ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10380/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatoarea B.R. a chemat în judecată pe intimata SC R.C. SA, solicitând Tribunalului București, instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. 3204/2003, anularea „dispoziției motivate” emisă de intimată la data de 13 decembrie 2001 și obligarea intimatei la restituirea în natură a imobilului situat în comuna Voluntari, , jud. Ilfov, cunoscut sub denumirea ferma B., compus din teren în suprafață de 3,45 ha și construcție. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 918/F din 5 noiembrie 2004, a respins excepția tardivității contestației invocată de intimată prin întâmpinare, a admis contestația, a anulat dispoziția emisă la data de 13 decembrie 20201 și a dispus obligarea intimatei la soluționarea cererii de restituire în natură a imobilului menționat, formulată de petenta B.R.

prin notificarea nr. 196 din 11 iunie 2001. Cu privire la excepția tardivității, instanța a reținut că dispoziția emisă la 13 decembrie 2001 nu a fost comunicată petentei în condiții procedurale decât la data de 23 iunie 2003, iar contestația a fost formulată la 22 iulie 2003 (data depunerii contestației recomandat la oficiul poștal conform art. 104 C. proc. civ.) cu respectarea termenului prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001. Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că dispoziția emisă la data de 13 decembrie 2001 se referă la cererea de restituire în natură formulată de fiul petentei N.M. În cuprinsul dispoziției nu se menționează calitatea de mandatar al petentei, deși această calitate rezultă din cuprinsul cererii intitulată „revenire la notificarea nr. 196 din 11 iunie 2001” N.M.

acționând ca împuternicit al mamei sale B.R., în numele acesteia. S-a concluzionat că unitatea deținătoare a imobilului nu a analizat cererea formulată de persoana îndreptățită, ci o cerere formulată de o persoană care nu a acționat decât în calitate de mandatar al persoanei îndreptățite. Împotriva sentinței a declarat apel intimata SC R.C. SA, motivele de apel privind în primul rând respingerea excepției tardivității formulării contestației. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 1459 din 9 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 705/2005, a admis apelul și a schimbat sentința, în sensul respingerii contestației, ca tardiv formulată. Cererea de aderare la apel depusă de contestatoarea B.R.

la 28 septembrie 2005 pentru motive ce vizează fondul cauzei, a fost respinsă prin aceeași decizie, ca lipsită de interes, consecință a admiterii excepției tardivității contestației. Instanța de apel a reținut că dispoziția din 13 decembrie 2001 i-a fost comunicată contestatoarei la 11 iunie 2003, așa după cum aceasta recunoaște în notificarea din 11 iunie 2003 (fila 94 fond) iar contestația s-a formulat la 25 iulie 2003. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs contestatoarea, criticând-o ca fiind nelegală în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta reiterează situația de fapt susținută prin cererile depuse în fazele procesuale anterioare, prezentând succesiunea notificărilor, a revenirilor și a corespondenței purtate între părți, susținând, în esență, că doar ulterior primirii notificării expediate de intimată sub nr. 1663 din 18 iunie 2003, la care s-a atașat dispoziția din 13 decembrie 2001, a înțeles că intimata consideră că, prin această dispoziție emisă pe numele N.M., a soluționat cererea sa de restituire a imobilului și că, în raport de data la care i-a fost comunicată (24 iunie 2005) curge termenul legal de 30 de zile în care a înregistrat contestația care formează obiectul dosarului de față.

Arată recurenta că nu se poate reține culpa sa în formularea contestației cu aparenta depășire a termenului legal, de vreme ce intimata a indus-o în eroare, prin aceea că a indicat un alt nume în dispoziția motivată, decât cel al persoanei care este titulara notificării (recurenta) și un alt număr de notificare soluționată (1331 în loc de 196). Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat. Prin notificarea nr. 196 din 11 iunie 2001, comunicată intimatei prin executor judecătoresc, petenta B.R. a solicitat restituirea în natură a imobilului în calitate de moștenitoare a tatălui său, B.A., proprietarul din patrimoniul căruia a fost preluat imobilul de către stat.

La data de 27 noiembrie 2001, mandatarul petentei de la acea dată, N.M., depune prin executorul judecătoresc, sub același nr. (196 din 11 iunie 2001) o primă revenire la notificare, în care precizează că este împuternicit să solicite în numele mamei sale, B.R.(procura nr. 1665 din 11 octombrie 2001) restituirea moștenirii de la tatăl acesteia B.A. Prin „dispoziția motivată” din 13 decembrie 2001 intimata, fără a indica numărul notificării, cu motivarea că este societate comercială integral privatizată, menționează în finalul dispoziției: „(...) că societatea comercială nu poate da curs cererii formulate de către N.M. (...). Deși intimata a susținut că a comunicat dispoziția către N.M., nu a făcut dovada comunicării, respectiv a confirmării de primire.

O a doua revenire la notificarea inițială a fost făcută de petentă prin mandatar G.M., la data de 28 mai 2003, solicitând emiterea deciziei motivate conform art. 23 din Legea nr. 10/2001 și comunicarea la domiciliul mandatarului. Răspunzând acestei reveniri, prin adresa nr. 5544 din 30 mai 2003 (comunicată mandatarului G.M. cu scrisoarea recomandată cu confirmare de primire), intimata comunică petentei că în urma notificării nr. 1331 din 11 decembrie 2001 a emis și comunicat acesteia decizia dispoziției din 13 decembrie 2001, cu mențiunea că anexează în copie xerox dispoziția.

Primind această adresă (nr. 5544/2003) petenta revine la 11 iunie 2003 cu o nouă notificare reiterând solicitarea de a-i fi soluționată notificarea pe care aceasta a formulat-o în temeiul Legii nr. 10/2001, cu precizarea că dispoziția din 13 decembrie 2001 anexată adresei din 30 mai 2003 „reprezintă răspunsul dat cererii formulate de către N.M.” și nu notificării petentei singura persoană îndreptățită să solicite restituirea în natură a imobilului”. În fine, prin notificările nr. 1663/2003 și nr. 1664/2003, comunicate mandatarului petentei prin executorul judecătoresc la data de 24 iunie 2003, intimata precizează că dispoziția din 13 decembrie 2001 reprezintă actul prin care a fost soluționată atât notificarea petentei nr. 196 din 11 iunie 2001, cât și o cerere prin care N.M.

ar fi solicitat restituirea către acesta a moștenirii de la tatăl său, motiv pentru care comunicarea dispoziției s-ar fi făcut și către acesta la data de 13 decembrie 2001. la aceeași dată (24 iunie 2003) se comunică petentei prin executor judecătoresc dispoziția din 13 decembrie 2001. În acest context, aprecierea instanței de apel, în sensul că petenta a luat cunoștință cel mai târziu la data de 11 iunie 2003 de dispoziția prin care intimata i-ar fi soluționat la 13 decembrie 2001 notificarea nr. 196/2001, este rezultatul interpretării greșite a actelor deduse judecății (notificări, reveniri la notificări, corespondență), în raport de care urma să fie soluționată excepția tardivității contestației.

Modul defectuos în care a fost redactată dispoziția (comunicată petentei pentru prima dată cu adresa nr. 5543/2003), fără indicarea numărului notificării depuse de petentă și cu precizarea că se referă la cererea de restituire formulată de N.M., a fost de natură să creeze petentei convingerea că prin dispoziția din 13 decembrie 2001 a fost soluționată o altă notificare, depusă în nume propriu de N.M., fără știrea sa, motiv pentru care, răspunzând adresei nr. 5544/2003, petenta a insistat în soluționarea propriei notificări (nr. 196/2001), arătând că este singura persoană îndreptățită să solicite restituirea în natură a imobilului.

În aceste condiții și față de succesiunea corespondenței purtate între părți, prima instanță a apreciat corect că doar de la data de 23 iunie 2003 (în realitate 24 iunie 2003 filele 97 și 101 dosar tribunal), la care petentei i-a fost comunicată notificarea nr. 1664/2003, prin care intimata a precizat în mod expres și neechivoc faptul că prin dispoziția din 13 decembrie 2001 a înțeles să se pronunțe și cu privire la notificarea înregistrată de petentă sub nr. 196 din 11 iunie 2001, a început să curgă termenul legal de 30 de zile pentru promovarea contestației, termen respectat de contestatoare (contestația a fost depusă prin poștă la data de 22 iulie 2003 (fila 8 dosar tribunal). Pentru considerentele prezentate în baza dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. și a dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul, să caseze decizia și să trimită cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de intimată pe fondul cauzei și a cererii de aderare la apel formulată de contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta B.R. împotriva deciziei civile nr. 1459 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2006.