ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.09.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7553/2006

HOTĂRÂRE
28.09.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7553/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la 9 mai

2005, reclamanții E.D. și R.M. au chemat în judecată pe pârâta Ș.C. pentru a se

constata nulitatea absolută a înfierii, încuviințată prin decizia nr. 203 din 6

martie 1959 emisă de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al Raionului

„Grivița”, precum și constatarea nulității absolute a certificatelor de

moștenitori nr. 715 din 19 martie 1982 al Notariatului de Stat sectorul 1

București și nr.142 emis la 4 decembrie 2002 de Biroul Notarului Public M.E.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 799 din 14 iulie 2005 a admis excepția lipsei

calității procesuale active invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins

acțiunea, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că reclamanții nu justifică un interes în promovarea

unei acțiuni în constatarea nulității absolute a înfierii, întrucât pârâta,

unică moștenitoare a înfiatei B.M. a revendicat apartamentele cumpărate de

reclamanți, în baza Legii nr. 112/1995, cu privire la imobilul situat în

București.

Ca atare, desființarea adopției nu

ar produce efecte de plano asupra recunoașterii calității de proprietari ai

reclamanților, întrucât în urma desființării adopției, ar putea interveni

rudenia firească cu consecința existenței altor categorii de moștenitori care

să revendice imobilul preluat în baza Decretului nr. 92/1950.

Împotriva hotărârii Tribunalului

București au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie întrucât instanța de fond, în mod greșit a admis excepția lipsei

calității procesuale active a acestora, cu încălcarea principiului

contradictorialității procesului civil și a dreptului la apărare, a reținut

eronat că reclamanții nu justifică un interes legitim și actual în promovarea

acesteia.

Reclamanții au arătat că își

justifică interesul întrucât pârâta S.C. i-a chemat în judecată, solicitând

constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.

849/112/1997 și 309/112/1999 încheiate cu SC R.V. SA și obligarea acestora să-i

lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul.

Prin decizia nr. 1505 A din 9

noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și familie, a confirmat soluția tribunalului, prin respingerea

apelului reclamanților, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții E.D. și R.M., reiterând motivele din apel

referitoare la critica lipsei interesului în promovarea unei acțiuni în

constatarea nulității absolute a înfierii; încălcarea principiului

contradictorialității și a dreptului la apărare; ignorarea temeiului juridic al

acțiunii și greșita aplicare a regimului juridic al nulității absolute, în

sensul că aceasta poate fi invocată de oricine are interes și oricând, precum

și greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active.

Toate aceste critici au fost

dezvoltate de reclamanți conform motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Sub toate criticile expuse, recursul

este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Cât privește primul motiv, referitor

la greșita apreciere a instanței de apel, în sensul că reclamanții nu justifică

un interes legitim și actual, este de precizat că, în mod corect s-a reținut că

interesul legitim care determină existența calității procesuale active în

acțiunea ce are ca obiect și constatarea nulității unui act juridic trebuie să

fie actual, respectiv să vizeze direct raportul juridic dedus judecății, ci nu

să justifice un raport juridic ce face obiectul unei alte acțiuni în justiție.

Sub acest aspect, criticile din

recurs nu pot fi primite, deoarece instanța de fond a pus în discuția

contradictorie a părților excepția lipsei calității procesuale active a

reclamanților, invocată în cuprinsul întâmpinării formulate de pârâta S.C.

(fila 28 dosar 1830/2005 al Tribunalului București, secția a III-a civilă),

astfel cum rezultă din practicaua încheierii de la 12 iulie 2005.

Astfel, s-a reținut poziția

părților, prin punerea concluziilor pe excepțiile lipsei calității procesuale

active și a lipsei interesului în promovarea unei acțiuni în constatarea

nulității înfierii.

Ca atare, nu se poate reține

încălcarea principiului contradictorialității, excepțiile fiind discutate oral

în ședința publică și nici încălcarea dreptului la apărare nu subzistă,

întrucât reclamanții au fost prezenți și asistați de avocat H.C.A.

Este de arătat că instanța de apel a

răspuns la criticile reclamanților, arătând motivele de fapt și de drept care

au format convingerea instanței, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ.

Nu subzistă unei analize pertinente,

nici criticile din recurs ce vizează ignorarea temeiului juridic al acțiunii și

greșita aplicare a regimului nulității actelor juridice, Curtea de Apel

București reținând că temeiul de drept al acțiunii își are izvorul în Codul

Familiei, ci nu intră sub incidența Legii nr. 273/2004, care nu era în vigoare

la data încuviințării adopției.

Excepția absolută, peremptorie și de

fond a calității procesuale active a fost corect soluționată de instanță, în

sensul respingerii acesteia, întrucât, pentru a se desființa un act juridic

ce-și are sorgintea în dreptul familiei, reclamanții trebuiau să invoce motive

ale nevalabilității actului juridic născut sub imperiul legii în vigoare la

data încheierii acestuia.

De altfel, instanțele au arătat că

sancțiunea nulității absolute intervine atunci când la încheierea actului

juridic nu se respectă o normă juridică care ocrotește un interes general,

obștesc, deci a unei norme juridice imperative de ordine publică, care

instituie o condiție de valabilitate pentru încheierea actului juridic.

Instanțele au deslușit corect

raportul juridic dedus judecății apreciind că reclamanții, în calitatea

acestora de chiriași cumpărători ai apartamentelor în baza Legii nr. 112/1995

au solicitat constatarea nulității absolute a înfierii, încuviințată prin

decizia nr. 203 din 6 martie 1959, întrucât moștenitoarea înfiatei B.M., în

speță, pârâta S.C., a promovat acțiune în revendicarea imobilelor cumpărate de

reclamanți.

În consecință, recursul va fi

respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții E.D. și R.M. împotriva deciziei nr. 1505/A din 9

noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-02-22
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1686/2007
45 din 4 iulie 1996 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, pusă în executare prin dispoziția de retrocedare nr. 2097 din 22 decembrie 1997 emisă de Primarul General al municipiului București, a fost înscris în cartea funciară pri
ÎCCJ 2006-05-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4832/2006
Deliberând asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 895 din 27 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată contestați
ÎCCJ 2005-02-08
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 919/2005
nr. 2884/1984, se stabilește că M.G. și I. sunt unicii moștenitori ai defunctului Ț.M.I., eliberându-se în baza acestei sentințe certificatul de moștenitor nr. 360/1985. Pârâtul D.S. a solicitat nulitatea absolută a acestui certificat și pr
ÎCCJ 2006-11-30
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9903/2006
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 mai 1998 reclamanții F.I., S.P., S.R. și S.B. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiulu
ÎCCJ 2004-09-30
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5386/2004
civ. și art. 88 din Legea nr. 36/1995, deoarece pârâtul s-a adresat notarului fără să indice numele reclamanților din acțiunea de partaj, persoane care puteau să-i conteste calitatea de succesor. De asemenea, pârâtul nu a comunicat notarulu
Sursă