ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4406/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 27

decembrie 2006, pârâta S.Ș. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate

în dispozitivul deciziei civile nr. 2824 din 9 noiembrie 2004, pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, în sensul că anularea parțială a certificatului de

moștenitor privește și suprafața de 470 mp teren curți construcții, deși din

considerentele deciziei rezultă că această măsură nu urma să fie dispusă.

În motivarea cererii s-a arătat că,

deși instanța a reținut în mod corect în considerentele deciziei că Judecătoria

Târgoviște a dispus în mod legal și temeinic rezilierea contractului de

întreținere numai pentru construcțiile casă, dependințe și pătul, cu toate

acestea, în dispozitiv a anulat parțial certificatul de moștenitor nr. 65 din

26 iulie 2001 și pentru suprafața de 470 mp teren.

Prin încheierea dată în camera de

consiliu la data de 27 februarie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată cererea,

reținând că se referă la aspecte de fond ale cauzei, care trebuiau rezolvate în

căile de atac prevăzute de lege și nu pe baza dispozițiilor art. 281 C. proc.

civ.

Împotriva acestei încheieri pârâta a

declarat recurs, prin care a susținut că soluția dată este nelegală, întrucât

eroarea ce a format obiectul cererii sale are un caracter „material”, ținând

strict de o formulare greșită a dispozitivului deciziei nr. 2824 din 9

noiembrie 2004.

Examinându-și din oficiu competența,

Înalta Curte constată următoarele.

Prin încheierea recurată, instanța

s-a pronunțat asupra unei cereri de îndreptare eroare materială privind decizia

nr.2824 dată de Curtea de Apel Ploiești, ca instanță de apel, la 9 noiembrie

2004.

Potrivit dispozițiilor art. 281

3

alin. (1) C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281

1

,

precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

, sunt supuse

acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după

caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori

completarea.

Or, hotărârea cu privire la care s-a

solicitat îndreptarea erorii materiale, pronunțată în anul 2004, este supusă

recursului, a cărui soluționare a intrat tot în competența curții de apel,

conform prevederilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005.

Cum încheierea pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești are aceeași cale de atac ca și hotărârea menționată, recursul

declarat împotriva ei urmează a fi soluționat de aceeași instanță care,

potrivit Legii 219/2005 ar urma să soluționeze recursul declarat împotriva

deciziei nr. 2824, respectiv Curtea de Apel Ploiești, unde cauza va fi trimisă

prin declinarea competenței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Declină în favoarea Curții de Apel

Ploiești competența soluționării recursului declarat de S.Ș. împotriva

încheierii din 27 februarie 2007 dată în camera de consiliu dă către Curtea de

Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 31 mai 2007.