ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.10.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6206/2006

HOTĂRÂRE
26.10.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6206/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 252

din 17 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 11594/2005, a

fost condamnat inculpatul Z.V., la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a

fost revocată liberarea condiționată cu privire la restul de 477 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare ce i-a

fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3333 din 11 iunie 2006 a

Judecătoriei Iași și a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa

aplicată inculpatului prin această hotărâre, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.

Au fost interzise

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 C. pen., în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2)

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o durată de 5 ani de la

momentul executării pedepsei principale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul Z.V., în seara

zilei de 30 octombrie 2005, prin exercitarea unor acte de violență și prin

intimidare a întreținut un raport sexual complet cu partea vătămată A.M.D., în

vârstă de 12 ani, aspect cunoscut de inculpat.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat apel, în termen legal inculpatul Z.V., care a criticat hotărârea sub

aspectul cuantumului mare al pedepsei aplicate, arătând că în raport de

condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta se justifică o reducere a

pedepsei.

Curtea de Apel Iași, secția

pentru minori și familie, pronunțând decizia penală nr. 58 la 14 septembrie

2006, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva deciziei penale

sus-menționate, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul Z.V., care a

criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul pedepsei la

care a fost condamnat, apreciind că este disproporționat de mare în raport de

atitudinea procesuală corectă manifestată de el pe parcursul desfășurării

procesului penal.

Concluziile apărătorului

recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și

ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a

prezentei hotărâri.

Înalta Curte, examinând

hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și în raport cu

motivele care se iau în examinare din oficiu, în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de recurentul inculpat Z.V.

este nefondat.

Înalta Curte constată că, în

cauză, instanța de apel, în mod corect a stabilit vinovăția inculpatului în

raport de probele administrate în cauză.

Totodată, Înalta Curte

constată că sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului Z.V.,

au fost bine aplicate dispozițiile art. 72 C. pen., avându-se în vedere gradul

de pericol social ridicat al faptei săvârșite de inculpat, circumstanțele

concrete ale comiterii faptei, vârsta părții vătămate și starea de recidivă

postcondamnatorie a inculpatului (care a mai fost, anterior, condamnat, pentru

săvârșirea unei infracțiuni de viol), astfel că nu se justifică reducerea

pedepsei.

Așa fiind, critica

recurentului inculpat referitoare la reducerea pedepsei aplicate acestuia nu

poate fi primită, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385

5

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte constată că în

cauză nu există nici vreun caz de casare care ar putea fi luat în considerare

din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., așa încât va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare ocazionate de prezenta cauză.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat Z.V. împotriva deciziei penale nr. 58

din 14 septembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 15 noiembrie

2005 la 26 octombrie 2006.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 octombrie 2006.

Sursă