ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8573/2005

Asupra recursului de fată constată:

Tribunalul

Gorj, prin sentința civilă nr. 259 de la 25 septembrie 2003 pronunțată în

dosarul nr. 764/2003, a constatat că reclamanții T.A., T.M. și D.T. sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 60.791.642 lei, în

contradictoriu cu A.P.A.P.S.

A

reținut instanța că pe terenul în suprafață de 1000 mp ce a aparținut autorului

reclamanților, T.A., T.M. și D.T., a fost construit un magazin de către SC R. Rovinari,

înstrăinat către SC M. SRL.

Imobilul

a fost preluat de stat fără titlu, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 10

din Legea nr. 10/2001. Arată instanța că A.P.A.P.S. are legitimitate

procesuală, deoarece imobilul a aparținut SC R. SA Rovinari, ale cărei acțiuni

sunt deținute de acesta , fiind lipsită de relevanță împrejurarea că imobilul a

fost înstrăinat ulterior către SC M. SRL Țicleni.

Apelul

declarat de pârât A.P.A.P.S. a fost respins, ca nefondat, prin decizia Curții

de Apel Craiova cu nr. 5173 din 12 decembrie 2003.

În

motivarea deciziei pronunțate se arată că excepțiile lipsei calității

procesuale pasive și a prematurității acțiunii sunt neîntemeiate întrucât

imobilul a fost înstrăinat de A.P.A.P.S. în cadrul procesului de privatizare,

că reclamanții au ratificat-o pe apelantă pentru acordarea măsurilor

reparatorii cuvenite, că aceasta nu a răspuns la notificare, neoferind

reclamanților posibilitatea de a negocia.

Decizia

pronunțată în apel a fost recurată de apelanta pârâtă.

Motivele

de recurs, întemeiate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.,

privesc următoarele aspecte:

1.Pe

cale de excepție:

1.1. Lipsa calității procesuale pasive a recurentei

deoarece conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la 5 decembrie 1997

încheiat între SC R. SA, vânzător, și SC M. SRL, cumpărător s-a vândut activul

„complex comercial Țicleni” și drept urmare imobilul s-a aflat în patrimoniul

vânzătoarei și nu al A.P.A.P.S. care administrează acțiunile deținute de stat

și nu activele.

Totodată reclamanții intimați au optat pentru

despăgubiri bănești și nu pentru măsuri reparatorii prin echivalent conform

art. 27 din Legea nr. 10/2001.

1.2. Cererea de chemare în judecată a fost prematur

formulată întrucât prin Legea nr. 10/2001 s-a instituit o procedură

necontencioasă care nu a fost epuizată conform art. 21 și următoarele din lege.

Ambele instanțe au obligat recurenta la măsuri

reparatorii prin echivalent, în situația în care aceste măsuri nu s-au cerut de

către intimați și nu s-a făcut dovada procedurii administrative obligatorii.

1.Pe

fond:

Potrivit Legii nr. 10/2001, A.P.A.P.S. nu are

competența de a restitui în natură imobilele și nici de a acorda despăgubiri

bănești, ci doar la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

În conformitate cu dispozițiile art. 27 din lege,

instanțele de judecată au rolul de a stabili valabilitatea titlului statului pe

baza probatoriului administrat și funcție de acest statut persoana îndreptățită

va adresa notificare exclusiv pentru acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent.

Recurenta este obligată să acorde măsuri reparatorii

prin echivalent numai în condițiile art. 27, cu îndeplinirea cumulativă a unor

cerințe: imobilul să fi fost preluat cu titlu valabil; instanța să se fi

pronunțat asupra acestui aspect, iar imobilul să facă parte din patrimoniul

societății privatizate cu respectarea dispozițiilor legale.

Totodată intimații, în dovedirea calității de persoană

îndreptățită nu au depus în copii legalizate actele doveditoare ale dreptului

de proprietate, precum și a calității de succesor în conformitate cu art. 22.1

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Numai în aceste condiții recurenta era obligată să

răspundă în termen de 60 zile, termen care este de recomandare.

Instanța a acordat intimaților ceea ce nu s-a cerut

deoarece prin cererea de chemare în judecată s-au solicitat despăgubiri în sumă

de 50 milioane lei și nu măsuri reparatorii prin echivalent.

Nelegal instanța a reținut aplicabilitatea

dispozițiilor art. 27 în condițiile în care nu s-a făcut dovada că imobilul a

fost preluat cu titlu valabil.

Măsurile reparatorii prin echivalent trebuiau acordate

de SC R. SA, în condițiile art. 24 din lege sau de către prefectură, în

condițiile art. 36 din lege.

Recursul este nefondat.

Reclamanții T.A., T.M. și D.T., la 7 aprilie 2001 au

notificat SC M. SRL pentru despăgubiri în sumă de 50 milioane lei pentru

terenul în suprafață de cca. 1600 mp situat în zona centrală a orașului

Țicleni.

Notificarea a fost retransmisă A.P.A.P.S. astfel cum

rezultă din adresa emisă de recurent reclamantului T.A. la 8 ianuarie 2002 sub

nr. 50/4772 (fila 7 dosar fond).

Rezultă astfel că reclamanții au notificat recurenta,

care avea obligația de a răspunde solicitanților în termenul prevăzut de art. 27

alin. (2) din lege.

În condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nici o

precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică nu emite decizia sau

dispoziția prevăzută de art. 23 din lege în termenul de 60 de zile, nu se poate

refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente, tribunalul,

pe considerentul că plângerea ar fi prematur introdusă. Absența răspunsului

persoanei juridice are valoarea unui refuz de acordare a despăgubirilor

solicitate, iar acest refuz trebuie cenzurat de către tribunal, tot în

condițiile acestei proceduri.

A considera, conform susținerilor recurentei, că

plângerea este prematură, înseamnă a nesocoti caracterul reparatoriu al Legii

nr. 10/2001 și a obstacula persoanele îndreptățite în redobândirea drepturilor

recunoscute de lege, impunându-le să aștepte în mod nelimitat un răspuns.

Cum reclamanții au înțeles să declanșeze procedura

administrativă cerută de lege, susținerile recurenților referitoare la

neepuizarea acestei etape sunt nefondate câtă vreme culpa aparține recurentei

care nu a emis decizie sau dispoziție motivată în termenul stabilit prin lege

specială.

Terenul pentru care reclamanții au solicitat acordarea

de despăgubiri a aparținut SC R. Rovinari, conform certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor aflat la fila 37 dosar fond, care

l-a înstrăinat împreună cu edificiul comercial aflat pe acesta, către SC M. SRL

anterior datei de 23 decembrie 1998 (filele 2 și 4 dosar fond).

Reclamanții nu au invocat lipsa titlului valabil al

statului, astfel încât, sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din lege în sensul

că persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent ce

urmează a fi acordate de instituția publică care a efectuat privatizarea, A.P.A.P.S.

Nefondate sunt și susținerile referitoare la acordarea

a ceea ce nu s-a cerut câtă vreme reclamanții au folosit terenul generic de

despăgubiri, indicând și valoarea acestora.

Recurenta avea obligația să califice cererea formulată

funcție de dispozițiile Legii nr. 10/2001, în limita competențelor sale, și,

stabilind regimul juridic al bunului preluat abuziv, să respecte instituția

măsurilor reparatorii strict individualizate.

Investită cu soluționarea cererii formulate, instanța

a procedat la calificarea acesteia, la stabilirea regimului juridic al bunului

și, drept consecință, la stabilirea valorii bunului pentru care se vor acorda

măsurile reparatorii prin echivalent.

Referitor la calitatea de persoană îndreptățită se

constată că intimații reclamanți, prin actul de vânzare cumpărare încheiat la

22 ianuarie 1915 (fila 3) și certificatul de calitate de moștenitor nr. 190 din

30 ianuarie 2001 (fila 10) au făcut pe deplin îndeplinirea cerințelor legale.

Instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

art. 27 din Legea nr. 10/2001, în limitele investirii, astfel încât, constatând

că nu sunt incidente motivele de recurs invocate, în baza dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S. împotriva deciziei civile nr. 456

din 12 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2005.