ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4356/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 193

din 16 martie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul M.M., la 12 ani

închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b

1

)

și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a

fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 291 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, aplicat

prin sentința penală nr. 271 din 13 august 2003 a Tribunalului Vaslui, iar în

urma contopirii acestui rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, s-a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 6 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută

starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și a arestării preventive de la 2 noiembrie 2004 la zi.

S-a constatat că partea

vătămată V.G. nu s-a constituit parte civilă.

În esență, s-au reținut

următoarele:

În cursul lunii octombrie

2004, inculpatul a întreținut, prin violență și amenințări, două raporturi

sexuale cu nepoata sa, V.G.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 32 din 19 mai 2005, a respins apelul inculpatului.

Totodată, a menținut starea

de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă, durata arestării preventive de

la 16 martie 2005 la zi.

Prin recursul declarat,

inculpatul a solicitat achitarea, susținând că probele administrate în cauză nu

confirmă vinovăția sa în comiterea faptei.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect pe baza întregului

material probator aflat la dosar, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o

încadrare juridică corespunzătoare.

Din coroborarea

declarațiilor părții vătămate cu ale martorilor M.P., S.G., C.M.C., M.C.S. date

în cursul urmăririi penale și menținute la instanță și cu celelalte mijloace de

probă administrate în cauză, rezultă în mod cert vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii de viol.

De altfel, în cursul

urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu

nepoata sa, în vârstă de 11 ani, susținând că nu a exercitat însă acte de

constrângere.

Această ultimă susținere,

potrivit căreia ar fi întreținut raporturile sexuale cu consimțământul

victimei, precum și revenirea ulterioară la instanță asupra declarațiilor

inițiale de recunoaștere sunt infirmate de relatările constante ale victimei și

de declarațiile martorilor sus-menționați.

În consecință, pentru aceste

considerente, urmează a se reține că fapta și vinovăția inculpatului a fost

corect reținută, iar recursul declarat este nefondat, motiv pentru care va fi

respins, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 32 din 19

mai 2005 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 noiembrie 2004 la 14 iulie

2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din

care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iulie 2005.