ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8688/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea nr. 180 din 30 martie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei comunei Talea, județul Prahova, numiții B.E., O.S.V., C.I., B.S.S., și G.S.E. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în comuna Talea, județul Prahova, compus din casă formată din două camere, sală și grajd și teren în suprafață de 100 mp. Prin Dispoziția nr. 104 din 16 aprilie 2004 Primarul comunei Talea, județul Prahova, a respins solicitarea petenților din notificarea amintită, moștenitori ai defunctului B.G.S., cu motivarea că primăria nu a fost deținătoarea imobilului la data apariției Legii nr. 10/2001 și nu are bunul înregistrat în patrimoniul său.

La data de 3 august 2004 reclamantele O.V., I.I. și G.E. au contestat în justiție dispoziția primarului, solicitând anularea ei și restituirea în natură a nemișcătorului. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că imobilul a fost proprietatea autorului lor, B.Ș., care, prin decizia penală nr. 2057/1994 a Curții Supreme de Justiție a fost achitat pentru crima de uneltire contra ordinii sociale și a fost înlăturată măsura confiscării totale a averii. O parte a averii autorului a fost restituită moștenitorilor, nu și imobilul în litigiu. Prin sentința civilă nr. 1476/2001 a Judecătoriei Sinaia s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1560/1980 încheiat între fostul OJCVL Prahova și cumpărătorul V.P., astfel că bunul este restituibil în natură.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 1309 din 22 noiembrie 2004, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 420 din 28 martie 2005, a admis apelul declarat de reclamante, a schimbat în tot sentința tribunalului, a admis acțiunea, a anulat dispoziția emisă de primar și a dispus restituirea în natură a imobilului. Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs pârâta Primăria comunei Talea, județul Prahova care a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii deoarece recurenta nu este deținătoarea imobilului ce a făcut obiectul notificării, iar bunul nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Recursul este fondat, în limitele pentru considerentele care succed: Prin sentința penală nr. 950 din 23 septembrie 1959 a Tribunalului Militar București, confirmată prin deciziile nr. 2816 din 6 noiembrie 1959 și nr. 3033 din 9 decembrie 1959 ale Tribunalului Militar al Regiunii a II Militare, Colegiul de recurs, B.Ș., autorul reclamanților, a fost condamnat la 10 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale și s-a dispus confiscarea totală a averii inculpatului. Măsura confiscării totale a averii a fost adusă la îndeplinire prin procesul-verbal din 30 noiembrie 1959 întocmit de executorul judecătoresc de pe lângă fostul Tribunal Popular al raionului Câmpina (fila 35 dosar de fond), iar imobilul ce formează obiectul litigiului de față a fost menționat în art. 1 al amintitului proces-verbal.

Prin decizia nr. 2057 din 15 decembrie 1994 Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursul în anulare declarat de procurorul general împotriva hotărârilor de condamnare ale numitului B.Ș., pe care le-a casat, a dispus achitarea acestuia și a înlăturat măsura confiscării totale a averii. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg și imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca o manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.

Pentru a fi în prezența unei asemenea ipoteze este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții: existența unei hotărâri penale de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură politică, prevăzută de legislația penală; infracțiunea să fi fost săvârșită ca o manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist; legea să prevadă posibilitatea aplicării măsurii confiscării averii; prin hotărârea penală menționată să se fi aplicat pedeapsa complimentară a confiscării averii. Folosirea de către legiuitor a sintagmei „infracțiuni de natură politică” implică depunerea de către persoana îndreptățită, ca act doveditor, a hotărârii judecătorești de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură politică, care a prevăzut ca măsură complimentară confiscarea averii.

În aceste cazuri, entitatea obligată la restituire, respectiv instanța judecătorească civilă, vor analiza și vor aprecia incidența beneficiului legii în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz, prin raportarea infracțiunii invocate în textul hotărârii de condamnare la prevederile constituționale actuale și la ordinea juridică actuală. Or, din cercetarea actelor dosarului se constată că demersul reclamantelor nu se găsește în ipoteza reglementată de textul citat întrucât petentele nu se mai află în prezența unei hotărâri penale de condamnare a autorului lor pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură politică, cât timp atare hotărâre penală a fost casată urmare a exercițiului unei căi extraordinare de atac, iar măsura confiscării averii a fost înlăturată în aceleași condițiuni ale controlului judiciar.

Cu alte cuvinte, nici entitatea obligată la restituire ori la acordarea de alte măsuri reparatori și nici instanța judecătorească civilă nu se găsesc în ipoteza de a analiza ori de a aprecia dacă infracțiunea este ori nu de natură politică, cât timp hotărârea penală de condamnare a fost casată, iar autorul reclamantelor achitat. Textul citat din Legea nr. 10/2001 este incident numai atunci când hotărârea penală a rămas definitivă și când organele îndrituite cu aplicarea acestei legi sunt chemate ele însele să analizeze și să aprecieze dacă „infracțiunea este de natură politică” și dacă textul din hotărârea penală mai este compatibil cu ordinea constituțională actuală. Cum hotărârea penală a fost casată, iar măsura confiscării înlăturată chiar de instanța penală prin exercițiul unei căi de atac de reformare, temeiul acțiunii reclamantelor nu se mai circumscrie decât în prevederile art. 404 1 alin. (1) C. proc.

civ., în conformitate cu care „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”. Întrucât instanțele au soluționat cauza în baza unui temei juridic inaplicabil speței și circumstanțelor sale, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor și reluarea judecății la instanța competentă potrivit dreptului comun, respectiv la Judecătoria Sinaia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria comunei Talea, județul Prahova împotriva deciziei nr. 420 din 28 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința nr. 1309 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului Prahova, secția civilă, și trimite cauza spre competentă soluționare, la Judecătoria Sinaia, ca instanță de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2005.