ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8688/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin notificarea nr. 180 din 30

martie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei comunei

Talea, județul Prahova, numiții B.E., O.S.V., C.I., B.S.S., și G.S.E. au

solicitat restituirea în natură a imobilului situat în comuna Talea, județul

Prahova, compus din casă formată din două camere, sală și grajd și teren în

suprafață de 100 mp.

Prin Dispoziția nr. 104 din 16

aprilie 2004 Primarul comunei Talea, județul Prahova, a respins solicitarea

petenților din notificarea amintită, moștenitori ai defunctului B.G.S., cu

motivarea că primăria nu a fost deținătoarea imobilului la data apariției Legii

nr. 10/2001 și nu are bunul înregistrat în patrimoniul său.

La data de 3 august 2004

reclamantele O.V., I.I. și G.E. au contestat în justiție dispoziția primarului,

solicitând anularea ei și restituirea în natură a nemișcătorului.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că imobilul a fost proprietatea autorului lor, B.Ș., care, prin decizia

penală nr. 2057/1994 a Curții Supreme de Justiție a fost achitat pentru crima

de uneltire contra ordinii sociale și a fost înlăturată măsura confiscării

totale a averii. O parte a averii autorului a fost restituită moștenitorilor,

nu și imobilul în litigiu. Prin sentința civilă nr. 1476/2001 a Judecătoriei

Sinaia s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.

1560/1980 încheiat între fostul OJCVL Prahova și cumpărătorul V.P., astfel că

bunul este restituibil în natură.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 1309 din 22 noiembrie

2004, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 420 din 28 martie 2005, a admis apelul declarat de

reclamante, a schimbat în tot sentința tribunalului, a admis acțiunea, a anulat

dispoziția emisă de primar și a dispus restituirea în natură a imobilului.

Împotriva deciziei dată în apel, în

termen legal, a declarat recurs pârâta Primăria comunei Talea, județul Prahova

care a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a

legii deoarece recurenta nu este deținătoarea imobilului ce a făcut obiectul

notificării, iar bunul nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 2

din Legea nr. 10/2001.

Recursul este fondat, în limitele

pentru considerentele care succed:

Prin sentința penală nr. 950 din 23

septembrie 1959 a Tribunalului Militar București, confirmată prin deciziile nr.

2816 din 6 noiembrie 1959 și nr. 3033 din 9 decembrie 1959 ale Tribunalului

Militar al Regiunii a II Militare, Colegiul de recurs, B.Ș., autorul

reclamanților, a fost condamnat la 10 ani închisoare corecțională și 5 ani

interdicție corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale și

s-a dispus confiscarea totală a averii inculpatului.

Măsura confiscării totale a averii a

fost adusă la îndeplinire prin procesul-verbal din 30 noiembrie 1959 întocmit

de executorul judecătoresc de pe lângă fostul Tribunal Popular al raionului

Câmpina (fila 35 dosar de fond), iar imobilul ce formează obiectul litigiului

de față a fost menționat în art. 1 al amintitului proces-verbal.

Prin decizia nr. 2057 din 15

decembrie 1994 Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursul în

anulare declarat de procurorul general împotriva hotărârilor de condamnare ale

numitului B.Ș., pe care le-a casat, a dispus achitarea acestuia și a înlăturat

măsura confiscării totale a averii.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 10/2001, în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod

abuziv se înțeleg și imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a

unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură

politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca o manifestare a

opoziției față de sistemul totalitar comunist.

Pentru a fi în prezența unei

asemenea ipoteze este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, mai multe

condiții: existența unei hotărâri penale de condamnare pentru săvârșirea unei

infracțiuni de natură politică, prevăzută de legislația penală; infracțiunea să

fi fost săvârșită ca o manifestare a opoziției față de sistemul totalitar

comunist; legea să prevadă posibilitatea aplicării măsurii confiscării averii;

prin hotărârea penală menționată să se fi aplicat pedeapsa complimentară a

confiscării averii.

Folosirea de către legiuitor a

sintagmei „infracțiuni de natură politică” implică depunerea de către persoana

îndreptățită, ca act doveditor, a hotărârii judecătorești de condamnare pentru

săvârșirea unei infracțiuni de natură politică, care a prevăzut ca măsură

complimentară confiscarea averii. În aceste cazuri, entitatea obligată la

restituire, respectiv instanța judecătorească civilă, vor analiza și vor

aprecia incidența beneficiului legii în funcție de circumstanțele concrete ale

fiecărui caz, prin raportarea infracțiunii invocate în textul hotărârii de

condamnare la prevederile constituționale actuale și la ordinea juridică

actuală.

Or, din cercetarea actelor dosarului

se constată că demersul reclamantelor nu se găsește în ipoteza reglementată de

textul citat întrucât petentele nu se mai află în prezența unei hotărâri penale

de condamnare a autorului lor pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură

politică, cât timp atare hotărâre penală a fost casată urmare a exercițiului

unei căi extraordinare de atac, iar măsura confiscării averii a fost înlăturată

în aceleași condițiuni ale controlului judiciar.

Cu alte cuvinte, nici entitatea

obligată la restituire ori la acordarea de alte măsuri reparatori și nici

instanța judecătorească civilă nu se găsesc în ipoteza de a analiza ori de a

aprecia dacă infracțiunea este ori nu de natură politică, cât timp hotărârea

penală de condamnare a fost casată, iar autorul reclamantelor achitat. Textul

citat din Legea nr. 10/2001 este incident numai atunci când hotărârea penală a

rămas definitivă și când organele îndrituite cu aplicarea acestei legi sunt

chemate ele însele să analizeze și să aprecieze dacă „infracțiunea este de

natură politică” și dacă textul din hotărârea penală mai este compatibil cu

ordinea constituțională actuală.

Cum hotărârea penală a fost casată,

iar măsura confiscării înlăturată chiar de instanța penală prin exercițiul unei

căi de atac de reformare, temeiul acțiunii reclamantelor nu se mai circumscrie

decât în prevederile art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ., în

conformitate cu care „în toate cazurile în care se desființează titlul

executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la

întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”.

Întrucât instanțele au soluționat

cauza în baza unui temei juridic inaplicabil speței și circumstanțelor sale, se

impune admiterea recursului, casarea hotărârilor și reluarea judecății la

instanța competentă potrivit dreptului comun, respectiv la Judecătoria Sinaia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria comunei Talea, județul Prahova împotriva deciziei nr. 420 din 28

martie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și

sentința nr. 1309 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului Prahova, secția civilă,

și trimite cauza spre competentă soluționare, la Judecătoria Sinaia, ca

instanță de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2005.