ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1622/2007

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 23 martie 2005, reclamantul F.M. cheamă în judecată pe pârâtele SC P. SRL

Ploiești și SC T.I. SRL Sibiu solicitând instanței să dispună constatarea

nulității absolute a actului de dezmembrare încheiat de pârâta SC P. SRL,

autentificat sub nr. 1652 din 7 martie 2005, constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1656 din 7 martie 2005

încheiat între pârâți, suspendarea procedurii de intabulare a dreptului de

proprietate în favoarea pârâtei SC T.I. SRL asupra terenului în suprafață de

31.036 mp. situat în intravilanul Municipiului Ploiești, având număr cadastral

provizoriu, în tarlaua 65 din parcelele de la A 8/1 la A 8/6 și de la A 8/20 la

A 8/25, categoria de folosință arabil, având ca vecini pe DN 1 Ploiești - Brașov,

SC R.D. SA, SC S. SRL, rest proprietate vânzătoare și domeniul public al

municipiului Ploiești, precum și suspendarea procedurii de înscriere a actului

de dezmembrare și de înscriere a dreptului de proprietate asupra terenului de

27,481 mp., rămas după dezmembrare, al SC P. SRL, ce formează obiectul

dosarului nr. 5704 și nr. 5705 la Biroul de C.F. Ploiești.

Prin sentința nr. 89 din 3

martie 2006 Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ admite în parte acțiunea formulată de reclamant, constată

nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1654

din 7 martie 2005 încheiat între pârâte, respinge capătul de cerere privind

constatarea nulității actului de dezmembrare autentificat sub nr. 1652 din 7

martie 2005 încheiat de pârâta SC P. SRL, ca neîntemeiat, și capătul de cerere

privind procedura de intabulare ca rămas fără obiect.

Pentru a decide astfel,

instanța reține, în esență, că menționatul contract de vânzare cumpărare

încheiat între pârâte este nul absolut, întrucât a fost încheiat cu încălcarea

prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privind circulația

juridică a terenurilor conform cărora sunt interzise înstrăinările sub orice

formă a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii pe rolul

instanțelor judecătorești, pe toată durata soluționării respectivelor litigii, art.

15 alin. (2) din Legea nr. 54/1998 menționând expres că înstrăinările de

terenuri încheiate cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (1) din aceeași

lege, sunt nule, iar înstrăinarea terenului obiect al contractului în litigiu

s-a făcut la 7 martie 2005 când pe rolul Judecătoriei Ploiești era dosarul nr. 3840/2005,

soluționat prin sentința civilă nr. 4918 din 7 iunie 2005, litigiul fiind

purtat între aceleași părți, și în cartea funciară era înscrisă interdicția de

înstrăinare și notat litigiul cu privire la titlul de proprietate asupra

terenului în discuție, prin încheierea nr. 1355 a Judecătoriei Ploiești, Biroul

de C.F., cu începere din 23 noiembrie 2004, deci anterior datei contractului de

vânzare cumpărare în cauză, situație cunoscută și pârâtei vânzătoare și pârâtei

cumpărătoare; mai reține instanța că actul de dezmembrare nu reprezintă o

înstrăinare în sensul art. 15 din Legea nr. 54/1998, terenul existând în

patrimoniul aceleiași societăți, și, deci, nu are a fi declarat nul.

Apelurile declarate de

pârâte împotriva sentinței instanței de fond sunt respinse, ca nefondate, de

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin

decizia nr. 169 din 26 iunie 2006, instanța reținând că în C.F. erau notări cu

privire la terenul de 32.307,16 mp. obiect al contractului de vânzare cumpărare

(încheierea de notare nr. 1361/2004), că prin sentința civilă nr. 4918 din 7

iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Ploiești și rămasă definitivă prin decizia

civilă nr. 185 din 27 februarie 2006 a Tribunalului Prahova s-a dispus, între

altele, rectificarea C.F. nr. 4411 a Municipiului Ploiești în sensul că se

dispune înscrierea interdicției de înstrăinare și notarea litigiului cu privire

la titlul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 58.517 mp.

(teren ce include și suprafața înstrăinată de 31.036,00 mp.) începând cu data

de 23 noiembrie 2004, conform încheierii nr. 1355/2004 a Judecătoriei Ploiești,

Biroul de C.F., situație față de care, cu aplicarea dispozițiilor art. 15 din

legea 54/1998, în mod corect instanța de fond a constatat nulitatea

contractului de vânzare cumpărare în litigiu.

Împotriva deciziei instanței

de apel declară recurs ambele pârâte.

Cu invocarea motivelor

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., pârâta SC T.I. SRL solicită

instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, ca nelegală, în

sensul admiterii apelului său împotriva sentinței instanței de fond și

respingerea acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului său

recurenta pârâtă susține că decizia atacată nu cuprinde motivele de respingere

a fiecărei critici formulate în apel, motivarea instanței fiind superficială și

lapidară, precum și că instanța de apel a nesocotit prevederile art. 31 din

Legea nr. 7/1996, în sensul că nu a ținut seama de faptul că la data încheierii

contractului de cumpărare a terenului acesta era liber de orice sarcină sau

interdicție, cu excepția sechestrului instituit în favoarea D.G.F.P. Ploiești,

că instanța a susținut nelegal că rectificarea cărții funciare are efect

retroactiv, producând efecte din momentul înscrierii mențiunii, în speță de la

23 noiembrie 2004, ignorând că prin decizia nr. 3007 din 13 octombrie 2005,

Curtea de Apel Ploiești a stabilit irevocabil că acțiunea în rectificarea C.F.

nu are nici legătură și nici vreo înrâurire asupra constatării nulității

absolute a contractului de vânzare cumpărare obiect al litigiului de față, că

în mod nelegal susține instanța că în speță sunt incidente prevederile art. 15

din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, întrucât

acțiunea în simulație formulată de reclamant nu privește terenul obiect al

contractului de vânzare cumpărare, iar litigiul evocat nu privește titlul de

proprietate al recurentei, care vizează o suprafață de doar 31.036,00 mp. și nu

terenul de 58.517 mp., cum eronat susține instanța criticată.

Invocând motivele prevăzute

de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta pârâtă SC P. SRL solicită

admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii

apelului său și schimbării în tot a sentinței instanței de fond și respingerea,

pe fondul pricinii, a cererii principale și a cererii incidente în constatarea

nulității absolute, ca neîntemeiată, iar a cererii accesorii de suspendare a

procedurii de intabulare a dreptului de proprietate al cumpărătoarei, respectiv

de înscriere a actului de dezmembrare și a terenului rămas după dezmembrare, ca

inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

În esență, recurenta pârâtă

SC P. SRL, în motivarea recursului său, critică instanța de apel pentru a fi

formulat o decizie care cuprinde motive străine de natura pricinii, susținând

că menționata instanță a încălcat principiul contradictorialității luând în

considerare un certificat de grefă depus după închiderea dezbaterilor, precum

și că decizia recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,

respectiv a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 54/1998, care nu sunt incidente

în cauză, terenul dezmembrat vândut fiind liber de orice sarcină, cu excepția

sechestrului instituit în favoarea D.G.F.P. Prahova, care-și exprimase anterior

acordul cu privire la înstrăinare, precum și a dispozițiilor art. 34 teza 1 din

Legea nr. 7/1996 ca și ale art. 49 și următoarele din aceeași lege.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimatul reclamant solicită respingerea recursurilor, ca nefondate,

decizia recurată fiind legală și temeinic motivată, dată cu respectarea

principiului contradictorialității și a dispozițiilor legale pertinente cauzei,

respectiv, în principal, ale art. 15 din Legea nr. 54/1998 coroborate cu cele

ale art. 5 alin. (2) din Legea nr. 247/2005.

La termenul de dezbateri în

fond, Înalta Curte ridică din oficiu excepția necompetenței materiale a

instanțelor comerciale cu privire la care recurenta SC T.I. SRL s-a pronunțat

în sensul că litigiul este de natură civilă, de competența, deci, a instanțelor

civile, în timp ce intimatul reclamant consideră că, fiind purtat între

comercianți, este de natură comercială.

Examinând litigiul din

unghiul de vedere al excepției invocate se constată că prin obiectul său, care

vizează nulitatea absolută a unui contract de vânzare de teren, operație ce nu

cade în obiectul de activitate autorizat al societăților comerciale părți la

contract, precum și un act de dezmembrare a unui teren aparținând unei

societăți comerciale, ca și intabularea dreptului de proprietate asupra unor

terenuri, acesta nu are o natură comercială, actele vizate neputând fi

calificate ca acte obiective de comerț prevăzute de art. 3 C. com. și nici ca

acte subiective de comerț, avute în vedere de art. 4 C. com., deoarece, deși

sunt încheiate între comercianți, respectiv societățile comerciale, recurente

pârâte, natura acestora este civilă, ele neputând fi incluse în categoria

actelor autorizate a fi săvârșite de societățile comerciale în cauză, în

exercițiul obiectului lor de activitate prevăzut în actul constitutiv.

Cum actele și faptele

juridice puse în discuție prin acțiunea introductivă de instanță sunt de natură

civilă, chiar dacă acestea au fost săvârșite de comercianți, dar, în afara

obiectului lor de activitate, natura litigiului este civilă atrăgând, deci,

competența materială a instanțelor civile.

Cum decizia recurată, ca și

sentința instanței de fond, a fost dată de o instanță comercială, deci cu

încălcarea competenței instanțelor civile, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., recursurile pârâtelor urmează a fi admise și, cu aplicarea dispozițiilor art.

312 alin. (3) coroborate cu ale art. 313 C. proc. civ., decizia atacată a

instanței de apel și sentința instanței de fond urmează a fi casate, iar cauza

urmează a fi trimisă spre rejudecare în fond, în primă instanță, Tribunalului

Prahova. secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

necompetenței materiale a instanțelor comerciale.

Admite recursurile pârâtelor

SC T.I. SRL Sibiu și SC P. SRL Ploiești.

Casează decizia nr. 169 din

26 iunie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și sentința civilă nr. 89 din 3 martie 2006 a Tribunalului

Prahova și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Prahova,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 mai 2007.