ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8573/2005

Asupra recursului de fată constată: Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 259 de la 25 septembrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 764/2003, a constatat că reclamanții T.A., T.M. și D.T. sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 60.791.642 lei, în contradictoriu cu A.P.A.P.S. A reținut instanța că pe terenul în suprafață de 1000 mp ce a aparținut autorului reclamanților, T.A., T.M. și D.T., a fost construit un magazin de către SC R. Rovinari, înstrăinat către SC M. SRL. Imobilul a fost preluat de stat fără titlu, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001. Arată instanța că A.P.A.P.S. are legitimitate procesuală, deoarece imobilul a aparținut SC R. SA Rovinari, ale cărei acțiuni sunt deținute de acesta , fiind lipsită de relevanță împrejurarea că imobilul a fost înstrăinat ulterior către SC M. SRL Țicleni.

Apelul declarat de pârât A.P.A.P.S. a fost respins, ca nefondat, prin decizia Curții de Apel Craiova cu nr. 5173 din 12 decembrie 2003. În motivarea deciziei pronunțate se arată că excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a prematurității acțiunii sunt neîntemeiate întrucât imobilul a fost înstrăinat de A.P.A.P.S. în cadrul procesului de privatizare, că reclamanții au ratificat-o pe apelantă pentru acordarea măsurilor reparatorii cuvenite, că aceasta nu a răspuns la notificare, neoferind reclamanților posibilitatea de a negocia. Decizia pronunțată în apel a fost recurată de apelanta pârâtă. Motivele de recurs, întemeiate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., privesc următoarele aspecte: 1.Pe cale de excepție: 1.1.

Lipsa calității procesuale pasive a recurentei deoarece conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la 5 decembrie 1997 încheiat între SC R. SA, vânzător, și SC M. SRL, cumpărător s-a vândut activul „complex comercial Țicleni” și drept urmare imobilul s-a aflat în patrimoniul vânzătoarei și nu al A.P.A.P.S. care administrează acțiunile deținute de stat și nu activele. Totodată reclamanții intimați au optat pentru despăgubiri bănești și nu pentru măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 27 din Legea nr. 10/2001. 1.2. Cererea de chemare în judecată a fost prematur formulată întrucât prin Legea nr. 10/2001 s-a instituit o procedură necontencioasă care nu a fost epuizată conform art. 21 și următoarele din lege.

Ambele instanțe au obligat recurenta la măsuri reparatorii prin echivalent, în situația în care aceste măsuri nu s-au cerut de către intimați și nu s-a făcut dovada procedurii administrative obligatorii. 1.Pe fond: Potrivit Legii nr. 10/2001, A.P.A.P.S. nu are competența de a restitui în natură imobilele și nici de a acorda despăgubiri bănești, ci doar la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. În conformitate cu dispozițiile art. 27 din lege, instanțele de judecată au rolul de a stabili valabilitatea titlului statului pe baza probatoriului administrat și funcție de acest statut persoana îndreptățită va adresa notificare exclusiv pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Recurenta este obligată să acorde măsuri reparatorii prin echivalent numai în condițiile art. 27, cu îndeplinirea cumulativă a unor cerințe: imobilul să fi fost preluat cu titlu valabil; instanța să se fi pronunțat asupra acestui aspect, iar imobilul să facă parte din patrimoniul societății privatizate cu respectarea dispozițiilor legale. Totodată intimații, în dovedirea calității de persoană îndreptățită nu au depus în copii legalizate actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și a calității de succesor în conformitate cu art. 22.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Numai în aceste condiții recurenta era obligată să răspundă în termen de 60 zile, termen care este de recomandare.

Instanța a acordat intimaților ceea ce nu s-a cerut deoarece prin cererea de chemare în judecată s-au solicitat despăgubiri în sumă de 50 milioane lei și nu măsuri reparatorii prin echivalent. Nelegal instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 27 în condițiile în care nu s-a făcut dovada că imobilul a fost preluat cu titlu valabil. Măsurile reparatorii prin echivalent trebuiau acordate de SC R. SA, în condițiile art. 24 din lege sau de către prefectură, în condițiile art. 36 din lege. Recursul este nefondat. Reclamanții T.A., T.M. și D.T., la 7 aprilie 2001 au notificat SC M. SRL pentru despăgubiri în sumă de 50 milioane lei pentru terenul în suprafață de cca. 1600 mp situat în zona centrală a orașului Țicleni.

Notificarea a fost retransmisă A.P.A.P.S. astfel cum rezultă din adresa emisă de recurent reclamantului T.A. la 8 ianuarie 2002 sub nr. 50/4772 (fila 7 dosar fond). Rezultă astfel că reclamanții au notificat recurenta, care avea obligația de a răspunde solicitanților în termenul prevăzut de art. 27 alin. (2) din lege. În condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică nu emite decizia sau dispoziția prevăzută de art. 23 din lege în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente, tribunalul, pe considerentul că plângerea ar fi prematur introdusă. Absența răspunsului persoanei juridice are valoarea unui refuz de acordare a despăgubirilor solicitate, iar acest refuz trebuie cenzurat de către tribunal, tot în condițiile acestei proceduri.

A considera, conform susținerilor recurentei, că plângerea este prematură, înseamnă a nesocoti caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001 și a obstacula persoanele îndreptățite în redobândirea drepturilor recunoscute de lege, impunându-le să aștepte în mod nelimitat un răspuns. Cum reclamanții au înțeles să declanșeze procedura administrativă cerută de lege, susținerile recurenților referitoare la neepuizarea acestei etape sunt nefondate câtă vreme culpa aparține recurentei care nu a emis decizie sau dispoziție motivată în termenul stabilit prin lege specială. Terenul pentru care reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri a aparținut SC R. Rovinari, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflat la fila 37 dosar fond, care l-a înstrăinat împreună cu edificiul comercial aflat pe acesta, către SC M. SRL anterior datei de 23 decembrie 1998 (filele 2 și 4 dosar fond).

Reclamanții nu au invocat lipsa titlului valabil al statului, astfel încât, sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din lege în sensul că persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent ce urmează a fi acordate de instituția publică care a efectuat privatizarea, A.P.A.P.S. Nefondate sunt și susținerile referitoare la acordarea a ceea ce nu s-a cerut câtă vreme reclamanții au folosit terenul generic de despăgubiri, indicând și valoarea acestora. Recurenta avea obligația să califice cererea formulată funcție de dispozițiile Legii nr. 10/2001, în limita competențelor sale, și, stabilind regimul juridic al bunului preluat abuziv, să respecte instituția măsurilor reparatorii strict individualizate.

Investită cu soluționarea cererii formulate, instanța a procedat la calificarea acesteia, la stabilirea regimului juridic al bunului și, drept consecință, la stabilirea valorii bunului pentru care se vor acorda măsurile reparatorii prin echivalent. Referitor la calitatea de persoană îndreptățită se constată că intimații reclamanți, prin actul de vânzare cumpărare încheiat la 22 ianuarie 1915 (fila 3) și certificatul de calitate de moștenitor nr. 190 din 30 ianuarie 2001 (fila 10) au făcut pe deplin îndeplinirea cerințelor legale. Instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, în limitele investirii, astfel încât, constatând că nu sunt incidente motivele de recurs invocate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S. împotriva deciziei civile nr. 456 din 12 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2005.