ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 532/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 ianuarie

2007 pronunțată în dosarul nr. 27487/3/2005 (2198/2006) al

Curții de Apel București, secția I penală, pe rol fiind

soluționarea apelurilor formulate de inculpații M.D.D., R.P.C. și

O.C. împotriva sentinței penale nr. 599/2006 a Tribunalului

București, secția I penală, s-a luat în discuție starea de

arest a inculpaților M.D.D. și R.P.C.

Constatând că în

cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei

măsuri, s-a menținut măsura arestării preventive a

acestora.

În termen legal, inculpatul

M.D.D. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând

punerea și judecarea sa în libertate, pentru a i se da posibilitatea de a

se reabilita și reintegra în societate, arătând că mai are 2

luni până la comisia de liberare, că are un raport bun și

că, coinculpatul din dosar, O., deși are o pedeapsă mai mare ca

a sa, se judecă în libertate.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C.

proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a

se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua

față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui

articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că

măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a

săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani

și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivul de

recurs invocat, se reține că instanța de apel, la 16 ianuarie

2007 a constatat că, față de dispozițiile art. 148 lit. b)

și f) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul a fost cercetat,

trimis în judecată și condamnat în primă instanță, la

o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută

și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. c) C. pen., raportat la art. 76

alin. (1) lit. c) C. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în

continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în

libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de

natură să aducă atingere desfășurării procesului

penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii

săvârșite, prin care se aduce atingere în cel mai înalt grad

sănătății publice, de modalitatea de săvârșire,

de urmările produse și impactul asupra societății, precum

și față de persoana inculpatului, astfel că a dispus

menținerea stării de arest a acestuia.

Ca atare, încheierea

pronunțată la 16 ianuarie 2007 este legală.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpatul M.D.D. nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

M.D.D. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2007 a Curții de Apel București,

secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 27487/3/2005

(2198/2006).

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 30 ianuarie 2007.