Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ
partial

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 127/RC/2016 Asupra recursurilor de față, constată următoarele: I. Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., invocată de către recurentul inculpat A., Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 noiembrie 2015, la Curtea de Apel Iași și transmisă Înaltei Curți, inculpatul A. a declarat recurs în casație și în conținutul acestei cereri, inculpatul a arătat că înțelege să invoce incidența disp. art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc.

pen., în condițiile în care consideră că: "dispoziția legală este lovită de neconstituționalitate, neasigurând tuturor participanților la procesul penal un tratament egal, creând astfel un dezechilibru între mijloacele procesuale pe care ar trebui să le aibă la îndemână toți participanții la procesul penal, favorizând practic doar o parte a acestora". A mai susținut recurentul că legiuitorul a prevăzut ca motiv de casare situația în care instanța de control judiciar adoptă o soluție de încetare a procesului penal, excluzând posibilitatea ca o soluție contrară acesteia, respectiv de a nu se dispune încetarea procesului penal, să fie exclusă în enumerarea expresă și prevăzută de lege a motivelor de casare.

Cu privire la admisibilitatea sesizării Curții Constituționale, Înalta Curte constată că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume: excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă; excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei,indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condițiilor enumerate anterior, instanța constată că excepția a fost invocată de recurentul inculpat într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți și are în vedere neconstituționalitatea unor dispoziții legale care vizează cazurile în care se poate face recurs în casație, respectiv dispozițiile art. 438 alin. (1), pct. 8 C. proc. pen., fără ca textul criticat să fie declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rezultă că cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, indiferent dacă este vorba de o procedură de filtru, astfel cum este cazul admisibilității recursului în casație de față sau de soluționarea fondului cauzei.

Textul de lege nu impune limite referitor la cadrul procesual, ci stabilește condiția ca excepția să fie invocată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia. Analizând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în speța dedusă judecății, se constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu este admisibilă. În aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate, din perspectiva cerințelor ca excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare și ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, se realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Astfel, excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legi, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Neconstituționalitatea unui text de lege este dată de contradicția dintre dispoziția legală și un principiu sau o prevedere constituțională, așa încât, pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei, respectiv a dispoziției legale și a textului constituțional. Or, în cauză prin cererea invocată, Înalta Curte constată că inculpatul nu a arătat ce dispoziții din Constituția României sunt încălcate sau cu ce dispoziții constituționale este în contradicție textul de lege a cărui neconstituționalitate se invocă. Înalta Curte, reține totodată că în speță, se tinde însă la modificarea textului de lege criticat, în sensul ca prevederile care vizează cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc.

pen. exclud posibilitatea "de a nu se dispune încetarea procesului penal", și totodată ca această dispoziție să fie exclusă în enumerarea expresă și prevăzută de lege a motivelor de casare. Or, inculpatul a formulat sesizarea Curții Constituționale cu excepția privind neconstituționalitatea disp. art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. din perspectiva faptului că aceste dispoziții "nu dau posibilitatea instanțelor de a nu se dispune încetarea procesului penal." Înalta Curte constată că, doar formal, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992. În concret, așa cum rezultă din cele precizate de recurent în această cerere, acesta nu a formulat o critică de neconstituționalitate, ci a dat o interpretare proprie textului legal în discuție și, în raport de aceasta, apreciază că prevederile legale contestate sunt neconstituționale întrucât ar împiedica instanțele să dispună încetarea procesului penal.

Or, intenția recurentului este de a obține modificarea dispozițiilor legale în sensul ca legiuitorul să dea posibilitatea instanțelor de a nu dispune încetarea procesului penal în analizarea cazului de casare a disp. art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. Evaluând interesul recurentului A. care invocă excepția de neconstituționalitate și efectele pe care dispozițiile legale contestate le au în speță, Înalta Curte constată că în cauza de față nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu sunt de natura celor care să fie date în competența Curții Constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

Pe de o parte, se invocă o omisiune de reglementare, însă instanța de contencios constituțional nu are atribuții de legiferare, acestea fiind date conform art. 73 din Constituția României în competența Parlamentului. Pe de altă parte, excepția invocată în speță privind dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., se referă la hotărârile supuse casării din perspectiva dispunerii în mod greșit a încetării procesului penal care vizează, strict și limitativ, încetarea procesului penal, în mod greșit, dispus de către instanțe neputând influența în vreun fel obligarea instanțelor de a nu dispune încetarea procesului penal, aspect care nu constituie atributul Curții Constituționale. Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc.

pen., formulată de recurentul inculpat A. II. Cu privire la cererile de recurs în casație, Înalta Curte reține următoarele: Primul ciclu procesual. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 10 martie 2005, sub nr. x/2005. Prin Sentința penală nr. 443 din 13 iunie 2005 Tribunalul Iași a dispus în baza disp. art. 300 alin. (2) C. proc. pen. restituirea cauzei la parchet, pentru refacerea actului de sesizare, respectiv Rechizitoriul nr. x/D/P/2005 din 9 martie 2005, reținând, în esență, că sesizarea instanței nu este în conformitate cu dispozițiile legale, deoarece rechizitoriul nu respectă cerințele art. 263 C. proc.

pen., iar în ceea ce-i privește pe inculpații B. și C., deși au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., nu există nicio dispoziție de punere în mișcare a acțiunii penale pentru cei doi inculpați, sub aspectul celor două infracțiuni. Prin rechizitoriul din 20 iunie 2005, inculpații sunt trimiși în judecată pentru aceleași infracțiuni, cu excepția inculpaților B. și C., pentru care nu s-a mai dispus trimiterea în judecată pentru infracțiunile de proxenetism și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, infracțiuni prevăzute de art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

și respectiv art. 323 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. Prin încheierea de ședință din 27 septembrie 2005, Tribunalul Iași a dispus reunirea celor două cauze, în conf. cu disp. art. 34 lit. d) C. proc. pen. Prin Decizia penală nr. 454 din 12 mai 2005, Curtea de Apel Iași a casat integral Sentința penală nr. 443 din 13 iunie 2005 a Tribunalului Iași, pentru motive de nelegalitate, dispunând trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății, cu motivarea că, prin încălcarea dispozițiilor art. 300 alin. (1), (2) C. proc. pen., prima instanță a dispus tardiv restituirea cauzei. Noua cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2005. La termenul de judecată din 25 octombrie 2005, în condițiile în care toate părțile au fost legal citate, asigurându-li-se asistență juridică potrivit legii, Tribunalul Iași a pus în discuție regularitatea actului de sesizare, respectiv rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/D/P/2005.

Prin Sentința penală din 25 octombrie 2005 Tribunalul Iași, în baza art. 300 alin. (1) C. proc. pen. a constatat regularitatea actului de sesizare în ce privește pe inculpații D., E., F., G., H. și I. În baza art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei în ce privește pe inculpații B. și C. iar în baza art. 300 alin. (2) C. proc. pen. Tribunalul Iași a dispus restituirea cauzei la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași în vederea refacerii actului de sesizare în ce privește pe inculpații B. și C. Prin Decizia penală nr. 26 din 02 martie 2006 Curtea de Apel Iași a admis recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, a casat integral Sentința penală nr. 712 din 25 octombrie 2005 Tribunalului Iași, pentru motive de nelegalitate, dispunând trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Prin Sentința penală nr. 923 din 20 decembrie 2006, baza disp. art. 332 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 224 alin. (3) C. proc. pen., art. 262 C. proc. pen., art. 263 C. proc. pen., art. 257 C. proc. pen., art. 228 C. proc. pen., art. 2, art. 6 și art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., Tribunalul Iași a dispus restituirea cauzei Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași în vederea refacerii urmăririi penale prin înlăturarea nelegalităților constatate prin prezenta sentință, refacerii actului de sesizare în sensul: descrierii amănunțite a faptelor imputate fiecărui inculpat (prin precizarea contribuției), asigurării concordanței dintre faptele presupus comise și imputate și încadrarea juridică ce va fi dată acestora, astfel încât instanța să poată fi legal investită, înlăturării nelegalităților constatate, prezentării din nou a materialului de urmărire penală fiecăruia din cei opt inculpați, conform art. 257 C. proc.

pen. În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 145 1 C. proc. pen. Tribunalul Iași a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, dispusă față de inculpații: D.; E.; F.; B.; G.; C. Totodată Tribunalul a constatat nulitatea absolută a rechizitoriului întocmit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași, dat în Dosarul nr. x/D/P/2005 din data de 20 iunie 2005, privind aceiași inculpați și având la bază o hotărâre de desesizare nedefinitivă. Prin Decizia penală nr. 100/MF din 11 octombrie 2007 Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale nr. 923 din 20 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care a menținut-o integral.

Al doilea ciclu procesual. Prin Sentința penală nr. 543 din 09 decembrie 2013 a Tribunalului Iași s-a dispus: În temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. a respins, ca nefondate, cererile formulate, prin apărători aleși, de către inculpații J., K. și A., privind schimbarea încadrării juridice, astfel: din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. (în ceea ce privește primul inculpat), din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

(în ceea ce privește cel de-al doilea inculpat) și respectiv reținerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, la încadrarea juridică a faptelor (în ceea ce privește cel din urmă inculpat), precum și cererea reprezentantului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași, privind reținerea, în ceea ce privește pe inculpatul H., a disp. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003. În temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen., a admis sesizarea din oficiu a instanței din data de 27 noiembrie 2012, privind schimbarea încadrărilor juridice, și, în consecință, a dispus schimbarea încadrărilor juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, după cum urmează: - pentru inculpatul J., din infracțiunea de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de "trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și cu aplicarea art. 13 C. pen.; din infracțiunea de "trafic de minori", prev. de art. 13 alin. (1), (3) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de "trafic de minori", prev. de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.; - pentru inculpata G., din infracțiunea de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de "trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen.; din infracțiunea de "trafic de minori", prev. de art. 13 alin. (1), (3) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de "trafic de minori", prev. de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și cu aplicarea art. 13 C. pen.; din infracțiunea de "proxenetism", prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. în infracțiunea de "proxenetism", prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.; - pentru inculpatul E., din infracțiunea de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de "trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen.; din infracțiunea de "proxenetism", prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen.

cu aplicarea art. 13 C. pen. în infracțiunea de "proxenetism", prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.; - pentru inculpata F., din infracțiunea de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de "trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen.; din infracțiunea de "proxenetism", prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. în infracțiunea de "proxenetism", prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen.

cu aplicarea art. 13 C. pen.; - pentru inculpata B., din infracțiunea de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de "trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen.; din infracțiunea de "trafic de minori", prev. de art. 13 alin. (1), (3) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de "trafic de minori", prev. de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.; - pentru inculpatul C., din infracțiunea de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de "trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și cu aplicarea art. 13 C. pen.; din infracțiunea de "trafic de minori", prev. de art. 13 alin. (1), (3) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de "trafic de minori", prev. de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.; - pentru inculpatul H., din infracțiunea de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de "trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen.; - pentru inculpatul K., din infracțiunea de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

în infracțiunea de "trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen.; din infracțiunea de "proxenetism", prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. în infracțiunea de "proxenetism", prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.; - pentru inculpatul A., din infracțiunea de "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de "trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.; din infracțiunea de "proxenetism", prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., în infracțiunea de "proxenetism", prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.; din infracțiunea de "viol" prev. de art. 197 C. pen., în infracțiunea de "viol" prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-05-09
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 116/2016
Decizia penală nr. 116/2016 Asupra apelurilor de față; Din actele dosarului constată următoarele: I. Prin încheierea nr. 136/RC din data de 20 aprilie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/116/2012, având ca obiect recurs în casație, între altel
ÎCCJ 2016-12-05
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 195/2016
itatea dispozițiilor art. 341 alin. (5) C. proc. pen., prin decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, precum și cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 344 alin. (4), art. 345, art. 346 alin. (1), art. 347 C. proc. pen. prin Deci
ÎCCJ 2016-06-27
0,94
ÎCCJ, Decizia nr. 138/2016
Decizia penală nr. 138/2016 Asupra apelului de față; Din actele dosarului constată următoarele: I. Prin încheierea din data de 25 mai 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, între altele, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,
ÎCCJ 2016-02-22
0,94
ÎCCJ, Decizia nr. 43/2016
constituțional a fost anterior sesizată cu o cerere similară, nu s-a pronunțat în sensul admiterii acesteia (Decizia nr. 424 din 9 iunie 2015, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 436 alin. (1) C. proc. pen.
ÎCCJ 2016-11-25
0,94
ÎCCJ, Secția penală
o nelegalitate care se circumscrie cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât respectiva obligație nu este prevăzută de legea penală în cuprinsul art. 93 alin. (3) C. pen., temeiul de drept î
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă