ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5284/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția civilă, la 24 septembrie 2001, N.I.E. și P.M.A. au solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar al județului Hunedoara, obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului din Șoimuș, plata de despăgubiri pentru construcțiile preluate abuziv, și demolate, precum și pentru partea de grădină și terenul care nu mai pot fi restituite în natură. În motivarea contestației s-a arătat că în anul 1945 mama reclamantelor a fost evacuată forțat din imobilele pe care le deținea în proprietate. Prin decizia nr. 93 din 22 august 2001, Inspectoratul Școlar al județului Hunedoara a respins cererea formulată de reclamante prin notificarea adresată acestui pârât.

La termenul din 7 februarie 2002, la solicitarea reclamantului a fost introdus în cauză, în calitate de pârât, Consiliul local Șoimuș. Pe parcursul procesului calitatea procesuală a reclamantei N.I.E. a fost transmisă moștenitorului său, N.S.G. Prin sentința civilă nr. 2151 din 11 decembrie 2002 Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis în parte contestația, a anulat Decizia nr. 93 din 22 august 2001 emisă de Inspectoratul Școlar al județului Hunedoara, a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilul cu destinația de locuință înscris în C.F. 1382 Șoimuș, nr. top. 73-73/a, 74/1/2/2/2, preluat abuziv de Statul Român.

A obligat Primăria comunei Șoimuș să emită o dispoziție motivată în temeiul căreia reclamanții vor primi despăgubiri bănești corespunzătoare valorii imobilului. A fost respinsă în rest acțiunea. A fost respinsă acțiunea față de Consiliul local Șoimuș. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că destinația imobilului în litigiu este cauza imposibilității restituirii în natură, la care se adaugă scopul special al acestuia, respectiv realizarea unui interes public, social cultural sau obștesc. În această situație, persoana îndreptățită la restituire are numai posibilitatea de a obține ca măsură de reparație echivalentul valoric la prețul de circulație al imobilului ce a fost preluat de stat și care acum are una din destinațiile expres și limitativ prevăzute de art. 16 din lege.

În ipoteza în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia, chiar dacă apreciază că imobilul a fost trecut în proprietatea statului fără a se fi aplicat corect dispozițiile legii de trecere, nu solicită, în condițiile art. 16 alin. (5), să se constate nevalabilitatea titlului statului, se creează prezumția că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, eventualele vicii ale titlului statului fiind înlăturate. Textul art. 16 nu prevede în ce constau măsurile reparatorii, astfel că în lipsa unei prevederi exprese, paleta măsurilor reparatorii este cea prevăzută de art. 1 alin. (2) din lege. Pentru teren, reclamanții au fost trecuți în anexa nr. 39 poz. 6 pentru acordarea de despăgubiri potrivit art. 17 din Legea nr. 1/2000.

Apelul declarat de către reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 476 A din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. În considerentele hotărârii sale, instanța de apel a arătat faptul că imobilul construcție se află în prezent în patrimoniul Inspectoratului școlar, iar o parte din teren în proprietatea persoanelor cu gospodării limitrofe, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. În mod corect Primăria Șoimuș a fost obligată să emită dispoziție motivată în temeiul căreia reclamanții să primească despăgubiri bănești corespunzătoare valorii imobilului. Restul terenului, fiind ocupat de reconstituirile făcute persoanelor fizice, pe considerentele Legii nr. 18/1991, nu poate fi restituit în natură, așa cum pretind reclamanții.

Împotriva acestei hotărâri reclamanții au declarat recurs critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., vizând în esență următoarele aspecte: Instanțele au nesocotit faptul că Primăria Șoimuș a încălcat prevederile art. 23-24 din Legea nr. 10/2001 și nu i-a invitat pe reclamanți în scris, în timp util, să participe la lucrările comisiei de aplicare a legii speciale. Nu s-a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001. Primăria Șoimuș a recunoscut că de la preluarea imobilului, clădirea principală care a avut destinația de locuință, a fost transformată și folosită în exclusivitate ca unitate de învățământ. Hotărârea este nelegală și în privința terenului, nefiind înserate aspectele invocate de reclamanți în urma analizei expertizei.

Terenul a fost preluat abuziv, cu ocazia reformei agrare din anul 1945 și au fost eliberate titluri de proprietate care nu se încadrează în prevederile Legii nr. 18/1991 și 169/1997.

Analizând hotărârea instanței de apel, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate înaintea instanțelor de fond, Curtea a apreciat că recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează: Conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din această lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 și 4 din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din anexa nr. 2 lit. a). Potrivit anexei nr. 2 lit. a) pct. 1, intră sub incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, imobile ocupate de unități și instituții de învățământ din sistemul de stat (grădinițe, școli, licee, colegii, școli profesionale, școli postliceale, instituții de învățământ superior).

Așadar, față de forma art. 16 din Legea nr. 10/2001, de la data judecării recursului, pârâții trebuie să restituie în natură imobilul cu destinație de școală din comuna Șoimuș, județ Hunedoara. Nu sunt întemeiate criticile privitoare la soluția dată asupra terenului. Potrivit raportului de expertiză efectuat în etapa apelului, din terenul ce formează obiectul litigiului nu a mai rămas nici o suprafață liberă, Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 Șoimuș punându-i în posesie pe cei cărora li s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate pe această parcelă. În aceste condiții, este corectă aprecierea făcută de instanțele de fond în sensul că pentru teren reclamanții urmează să primească despăgubiri potrivit art. 17 din Legea nr. 1/2000, fiind înscriși în anexa nr. 39, poz.

6. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și hotărârea instanței de apel va fi modificată în sensul că, în condițiile art. 296 C. proc. civ., va fi admis apelul împotriva sentinței civile nr. 2151 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă. Sentința va fi schimbată în parte în sensul că îi obligă pe pârâți să restituie reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul școală din comuna Șoimuș, înscris în C.F. 1382 Șoimuș, nr. top. 73-73/a, 74/1/2/2/2. Urmează să fie păstrate celelalte dispoziții ale sentinței în partea privitoare la anularea Deciziei nr. 93 din 22 august 2001 emisă de Inspectoratul Școlar al județului Hunedoara, respingerea acțiunii cu privire la teren, respingerea acțiunii față de Consiliul local Șoimuș, și obligarea la cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții N.S.G. și P.M.A. împotriva deciziei civile nr. 476 A din 5 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă și în consecință: Modifică decizia în sensul că admite apelul împotriva sentinței civile nr. 2151 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă. Schimbă în parte sentința în sensul că îi obligă pe pârâți să restituie reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul școală din comuna Șoimuș, înscris în C.F. 1382 Șoimuș, nr. top. 73-73/a, 74/1/2/2/2. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2006.