 octombrie 2005, prin exercitarea unor acte de violență și prin intimidare a întreținut un raport sexual complet cu partea vătămată A.M.D., în vârstă de 12 ani, aspect cunoscut de inculpat. Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termen legal inculpatul Z.V., care a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului mare al pedepsei aplicate, arătând că în raport de condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta se justifică o reducere a pedepsei.

Curtea de Apel Iași, secția pentru minori și familie, pronunțând decizia penală nr. 58 la 14 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Împotriva deciziei penale sus-menționate, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul Z.V., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul pedepsei la care a fost condamnat, apreciind că este disproporționat de mare în raport de atitudinea procesuală corectă manifestată de el pe parcursul desfășurării procesului penal. Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și în raport cu motivele care se iau în examinare din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de recurentul inculpat Z.V. este nefondat. Înalta Curte constată că, în cauză, instanța de apel, în mod corect a stabilit vinovăția inculpatului în raport de probele administrate în cauză. Totodată, Înalta Curte constată că sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului Z.V., au fost bine aplicate dispozițiile art. 72 C. pen., avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite de inculpat, circumstanțele concrete ale comiterii faptei, vârsta părții vătămate și starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului (care a mai fost, anterior, condamnat, pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol), astfel că nu se justifică reducerea pedepsei.

Așa fiind, critica recurentului inculpat referitoare la reducerea pedepsei aplicate acestuia nu poate fi primită, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 5 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte constată că în cauză nu există nici vreun caz de casare care ar putea fi luat în considerare din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., așa încât va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat Z.V. împotriva deciziei penale nr. 58 din 14 septembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 15 noiembrie 2005 la 26 octombrie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2006.