ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.11.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9562/2006

HOTĂRÂRE
23.11.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9562/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

145/C din 23 februarie 2005, Tribunalul Bihor a admis în parte cererea

formulată de reclamantele S.E., I.E. și S.E.E. în contradictoriu cu

pârâtele Primarul comunei Săcuieni, Primăria comunei Săcuieni

și Comisia locală Săcuieni pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, a

obligat Primarul comunei Săcuieni să le facă reclamantelor

ofertă de restituire prin echivalent bănesc corespunzător

valorii imobilelor înscrise în C.F. cu nr. top 565/2, 564/2, 563/2, 566/2

Săcuieni; C.F. cu nr. top 2758.

A obligat pârâții să

comunice reclamantelor cuantumul sumei pe care urmează să o restituie

și care le-a fost plătită cu titlu de despăgubiri pentru

imobilul înscris în C.F. cu nr. top 566/2 Săcuieni.

De asemenea, a fost respins

capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de daune

cominatorii în sumă de 3.000.000 lei pe zi de întârziere.

Pentru a da această

hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 24

din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este

aprobată sau nu este posibilă, deținătorul imobilului este

obligat ca, prin decizie sau dispoziție motivată, în termenul

prevăzut de art. 23 alin. (1), să facă persoanei

îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent,

corespunzător valorii imobilului.

Instanța de fond, reținând

că pârâții au încălcat aceste dispoziții legale,

nefăcând petentelor ofertă de restituire prin echivalent,

corespunzător valorii imobilelor ce au fost preluate abuziv și

că nu le-au comunicat acestora cuantumul sumei pe care urmează

să o restituie pentru imobilul ce le-a fost restituit în natură, a

admis în parte acțiunea.

În ceea ce privește cererea

privind obligarea pârâților la plata de daune cominatorii pe zi de

întârziere, a fost respinsă în raport cu dispozițiile art. 580 C.

proc. civ., din care reiese că debitorul poate fi obligat la plata unei

amenzi civile pe zi de întârziere, în cazul în care acesta nu execută

obligația de a face.

Deci, acestea vor putea fi cerute

numai în baza executării silite, dacă pârâții nu vor pune de

bună voie în executare această hotărâre.

Reclamantele au declarat apel

împotriva acestei hotărâri, solicitând schimbarea în parte a

sentinței, obligarea pârâților la plata unei amenzi civile de 500.000

lei pe zi întârziere până la executarea sentinței și compensarea

acestora cu ofertele de plată.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

civilă nr. 67 din 25 aprilie 2006, a respins apelul ca nefondat,

păstrând astfel, soluția primei instanțe.

Reclamantele au formulat recurs

împotriva acestei decizii, criticând-o, în esență, pentru că nu

le-a fost admisă cererea de obligare a pârâților la plata unei amenzi

civile de 500.000 lei/zi întârziere până la executarea sentinței,

formulată prin cererea de apel și compensarea acestora cu ofertele de

plată.

Recursul este nefondat.

Criticile exprimate cu privire la

neobligarea pârâților la plata unei amenzi civile de 500.000 lei pentru

fiecare zi de întârziere până la executarea sentinței și

compensarea lor cu ofertele de plată reprezintă chestiuni de executare

silită, ulterioare judecății.

Aceste critici nu vizează

probleme de judecată.

Instanța, pe de altă

parte, nu era obligată să dispună în sensul cerut de reclamante.

Așa cum corect a reținut

prima instanță (soluția fiind menținută în apel),

având în vedere dispozițiile art. 580

3

poate fi obligat la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în cazul în

care nu execută obligația de a face.

De unde rezultă că aceste

amenzi vor putea fi cerute numai în baza executării silite, dacă

pârâții nu vor pune de bună voie în executare această

hotărâre.

Față de cele exprimate,

recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

I.E., S.E.E. și S.E. împotriva deciziei nr. 67/A din 25 aprilie 2006 a

Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-04-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 750/2019
respectiv obligarea Orașului Săcuieni la restituire în natură a cotei de 1/2; din imobil, ar echivala cu o reanalizare a legalității Dispoziției nr. 90 din data de 20 septembrie 2001 emisă de Primarul Orașului Săcuieni și o repunere nelegal
ÎCCJ 2003-06-11
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2530/2003
au notificat la data de 20 iunie 2001 Primăria Municipiului Drăgășani, prin executorul judecătoresc, cu dubla solicitare prevăzută de lege și anume restituirea în natură sau despăgubiri bănești (filele 6 – 11 dosar tribunal). Întrucât nu au
ÎCCJ 2004-06-23
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4670/2004
îndreptățite se va constitui o comisie interministerială, nu înlătură obligațiile ce incumbă unității deținătoare prin aplicarea prevederilor art. 36 alin. (4) din același act normativ, intenția legiuitorului fiind ca în termenul cel mai sc
ÎCCJ 2006-02-13
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1555/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 142 din 25 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins cererea formulată de reclamanții N.I., N.C., N.I.S., N.D. și N.V.,
ÎCCJ 2005-11-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8890/2005
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 171/S din 1 martie 2004, Tribunalul Brașov a respins contestația formulată de reclamanții A.G. și A.I. împotriva dispoziție
Sursă