ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8285/2006

Asupra recursului de față, în urma verificării

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Ordonanța nr. 1 din 16 iunie 2004, pronunțată de

Curtea de Apel

București, Comisia de

Cercetare a Averilor, constituită în baza Legii nr. 115/1996

s-a dispus

clasarea cauzei privind pe cercetații D.G.I. și D.A. constatând că proveniența

bunurilor este justificată.

În motivarea hotărârii instanța a reținut că la data

de 6 februarie 2004 Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curții de Apel

București, a fost sesizată de Ministerul Public, Parchetul Național

Anticorupție, pentru cercetarea averii numitului D.G.I., apreciind că între

averea deținută și veniturile legale realizate există o disproporție vădită,

nejustificându-se suma de

4.600.000.000

lei.

În urma probatoriului administrat în

cauză s-a reținut că veniturile cercetatului în calitate de director general al

R.A.D.E.T. dar și ca membru în consiliile de administrație ale mai multor

societăți, au permis acestuia, să dobândească licit suma de 279561.41 dolari în

perioada 1970-2002.

Reținând

concluziile rapoartelor de expertiză care au evaluat bunurile cercetaților și

au stabilit în funcție de veniturile realizate, puterea acestora de cumpărare

s-a constatat că proveniența bunurilor cercetaților este justificată.

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de apel, precum și a încheierilor premergătoare,

Ministerul Public, Parchetul Național Anticorupție a formulat recurs prin care

a solicitat casarea ordonanței și trimiterea cauzei la comisie pentru

soluționarea legală a sesizării.

În motivarea

recursului care poate fi structurat astfel, s-au arătat următoarele:

1.

- lipsa de procedură pentru termenul din data de 9

iunie 2004, când s-au depus răspunsurile experților la obiecțiunile formulate

de PNA, doar cu o zi înainte de termen și nu cu 5 zile, așa cum prevăd

dispozițiile exprese ale art. 209 C. proc. civ., neacordarea unui termen pentru

comunicarea acestora și în acest mod încălcarea dreptului la apărare.

2.

- denaturarea

balanței venituri-cheltuieli, consecința luării în considerare a

cuantumului cheltuielilor la nivelul coșului

minim de consum lunar reglementat de prevederile O.U.G. nr. 217/2000.

3.

- nesoluționarea obiectivelor la

rapoartele de expertiză efectuate în cauză, luarea în considerare a unor

concluzii la raportul de expertiză contabilă, care ulterior au fost negate de

expertul contabil, admiterea unor expertize excesiv de subiective și nereale și

nelegalitatea validării expertizelor și aprobării onorariului de expertiză.

Și față de toate

aceste motive, nemotivarea în drept și în fapt a hotărârii în sensul că nu

cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate toate aceste cereri formulate

de PNA.

Recursul va fi admis pentru

următoarele considerente:

Cu privire

la primul motiv de recurs.

în dispozițiile art.

209 alin. (1) C. proc. civ. se prevede că expertul este dator să-și depună

lucrarea cu cel puțin 5 zile, înainte de termenul fixat pentru judecată.

Termenul de judecată

a fost fixat la data de 9 iunie 2004, iar precizările la obiecțiunile formulate

de PNA la rapoartele de expertiză efectuate în cauză, depuse de experți (filele

193 și 198) au fost depuse cu o zi înainte de termenul acordat pentru judecată.

Aceste precizări

trebuiau comunicate tuturor părților pentru a se lua cunoștință de conținutul

acestora, cu atât mai mult cu cât aceste precizări nu au fost depuse în

termenul procedural.

În

concluziile scrise, depuse de PNA , s-a solicitat în principal, repunerea

cauzei pe rol, arătându-se că se impunea refacerea expertizei contabile cu

luarea în calcul a veniturilor și cheltuielilor reale efectuate de cercetați în

perioada controlului.

Luând cauza

în pronunțare, fără a se da posibilitatea unei părți, să ia cunoștință de

conținutul precizărilor depuse, s-a încălcat principiul

contradictorialității precum și

cel al dreptului la apărare, întrucât instanța nu poate dispune nicio măsură

fără a acorda părților dreptul de a se apăra.

Părțile trebuie să

aibă posibilitatea efectivă de a discuta în contradictoriu toate elementele

cauzei ,să fie încunoștințate în timp util de toate actele și lucrările cauzei

și numai astfel principiul contradictorialității reprezintă o garanție a

realizării dreptului la apărare și a egalității părților în fața autorității

judecătorești.

Referitor la al doilea și la al

treilea motiv de recurs.

Prin încheierea de

ședință din camera de consiliu de la data de 12 martie 2004, instanța de apel a

dispus efectuarea unei expertize bunuri mobile având ca obiective: evidențierea

tuturor bunurilor mobile din cele 3 locuințe proprietatea cercetaților,

dobândite de cercetați după anul 1996 și valoarea acestora și stabilirea

valorii bunurilor mobile la data dobândirii lor.

La același termen de

judecată s-a dispus și efectuarea unei expertize contabile cu obiectivele:

stabilirea veniturilor realizate de către cercetați și în funcție de acestea

stabilirea puterii de cumpărare a tuturor bunurilor mobile și imobile pe

perioadele de dobândire a acestora, luându-se în calcul cheltuielile de

întreținere lunară a familiei, în raport de datele statistice la nivelul

național atât privind indicele de inflație cât și cheltuielile pentru consumul

minim pe persoană și stabilirea posibilității economisirii sumelor de bani

găsite în valută cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul cercetaților.

Parchetul Național

Anticorupție a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă (fila

184) precum și la cea de evaluare bunuri (fila 186) iar prin precizările depuse

de cei doi experți s-au răspuns la aceste obiecțiuni.

Față de obiectivele,

obiecțiunile și răspunsul la obiecțiunile formulate la cele două rapoarte de

expertiză, se constată următoarele:

Potrivit art. 3

alin. (2) din Legea nr. 115/1996, declarația de avere se depune în termen de 15

zile de la data numirii sau alegerii în funcție, iar potrivit alin. (3) tot în

15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele

îndreptățite vor depune declarația de avere.

Conform art. 6 din

aceeași lege, persoanele îndreptățite, indicate în art. 2, au obligația ca la

încheierea mandatului sau la încetarea activității, să depună o nouă declarație

de avere, pe care o dețin la acea dată, inclusiv actele de înstrăinare cu titlu

oneros sau gratuit a bunurilor de valoare cuprinse în declarație.

Art. 7 din legea

menționată prevede că în cazul în care, între averea declarată la data

investirii sau numirii în funcție și cea dobândită pe parcursul exercitării

funcției se constată diferențe vădite și există dovezi certe că unele bunuri

ori valori nu puteau fi dobândite din veniturile legale realizate de persoana

în cauză sau pe alte căi licite, averea este supusă controlului în condițiile

prezentei legi.

Din adresa cu nr.

66/c/2004 adresată Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel

București, de către Ministerul Public, PNA, rezultă că între averea deținută de

D.G.I. și veniturile legale realizate de

acesta există o

disproporție vădită, neputându-se justifica dobândirea unei părți din avere în

sumă de 4.600.000.000 lei.

Prin aceeași

cerere, s-a mai reținut că D.G.I. nu și-a îndeplinit obligațiile pe care le

avea în baza Legii nr. 115/1996, de a formula declarație de avere în termen de

15 zile de la apariția legii, precum și la data

încetării activității, motiv pentru care s-a declanșat din oficiu

procedura de control.

Perioada supusă

controlului este conform legii, cea dintre numirea și încetarea din funcție,

dacă funcția era deținută înainte de apariția legii, atunci perioada începe în

15 zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial (28 octombrie 1996).

Rapoartele de

expertiză trebuiau efectuate pentru această perioadă, luându-se în calcul toate

veniturile și cheltuielile efectuate de cercetați, la nivelul coșului minim

lunar, evaluat trimestrial de către Institutul Național de Statistică și Studii

Economice.

Aceste cheltuieli

includ produsele alimentare, nealimentare, serviciile, precum și alte servicii,

conform anexei I la O.U.G. nr. 217/2000, calculate, nu la nivelul unei

gospodării medii, așa cum se arată în nota la componența coșului, din ordonanța

de urgența ci la nivelul de trai al cercetaților, aceștia neavând venituri la

nivelul salariului mediu pe economie.

Cu privire la ultimul motiv de

recurs.

În raport de motivele

de recurs analizate mai sus se constată că într-adevăr hotărârea recurată nu

cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat cererile PNA, cereri care au făcut

obiectul criticilor prezentului recurs.

Astfel, pentru cele

arătate și în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. se

va admite recursul, se va casa hotărârea și se va trimite dosarul la Comisia de

cercetare în vederea reluării controlului cu respectarea cerințelor legale și

totodată cu observarea tuturor aspectelor evocate în motivele de recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DISPUNE:

Admite recursul declarat de

Ministerul Public, Parchetul Național Anticorupție împotriva Ordonanței nr. 1

din 16 iunie 2004 a Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel

București.

Casează ordonanța și trimite

cauza spre rejudecare comisiei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

octombrie 2006.