ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7553/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7553/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la 9 mai
2005, reclamanții E.D. și R.M. au chemat în judecată pe pârâta Ș.C. pentru a se
constata nulitatea absolută a înfierii, încuviințată prin decizia nr. 203 din 6
martie 1959 emisă de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al Raionului
„Grivița”, precum și constatarea nulității absolute a certificatelor de
moștenitori nr. 715 din 19 martie 1982 al Notariatului de Stat sectorul 1
București și nr.142 emis la 4 decembrie 2002 de Biroul Notarului Public M.E.
Tribunalul București, secția a III-a
civilă, prin sentința nr. 799 din 14 iulie 2005 a admis excepția lipsei
calității procesuale active invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins
acțiunea, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut, în esență, că reclamanții nu justifică un interes în promovarea
unei acțiuni în constatarea nulității absolute a înfierii, întrucât pârâta,
unică moștenitoare a înfiatei B.M. a revendicat apartamentele cumpărate de
reclamanți, în baza Legii nr. 112/1995, cu privire la imobilul situat în
București.
Ca atare, desființarea adopției nu
ar produce efecte de plano asupra recunoașterii calității de proprietari ai
reclamanților, întrucât în urma desființării adopției, ar putea interveni
rudenia firească cu consecința existenței altor categorii de moștenitori care
să revendice imobilul preluat în baza Decretului nr. 92/1950.
Împotriva hotărârii Tribunalului
București au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie întrucât instanța de fond, în mod greșit a admis excepția lipsei
calității procesuale active a acestora, cu încălcarea principiului
contradictorialității procesului civil și a dreptului la apărare, a reținut
eronat că reclamanții nu justifică un interes legitim și actual în promovarea
acesteia.
Reclamanții au arătat că își
justifică interesul întrucât pârâta S.C. i-a chemat în judecată, solicitând
constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.
849/112/1997 și 309/112/1999 încheiate cu SC R.V. SA și obligarea acestora să-i
lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul.
Prin decizia nr. 1505 A din 9
noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze
cu minori și familie, a confirmat soluția tribunalului, prin respingerea
apelului reclamanților, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs reclamanții E.D. și R.M., reiterând motivele din apel
referitoare la critica lipsei interesului în promovarea unei acțiuni în
constatarea nulității absolute a înfierii; încălcarea principiului
contradictorialității și a dreptului la apărare; ignorarea temeiului juridic al
acțiunii și greșita aplicare a regimului juridic al nulității absolute, în
sensul că aceasta poate fi invocată de oricine are interes și oricând, precum
și greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active.
Toate aceste critici au fost
dezvoltate de reclamanți conform motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
Sub toate criticile expuse, recursul
este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Cât privește primul motiv, referitor
la greșita apreciere a instanței de apel, în sensul că reclamanții nu justifică
un interes legitim și actual, este de precizat că, în mod corect s-a reținut că
interesul legitim care determină existența calității procesuale active în
acțiunea ce are ca obiect și constatarea nulității unui act juridic trebuie să
fie actual, respectiv să vizeze direct raportul juridic dedus judecății, ci nu
să justifice un raport juridic ce face obiectul unei alte acțiuni în justiție.
Sub acest aspect, criticile din
recurs nu pot fi primite, deoarece instanța de fond a pus în discuția
contradictorie a părților excepția lipsei calității procesuale active a
reclamanților, invocată în cuprinsul întâmpinării formulate de pârâta S.C.
(fila 28 dosar 1830/2005 al Tribunalului București, secția a III-a civilă),
astfel cum rezultă din practicaua încheierii de la 12 iulie 2005.
Astfel, s-a reținut poziția
părților, prin punerea concluziilor pe excepțiile lipsei calității procesuale
active și a lipsei interesului în promovarea unei acțiuni în constatarea
nulității înfierii.
Ca atare, nu se poate reține
încălcarea principiului contradictorialității, excepțiile fiind discutate oral
în ședința publică și nici încălcarea dreptului la apărare nu subzistă,
întrucât reclamanții au fost prezenți și asistați de avocat H.C.A.
Este de arătat că instanța de apel a
răspuns la criticile reclamanților, arătând motivele de fapt și de drept care
au format convingerea instanței, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.
civ.
Nu subzistă unei analize pertinente,
nici criticile din recurs ce vizează ignorarea temeiului juridic al acțiunii și
greșita aplicare a regimului nulității actelor juridice, Curtea de Apel
București reținând că temeiul de drept al acțiunii își are izvorul în Codul
Familiei, ci nu intră sub incidența Legii nr. 273/2004, care nu era în vigoare
la data încuviințării adopției.
Excepția absolută, peremptorie și de
fond a calității procesuale active a fost corect soluționată de instanță, în
sensul respingerii acesteia, întrucât, pentru a se desființa un act juridic
ce-și are sorgintea în dreptul familiei, reclamanții trebuiau să invoce motive
ale nevalabilității actului juridic născut sub imperiul legii în vigoare la
data încheierii acestuia.
De altfel, instanțele au arătat că
sancțiunea nulității absolute intervine atunci când la încheierea actului
juridic nu se respectă o normă juridică care ocrotește un interes general,
obștesc, deci a unei norme juridice imperative de ordine publică, care
instituie o condiție de valabilitate pentru încheierea actului juridic.
Instanțele au deslușit corect
raportul juridic dedus judecății apreciind că reclamanții, în calitatea
acestora de chiriași cumpărători ai apartamentelor în baza Legii nr. 112/1995
au solicitat constatarea nulității absolute a înfierii, încuviințată prin
decizia nr. 203 din 6 martie 1959, întrucât moștenitoarea înfiatei B.M., în
speță, pârâta S.C., a promovat acțiune în revendicarea imobilelor cumpărate de
reclamanți.
În consecință, recursul va fi
respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul
declarat de reclamanții E.D. și R.M. împotriva deciziei nr. 1505/A din 9
noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru
cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2006.