ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5284/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Hunedoara, secția civilă, la 24 septembrie 2001, N.I.E. și P.M.A. au solicitat

în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar al județului Hunedoara, obligarea

pârâtului la restituirea în natură a imobilului din Șoimuș, plata de

despăgubiri pentru construcțiile preluate abuziv, și demolate, precum și pentru

partea de grădină și terenul care nu mai pot fi restituite în natură.

În motivarea contestației s-a arătat că în anul 1945

mama reclamantelor a fost evacuată forțat din imobilele pe care le deținea în

proprietate. Prin decizia nr. 93 din 22 august 2001, Inspectoratul Școlar al

județului Hunedoara a respins cererea formulată de reclamante prin notificarea

adresată acestui pârât.

La termenul din 7 februarie 2002, la solicitarea

reclamantului a fost introdus în cauză, în calitate de pârât, Consiliul local

Șoimuș.

Pe parcursul procesului calitatea procesuală a

reclamantei N.I.E. a fost transmisă moștenitorului său, N.S.G.

Prin sentința civilă nr. 2151 din 11 decembrie 2002

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis în parte contestația, a anulat

Decizia nr. 93 din 22 august 2001 emisă de Inspectoratul Școlar al județului

Hunedoara, a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii

prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilul cu destinația

de locuință înscris în C.F. 1382 Șoimuș, nr. top. 73-73/a, 74/1/2/2/2, preluat

abuziv de Statul Român.

A obligat Primăria comunei Șoimuș să emită o

dispoziție motivată în temeiul căreia reclamanții vor primi despăgubiri bănești

corespunzătoare valorii imobilului. A fost respinsă în rest acțiunea. A fost

respinsă acțiunea față de Consiliul local Șoimuș.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

destinația imobilului în litigiu este cauza imposibilității restituirii în

natură, la care se adaugă scopul special al acestuia, respectiv realizarea unui

interes public, social cultural sau obștesc.

În această situație, persoana îndreptățită la

restituire are numai posibilitatea de a obține ca măsură de reparație

echivalentul valoric la prețul de circulație al imobilului ce a fost preluat de

stat și care acum are una din destinațiile expres și limitativ prevăzute de

art. 16 din lege.

În ipoteza în care fostul proprietar sau moștenitorii

acestuia, chiar dacă apreciază că imobilul a fost trecut în proprietatea

statului fără a se fi aplicat corect dispozițiile legii de trecere, nu

solicită, în condițiile art. 16 alin. (5), să se constate nevalabilitatea

titlului statului, se creează prezumția că imobilul a trecut în proprietatea

statului cu titlu valabil, eventualele vicii ale titlului statului fiind

înlăturate.

Textul art. 16 nu prevede în ce constau măsurile

reparatorii, astfel că în lipsa unei prevederi exprese, paleta măsurilor

reparatorii este cea prevăzută de art. 1 alin. (2) din lege.

Pentru teren, reclamanții au fost trecuți în anexa

nr. 39 poz. 6 pentru acordarea de despăgubiri potrivit art. 17 din Legea nr.

1/2000.

Apelul declarat de către reclamanți împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 476 A din 5

decembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

În considerentele hotărârii sale, instanța de apel a

arătat faptul că imobilul construcție se află în prezent în patrimoniul

Inspectoratului școlar, iar o parte din teren în proprietatea persoanelor cu

gospodării limitrofe, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza

Legii nr. 18/1991.

În mod corect Primăria Șoimuș a fost obligată să

emită dispoziție motivată în temeiul căreia reclamanții să primească

despăgubiri bănești corespunzătoare valorii imobilului. Restul terenului, fiind

ocupat de reconstituirile făcute persoanelor fizice, pe considerentele Legii

nr. 18/1991, nu poate fi restituit în natură, așa cum pretind reclamanții.

Împotriva acestei hotărâri reclamanții au declarat

recurs critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7-10 C. proc.

civ., vizând în esență următoarele aspecte:

Instanțele au nesocotit faptul că Primăria Șoimuș a

încălcat prevederile art. 23-24 din Legea nr. 10/2001 și nu i-a invitat pe

reclamanți în scris, în timp util, să participe la lucrările comisiei de

aplicare a legii speciale.

Nu s-a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 16

din Legea nr. 10/2001. Primăria Șoimuș a recunoscut că de la preluarea

imobilului, clădirea principală care a avut destinația de locuință, a fost

transformată și folosită în exclusivitate ca unitate de învățământ.

Hotărârea este nelegală și în privința terenului,

nefiind înserate aspectele invocate de reclamanți în urma analizei expertizei.

Terenul a fost preluat abuziv, cu ocazia reformei agrare din anul 1945 și au

fost eliberate titluri de proprietate care nu se încadrează în prevederile

Legii nr. 18/1991 și 169/1997.

Analizând hotărârea instanței de apel, în limitele

criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate

înaintea instanțelor de fond, Curtea a apreciat că recursul este întemeiat în

sensul celor ce urmează:

Conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în

situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face

parte integrantă din această lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit

activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social-culturale,

foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie

imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă

de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 și 4 din anexa nr. 2 lit. a)

sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției,

pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din anexa nr. 2 lit. a).

Potrivit anexei nr. 2 lit. a) pct. 1, intră sub

incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, imobile ocupate de

unități și instituții de învățământ din sistemul de stat (grădinițe, școli,

licee, colegii, școli profesionale, școli postliceale, instituții de învățământ

superior).

Așadar, față de forma art. 16 din Legea nr. 10/2001,

de la data judecării recursului, pârâții trebuie să restituie în natură

imobilul cu destinație de școală din comuna Șoimuș, județ Hunedoara.

Nu sunt întemeiate criticile privitoare la soluția

dată asupra terenului.

Potrivit raportului de expertiză efectuat în etapa

apelului, din terenul ce formează obiectul litigiului nu a mai rămas nici o

suprafață liberă, Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 Șoimuș punându-i în

posesie pe cei cărora li s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate

pe această parcelă.

În aceste condiții, este corectă aprecierea făcută de

instanțele de fond în sensul că pentru teren reclamanții urmează să primească

despăgubiri potrivit art. 17 din Legea nr. 1/2000, fiind înscriși în anexa nr.

39, poz. 6.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul va fi admis pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și hotărârea instanței de apel va fi modificată în sensul că, în

condițiile art. 296 C. proc. civ., va fi admis apelul împotriva sentinței

civile nr. 2151 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă.

Sentința va fi schimbată în parte în sensul că îi obligă pe pârâți să restituie

reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul școală din comuna

Șoimuș, înscris în C.F. 1382 Șoimuș, nr. top. 73-73/a, 74/1/2/2/2.

Urmează să fie păstrate celelalte dispoziții ale

sentinței în partea privitoare la anularea Deciziei nr. 93 din 22 august 2001

emisă de Inspectoratul Școlar al județului Hunedoara, respingerea acțiunii cu

privire la teren, respingerea acțiunii față de Consiliul local Șoimuș, și

obligarea la cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții N.S.G. și

P.M.A. împotriva deciziei civile nr. 476 A din 5 decembrie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă și în consecință:

Modifică decizia în sensul că admite apelul împotriva

sentinței civile nr. 2151 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara,

secția civilă.

Schimbă în parte sentința în sensul că îi obligă pe

pârâți să restituie reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul

școală din comuna Șoimuș, înscris în C.F. 1382 Șoimuș, nr. top. 73-73/a,

74/1/2/2/2.

Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2006.