ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 532/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr. 27487/3/2005 (2198/2006) al Curții de Apel București, secția I penală, pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de inculpații M.D.D., R.P.C. și O.C. împotriva sentinței penale nr. 599/2006 a Tribunalului București, secția I penală, s-a luat în discuție starea de arest a inculpaților M.D.D. și R.P.C. Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut măsura arestării preventive a acestora. În termen legal, inculpatul M.D.D. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând punerea și judecarea sa în libertate, pentru a i se da posibilitatea de a se reabilita și reintegra în societate, arătând că mai are 2 luni până la comisia de liberare, că are un raport bun și că, coinculpatul din dosar, O., deși are o pedeapsă mai mare ca a sa, se judecă în libertate.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă. Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivul de recurs invocat, se reține că instanța de apel, la 16 ianuarie 2007 a constatat că, față de dispozițiile art. 148 lit. b) și f) C. proc.

pen., având în vedere că inculpatul a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat în primă instanță, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, prin care se aduce atingere în cel mai înalt grad sănătății publice, de modalitatea de săvârșire, de urmările produse și impactul asupra societății, precum și față de persoana inculpatului, astfel că a dispus menținerea stării de arest a acestuia.

Ca atare, încheierea pronunțată la 16 ianuarie 2007 este legală. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul M.D.D. nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D.D. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 27487/3/2005 (2198/2006). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2007.