ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.11.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6773/2006

HOTĂRÂRE
17.11.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6773/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Prin încheierea de ședință din 9 noiembrie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția minori și familie, în dosarul nr. 10762/54/2006,

s-a dispus, între altele, liberarea provizorie sub control judiciar a

inculpaților P.Șt.C., C.M. și Ț.B.G.C.

S-a apreciat că pentru acești inculpați sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune liberarea provizorie sub

control judiciar, dar s-au instituit pentru aceștia următoarele obligații:

a) să nu părăsească limita teritorială a județelor Gorj și

Dolj, decât în condițiile în care este necesară prezența acestora în fața

organelor de urmărire penală, a instanței de judecată sau a altor autorități și

instituții publice, necesitate ce va fi justificată anterior deplasării postului

de poliție de la domiciliul inculpaților.

b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori

sunt chemați.

c) să se prezinte la Postul de Poliție de la domiciliu,

respectiv Rovinari și Târgu – Jiu, desemnate cu supravegherea inculpaților

conform programului de supraveghere întocmit de aceste organe sau ori de câte

ori sunt chemați.

d) să nu-și schimbe locuința decât cu încuviințarea

instanței.

e) să nu obțină, să nu folosească și să nu poarte nici o

categorie de arme.

De asemenea, inculpații vor respecta și următoarele

obligații:

familiilor acestora, de persoanele împreună cu care s-au comis faptele, de

martorii menționați în actul de sesizare inclusiv martorul B.O. și să nu

comunice cu acestea direct sau indirect.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova, care a criticat-o pentru netemeinicie, arătând

că nu există motive să se creadă că aceștia vor acționa în sensul zădărniciei

adevărului, în principal prin determinarea prin diferite mijloace a părților

vătămate, persoane deosebit de vulnerabile, să nu-și mai mențină declarațiile.

De asemenea, există riscul ca inculpații să părăsească oricând teritoriul

țării.

Motivele de inadmisibilitate a recursului invocate de

apărarea inculpaților nu pot fi reținute întrucât nerespectarea termenului de

judecare a recursului, prevăzut de art. 160

9

alin. (4) C. proc. pen.,

nu duce la inadmisibilitatea acestuia, fiind un termen de recomandare, iar

recursul a fost valabil declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, verificând încheierea recurată sub toate

aspectele, în conformitate cu prevederile art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

În cauză s-a procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor art.

160

2

și urm. C. proc. pen., apreciindu-se îndeplinite condițiile

pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar a celor trei

inculpați.

Afirmațiile din recursul parchetului nu au o susținere în

probe, întrucât la dosar nu există date că inculpații vor încerca să

zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți, martori sau

experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea

fapte.

Înalta Curte constată că procesul se află în faza de

judecată a apelului, probatoriul a fost deja administrat în fața primei

instanțe, iar în cadrul devolutiv al apelului deja s-au discutat probatoriile,

încuviințându-se proba cu înscrisuri și un martor.

Pentru martorul admis instanța și-a luat măsuri de

prevedere, interzicând inculpaților să comunice cu acesta.

Pe de altă parte, în mod corect s-au avut în vedere

dispozițiile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., ce reglementează implicit și

durata rezonabilă a arestării. În speță inculpații sunt arestați preventiv de

peste un an, astfel că se justifică eliberarea acestora în cursul procedurii

judiciare, chiar condiționat, respectiv subordonat unor garanții care să

asigure prezentarea acestora la termenele de judecată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

parchet.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu pentru

inculpatul Ț.B.G.C. urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii din 9 noiembrie 2006 a Curții

de Apel Craiova, secția minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 10762/MF/2006

(nr. vechi 471/MF/2006) privind pe inculpații C.M., P.Șt.C. și Ț.B.G.C.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul

Ț.B.G.C. în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2006.

Sursă