ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4356/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 193 din 16 martie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul M.M., la 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b 1 ) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 291 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, aplicat prin sentința penală nr. 271 din 13 august 2003 a Tribunalului Vaslui, iar în urma contopirii acestui rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 2 noiembrie 2004 la zi. S-a constatat că partea vătămată V.G. nu s-a constituit parte civilă. În esență, s-au reținut următoarele: În cursul lunii octombrie 2004, inculpatul a întreținut, prin violență și amenințări, două raporturi sexuale cu nepoata sa, V.G. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 32 din 19 mai 2005, a respins apelul inculpatului. Totodată, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă, durata arestării preventive de la 16 martie 2005 la zi. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat achitarea, susținând că probele administrate în cauză nu confirmă vinovăția sa în comiterea faptei.

Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect pe baza întregului material probator aflat la dosar, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare. Din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu ale martorilor M.P., S.G., C.M.C., M.C.S. date în cursul urmăririi penale și menținute la instanță și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, rezultă în mod cert vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de viol. De altfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu nepoata sa, în vârstă de 11 ani, susținând că nu a exercitat însă acte de constrângere.

Această ultimă susținere, potrivit căreia ar fi întreținut raporturile sexuale cu consimțământul victimei, precum și revenirea ulterioară la instanță asupra declarațiilor inițiale de recunoaștere sunt infirmate de relatările constante ale victimei și de declarațiile martorilor sus-menționați. În consecință, pentru aceste considerente, urmează a se reține că fapta și vinovăția inculpatului a fost corect reținută, iar recursul declarat este nefondat, motiv pentru care va fi respins, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 32 din 19 mai 2005 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 noiembrie 2004 la 14 iulie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2005.