ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 17

ianuarie 2005, reclamantul F.N. a chemat în judecată Administrația Națională a

Penitenciarelor București și A.N.P.C., solicitând obligarea acestora să-i

răspundă la petiția înregistrată cu nr. 4/3840 din 21 iulie 2004; să-i comunice

rezultatul verificărilor celor semnalate; să-i achite despăgubiri pentru

produsele alterate ce i-au fost vândute; daune cominatorii de 1 milion de lei

pentru fiecare zi de întârziere și o penalizare de 1% pe zi din valoarea mărfii

alterate, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că, deși a trimis două sesizări către pârâte, în legătură cu vânzarea

unor produse alterate, acestea nu i-au comunicat nici un răspuns.

Prin sentința civilă nr. 177 din 23

mai 2005, Curtea de Apel Timișoara, a respins acțiunea, ca inadmisibilă,

reținând pentru aceasta că temeiul juridic indicat de reclamant l-a constituit

Legea nr. 544/2001, iar potrivit dispozițiilor art. 10 din acest act normativ,

activitatea autorităților și instituțiilor publice nu prevede și

obligativitatea formulării de răspunsuri la sesizări sau petiții în afara

informațiilor de interes public.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, F.N. care, în esență, a susținut că cererea sa a vizat refuzul

pârâtelor de a-i răspunde la petițiile adresate.

Recursul este fondat.

Obiectul acțiunii formulate de

reclamantul F.N. privește în mod expres refuzul de a i se soluționa cererea

adresată pârâtelor, reținut, de altfel, corect de către instanța fondului.

Cu toate acestea, preluând pur și

simplu temeiul juridic invocat de reclamant - Legea nr. 544/2001, acțiunea a

fost respinsă ca inadmisibilă, soluție vădit nelegală și netemeinică.

Dacă în ce privește obiectul

acțiunii, acesta nu poate fi schimbat, temeiul juridic invocat de parte nu

poate lega instanța care, dimpotrivă, în exercitarea rolului său activ este

obligată să dea acțiunii, calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de

reclamant, având în vedere natura dreptului și scopul urmărit de acesta prin

exercitarea acțiunii.

Astfel fiind, cum prin acțiune,

reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor să-i comunice răspunsul la

sesizările adresate la 21 iulie 2004 și, respectiv, 22 iulie 2004, cu nr.

4/3840, iar în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004, legea

contenciosului administrativ, în vigoare la momentul formulării acțiunii, orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de

contencios administrativ competente, urmează a se dispune, în conformitate cu

dispozițiile art. 313 C. proc. civ., casarea sentinței Curții de Apel Timișoara

și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, în vederea

soluționării cererii reclamantului, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul F.N. împotriva sentinței civile nr. 177 din 23 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2006.