ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7553/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă la 9 mai 2005, reclamanții E.D. și R.M. au chemat în judecată pe pârâta Ș.C. pentru a se constata nulitatea absolută a înfierii, încuviințată prin decizia nr. 203 din 6 martie 1959 emisă de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al Raionului „Grivița”, precum și constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitori nr. 715 din 19 martie 1982 al Notariatului de Stat sectorul 1 București și nr.142 emis la 4 decembrie 2002 de Biroul Notarului Public M.E. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 799 din 14 iulie 2005 a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins acțiunea, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții nu justifică un interes în promovarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a înfierii, întrucât pârâta, unică moștenitoare a înfiatei B.M. a revendicat apartamentele cumpărate de reclamanți, în baza Legii nr. 112/1995, cu privire la imobilul situat în București. Ca atare, desființarea adopției nu ar produce efecte de plano asupra recunoașterii calității de proprietari ai reclamanților, întrucât în urma desființării adopției, ar putea interveni rudenia firească cu consecința existenței altor categorii de moștenitori care să revendice imobilul preluat în baza Decretului nr. 92/1950.

Împotriva hotărârii Tribunalului București au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât instanța de fond, în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active a acestora, cu încălcarea principiului contradictorialității procesului civil și a dreptului la apărare, a reținut eronat că reclamanții nu justifică un interes legitim și actual în promovarea acesteia. Reclamanții au arătat că își justifică interesul întrucât pârâta S.C. i-a chemat în judecată, solicitând constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 849/112/1997 și 309/112/1999 încheiate cu SC R.V. SA și obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul.

Prin decizia nr. 1505 A din 9 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a confirmat soluția tribunalului, prin respingerea apelului reclamanților, ca nefondat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții E.D. și R.M., reiterând motivele din apel referitoare la critica lipsei interesului în promovarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a înfierii; încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare; ignorarea temeiului juridic al acțiunii și greșita aplicare a regimului juridic al nulității absolute, în sensul că aceasta poate fi invocată de oricine are interes și oricând, precum și greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active.

Toate aceste critici au fost dezvoltate de reclamanți conform motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Sub toate criticile expuse, recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed: Cât privește primul motiv, referitor la greșita apreciere a instanței de apel, în sensul că reclamanții nu justifică un interes legitim și actual, este de precizat că, în mod corect s-a reținut că interesul legitim care determină existența calității procesuale active în acțiunea ce are ca obiect și constatarea nulității unui act juridic trebuie să fie actual, respectiv să vizeze direct raportul juridic dedus judecății, ci nu să justifice un raport juridic ce face obiectul unei alte acțiuni în justiție.

Sub acest aspect, criticile din recurs nu pot fi primite, deoarece instanța de fond a pus în discuția contradictorie a părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată în cuprinsul întâmpinării formulate de pârâta S.C. (fila 28 dosar 1830/2005 al Tribunalului București, secția a III-a civilă), astfel cum rezultă din practicaua încheierii de la 12 iulie 2005. Astfel, s-a reținut poziția părților, prin punerea concluziilor pe excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului în promovarea unei acțiuni în constatarea nulității înfierii. Ca atare, nu se poate reține încălcarea principiului contradictorialității, excepțiile fiind discutate oral în ședința publică și nici încălcarea dreptului la apărare nu subzistă, întrucât reclamanții au fost prezenți și asistați de avocat H.C.A.

Este de arătat că instanța de apel a răspuns la criticile reclamanților, arătând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Nu subzistă unei analize pertinente, nici criticile din recurs ce vizează ignorarea temeiului juridic al acțiunii și greșita aplicare a regimului nulității actelor juridice, Curtea de Apel București reținând că temeiul de drept al acțiunii își are izvorul în Codul Familiei, ci nu intră sub incidența Legii nr. 273/2004, care nu era în vigoare la data încuviințării adopției. Excepția absolută, peremptorie și de fond a calității procesuale active a fost corect soluționată de instanță, în sensul respingerii acesteia, întrucât, pentru a se desființa un act juridic ce-și are sorgintea în dreptul familiei, reclamanții trebuiau să invoce motive ale nevalabilității actului juridic născut sub imperiul legii în vigoare la data încheierii acestuia.

De altfel, instanțele au arătat că sancțiunea nulității absolute intervine atunci când la încheierea actului juridic nu se respectă o normă juridică care ocrotește un interes general, obștesc, deci a unei norme juridice imperative de ordine publică, care instituie o condiție de valabilitate pentru încheierea actului juridic. Instanțele au deslușit corect raportul juridic dedus judecății apreciind că reclamanții, în calitatea acestora de chiriași cumpărători ai apartamentelor în baza Legii nr. 112/1995 au solicitat constatarea nulității absolute a înfierii, încuviințată prin decizia nr. 203 din 6 martie 1959, întrucât moștenitoarea înfiatei B.M., în speță, pârâta S.C., a promovat acțiune în revendicarea imobilelor cumpărate de reclamanți.

În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții E.D. și R.M. împotriva deciziei nr. 1505/A din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2006.