ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 22 noiembrie 2005, reclamanta SC V. SA Constanța a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Constanța, suspendarea deciziei de impunere nr. 647 din 5 octombrie 2005, emisă de pârâtă, ca urmare a raportului de inspecție fiscală din data de 4 octombrie 2005, până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea, reclamanta susține, în esență, următoarele: Prin art. 14 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a dat posibilitatea instanței, de a dispune suspendarea actului atacat în procedura prealabilă, până la pronunțarea instanței de fond, suspendare ce poate fi acordată, doar în cazuri temeinic justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Organele fiscale au efectuat un control de fond al societății, finalizat prin raportul de inspecție fiscală din data de 4 octombrie 2005 și decizia de impunere nr. 647 din 5 octombrie 2005, împotriva căreia reclamanta a formulat contestație, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Constanța, sub nr. 10.476 din 27 octombrie 2005. Unul din motivele pentru care se solicită suspendarea, susține reclamanta, constă în existența unor dubii asupra legalității actului atacat. Astfel, organul fiscal a obligat reclamanta la o dublă impunere a acelorași sume sau asupra pierderilor înregistrate de societate.

De asemenea, cu încălcarea evidentă a legii, organul fiscal a refuzat să aibă în vedere și să respecte sentințe definitive și irevocabile și nu a ținut cont de existența unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești, aspecte care pot conduce la concluzia existenței unor serioase dubii asupra legalității actului contestat și care pot constitui temei pentru dispunerea suspendării deciziei de impunere. Prin sentința civilă nr. 421/2005, a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea reclamantei, ca nefondată. Instanța a reținut că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și paguba iminentă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamanta. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că există caz bine justificat, cât și pagubă iminentă, întrucât până la anularea actului, acesta produce anumite efecte definitive, care nu mai pot fi reparate, cum ar fi blocarea activității sau falimentul societății; că activitatea recurentei deja a fost blocată, ca urmare a deciziei atacate. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică. Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Societatea comercială a invocat faptul că, urmare a actului atacat, conturile sale au fost blocate și urmează, eventual, să intre în faliment. Or, din raportul de inspecție fiscală din data de 4 octombrie 2005, se reține că în urma unui alt litigiu, cu SC P., conturile bancare ale recurentei au fost blocate în baza sentinței civile nr. 1472/2000. Așadar, prejudiciul invocat de recurentă nu este produs ca urmare a executării deciziei nr. 9647/2005, a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Constanța. În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu de instanță, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC V. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 421/CA din 9 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2006.