ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4406/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată la 27 decembrie 2006, pârâta S.Ș. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 2824 din 9 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în sensul că anularea parțială a certificatului de moștenitor privește și suprafața de 470 mp teren curți construcții, deși din considerentele deciziei rezultă că această măsură nu urma să fie dispusă. În motivarea cererii s-a arătat că, deși instanța a reținut în mod corect în considerentele deciziei că Judecătoria Târgoviște a dispus în mod legal și temeinic rezilierea contractului de întreținere numai pentru construcțiile casă, dependințe și pătul, cu toate acestea, în dispozitiv a anulat parțial certificatul de moștenitor nr. 65 din 26 iulie 2001 și pentru suprafața de 470 mp teren.

Prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 27 februarie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată cererea, reținând că se referă la aspecte de fond ale cauzei, care trebuiau rezolvate în căile de atac prevăzute de lege și nu pe baza dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri pârâta a declarat recurs, prin care a susținut că soluția dată este nelegală, întrucât eroarea ce a format obiectul cererii sale are un caracter „material”, ținând strict de o formulare greșită a dispozitivului deciziei nr. 2824 din 9 noiembrie 2004. Examinându-și din oficiu competența, Înalta Curte constată următoarele. Prin încheierea recurată, instanța s-a pronunțat asupra unei cereri de îndreptare eroare materială privind decizia nr.2824 dată de Curtea de Apel Ploiești, ca instanță de apel, la 9 noiembrie 2004. Potrivit dispozițiilor art. 281 3 alin. (1) C. proc.

civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281 1 , precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281 2 , sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea. Or, hotărârea cu privire la care s-a solicitat îndreptarea erorii materiale, pronunțată în anul 2004, este supusă recursului, a cărui soluționare a intrat tot în competența curții de apel, conform prevederilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005. Cum încheierea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești are aceeași cale de atac ca și hotărârea menționată, recursul declarat împotriva ei urmează a fi soluționat de aceeași instanță care, potrivit Legii 219/2005 ar urma să soluționeze recursul declarat împotriva deciziei nr. 2824, respectiv Curtea de Apel Ploiești, unde cauza va fi trimisă prin declinarea competenței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Declină în favoarea Curții de Apel Ploiești competența soluționării recursului declarat de S.Ș. împotriva încheierii din 27 februarie 2007 dată în camera de consiliu dă către Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.