ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.05.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2006

HOTĂRÂRE
23.05.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 22

noiembrie 2005, reclamanta SC V. SA Constanța a solicitat, în contradictoriu cu

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Constanța, suspendarea

deciziei de impunere nr. 647 din 5 octombrie 2005, emisă de pârâtă, ca urmare a

raportului de inspecție fiscală din data de 4 octombrie 2005, până la

pronunțarea instanței de fond.

În motivarea, reclamanta susține, în

esență, următoarele:

Prin art. 14 din Legea nr. 554/2004,

legiuitorul a dat posibilitatea instanței, de a dispune suspendarea actului

atacat în procedura prealabilă, până la pronunțarea instanței de fond,

suspendare ce poate fi acordată, doar în cazuri temeinic justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente.

Organele fiscale au efectuat un control

de fond al societății, finalizat prin raportul de inspecție fiscală din data de

4 octombrie 2005 și decizia de impunere nr. 647 din 5 octombrie 2005, împotriva

căreia reclamanta a formulat contestație, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Constanța, sub nr. 10.476 din 27 octombrie

2005.

Unul din motivele pentru care se solicită

suspendarea, susține reclamanta, constă în existența unor dubii asupra

legalității actului atacat.

Astfel, organul fiscal a obligat

reclamanta la o dublă impunere a acelorași sume sau asupra pierderilor

înregistrate de societate. De asemenea, cu încălcarea evidentă a legii, organul

fiscal a refuzat să aibă în vedere și să respecte sentințe definitive și

irevocabile și nu a ținut cont de existența unor litigii aflate pe rolul

instanțelor judecătorești, aspecte care pot conduce la concluzia existenței

unor serioase dubii asupra legalității actului contestat și care pot constitui

temei pentru dispunerea suspendării deciziei de impunere.

Prin sentința civilă nr. 421/2005, a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și

pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea reclamantei,

ca nefondată.

Instanța a reținut că nu sunt

întrunite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine

justificat și paguba iminentă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, reclamanta.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că există caz bine justificat, cât și pagubă iminentă, întrucât până

la anularea actului, acesta produce anumite efecte definitive, care nu mai pot

fi reparate, cum ar fi blocarea activității sau falimentul societății; că

activitatea recurentei deja a fost blocată, ca urmare a deciziei atacate.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

Instanța de fond a reținut în mod

corect faptul că nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Societatea comercială a invocat faptul că, urmare a actului atacat, conturile

sale au fost blocate și urmează, eventual, să intre în faliment. Or, din

raportul de inspecție fiscală din data de 4 octombrie 2005, se reține că în

urma unui alt litigiu, cu SC P., conturile bancare ale recurentei au fost blocate

în baza sentinței civile nr. 1472/2000.

Așadar, prejudiciul invocat de

recurentă nu este produs ca urmare a executării deciziei nr. 9647/2005, a

Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Constanța.

În consecință, recursul va fi

respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate

din oficiu de instanță, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de SC V. SA

Constanța împotriva sentinței civile nr. 421/CA din 9 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 mai 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-10-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3485/2006
instanța a reținut că fiind legală decizia nr. 132 din 7 iulie 2005, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației pentru suma stabilită prin decizia de impunere nr. 3907 din 18 aprilie 2005, pe considerentul că în cauză au fos
ÎCCJ 2007-04-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2137/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 839/ CA din 8 decembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fisc
ÎCCJ 2007-02-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1103/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 8 iunie 2006, reclamanta SC A.T. SRL Constanța a solicitat, ca în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, să se
ÎCCJ 2007-02-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 662/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 27 februarie 2006, reclamanta SC P.M.H. SRL Constanța a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F.
ÎCCJ 2006-06-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2354/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 511/CA/2005, la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios
Sursă