ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2769/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1 august 2004, reclamantul B.U.R. a chemat în judecată pe pârâtul M.D.F. pentru a se dispune rezoluțiunea parțială a contractului de cesiune părți sociale autentificat sub nr. 1044 din 23 iulie 2003 la birou notar public. În motivarea acțiunii reclamantul arată că s-a încheiat contractul de cesiune nr. 1044/2003 fără respectarea prevederilor art. 114 – art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată prin legea societăților comerciale, deoarece nu s-a întrunit A.G.A. pentru a aproba modificarea actului constitutiv.

Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința comercială nr. 253/ C din 29 noiembrie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamant cu motivarea că deși în cauză au fost acordate 3 termene de judecată pentru administrarea probelor, reclamantul nu a înaintat dovezi pentru a susține obiectul cererii, cum este reglementat de art. 109 coroborat cu art. 167 C. proc. civ., în sensul că, oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente și să administreze probe pentru dovedirea acesteia. Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel susținând că instanța a fost lipsită de rol activ deoarece în măsura în care a apreciat ca insuficiente probele, trebuia să pună în discuția părților necesitatea suplimentării lor.

Sub aspectul fondului litigiului, reclamantul a arătat că trebuia observat faptul că pârâtul nu a formulat întâmpinare și apărări cu privire la pretențiile din acțiune, așa încât a apreciat că acestea sunt dovedite. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 20/ A-C din 23 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului cu motivarea că reclamantul era dator să-și dovedească pretențiile iar probele ce se impun administrate trebuie cerute în condițiile art. 112 și 132 C. proc. civ. În termen legal, reclamantul B.U.R. a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel. Prin motivele de recurs invocate, reclamantul a arătat că în speță apreciază că nu au fost luate în considerare toate aspectele legale aferente unei corecte soluționări a cauzei.

Astfel, susține că potrivit dispozițiilor art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, era necesară întrunirea A.G.A. întrucât se află în situația modificării actului constitutiv al societății, unul dintre asociați renunțând la drepturile sale asupra părților sociale prin transmiterea acestora către o altă persoană nu dobândea calitatea de asociat. Mai susține recurentul că în urma contractului de cesiune intervenit între părți, trebuiau îndeplinite formalitățile prevăzute de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și anume, înscrierea transmiterii părților sociale în registrul comerțului și în registrul de asociați ai societății, formalitățile de esența contractului de părți sociale, fără de care calitatea sa de asociat era doar una formală, teoretică, fără aplicabilitate în plan practic, neavând nici o semnificație în fața societății, a asociaților și nici în fața legii.

Recurentul apreciază că motivarea instanței de apel conform căreia din redactarea contractului de cesiune nu rezultă că intimatul și-ar fi asumat o obligație pe care nu a îndeplinit-o, nu este pe deplin corectă și în conformitate cu regulile de interpretare aplicabile contractelor. Astfel, consideră că nu era necesară stipularea în contractul de cesiune și a altor clauze deoarece legea stabilește obligații de la care nu se poate deroga, indiferent că sunt sau nu menționate într-un contract, prevedere care se regăsește în art. 970 alin. (2) C. civ., care precizează că „ele obligă nu numai la ceea ce este expres întrânsele, dar la toate urmările ca echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa”.

Pentru motivele invocate prin recurs motivat în drept pe dispozițiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond admiterea acțiunii. Recursul declarat de reclamant nu este fondat. Analizând decizia atacată, în raport de motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că hotărârea este legală. Susținerile recurentului că era necesară întrunirea A.G.A. pentru că era vorba de o modificare a actului constitutiv al societății și că trebuiau îndeplinite formalitățile de înregistrare și înscriere a mențiunilor privitoare la aceste modificări la Oficiul Registrului Comerțului sunt întemeiate, dar din contractul de cesiune încheiat nu rezultă că aceste obligații îl priveau exclusiv pe intimatul-pârât.

Astfel, corect a reținut instanța de apel că reclamantul nu a probat că a uzat de căile legale pentru convocarea A.G.A. cât și pentru înregistrarea modificărilor în registrul comerțului. În consecință, hotărârea atacată fiind legală, recursul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.U.R., împotriva deciziei nr. 20/ A/C din 23 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2006.