ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 22
noiembrie 2005, reclamanta SC V. SA Constanța a solicitat, în contradictoriu cu
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Constanța, suspendarea
deciziei de impunere nr. 647 din 5 octombrie 2005, emisă de pârâtă, ca urmare a
raportului de inspecție fiscală din data de 4 octombrie 2005, până la
pronunțarea instanței de fond.
În motivarea, reclamanta susține, în
esență, următoarele:
Prin art. 14 din Legea nr. 554/2004,
legiuitorul a dat posibilitatea instanței, de a dispune suspendarea actului
atacat în procedura prealabilă, până la pronunțarea instanței de fond,
suspendare ce poate fi acordată, doar în cazuri temeinic justificate și pentru
prevenirea unei pagube iminente.
Organele fiscale au efectuat un control
de fond al societății, finalizat prin raportul de inspecție fiscală din data de
4 octombrie 2005 și decizia de impunere nr. 647 din 5 octombrie 2005, împotriva
căreia reclamanta a formulat contestație, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Constanța, sub nr. 10.476 din 27 octombrie
2005.
Unul din motivele pentru care se solicită
suspendarea, susține reclamanta, constă în existența unor dubii asupra
legalității actului atacat.
Astfel, organul fiscal a obligat
reclamanta la o dublă impunere a acelorași sume sau asupra pierderilor
înregistrate de societate. De asemenea, cu încălcarea evidentă a legii, organul
fiscal a refuzat să aibă în vedere și să respecte sentințe definitive și
irevocabile și nu a ținut cont de existența unor litigii aflate pe rolul
instanțelor judecătorești, aspecte care pot conduce la concluzia existenței
unor serioase dubii asupra legalității actului contestat și care pot constitui
temei pentru dispunerea suspendării deciziei de impunere.
Prin sentința civilă nr. 421/2005, a
Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și
pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea reclamantei,
ca nefondată.
Instanța a reținut că nu sunt
întrunite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine
justificat și paguba iminentă.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs în termen, reclamanta.
În motivarea recursului s-a arătat,
în esență, că există caz bine justificat, cât și pagubă iminentă, întrucât până
la anularea actului, acesta produce anumite efecte definitive, care nu mai pot
fi reparate, cum ar fi blocarea activității sau falimentul societății; că
activitatea recurentei deja a fost blocată, ca urmare a deciziei atacate.
Verificând cauza, în funcție de
motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.
Instanța de fond a reținut în mod
corect faptul că nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 14 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Societatea comercială a invocat faptul că, urmare a actului atacat, conturile
sale au fost blocate și urmează, eventual, să intre în faliment. Or, din
raportul de inspecție fiscală din data de 4 octombrie 2005, se reține că în
urma unui alt litigiu, cu SC P., conturile bancare ale recurentei au fost blocate
în baza sentinței civile nr. 1472/2000.
Așadar, prejudiciul invocat de
recurentă nu este produs ca urmare a executării deciziei nr. 9647/2005, a
Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Constanța.
În consecință, recursul va fi
respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate
din oficiu de instanță, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC V. SA
Constanța împotriva sentinței civile nr. 421/CA din 9 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 mai 2006.