ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8720/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Pe cale de notificări formulate în

temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, D.G. și D.L. au solicitat Primăriei

comunei Dofteana, județul Bacău, restituirea în natură a unui teren intravilan

în suprafață de 140 mp la 6 septembrie 2001 și a unui teren în suprafață de 145

mp la 8 februarie 2002.

Primarul comunei Dofteana a emis

dispoziția nr. 376 din 28 august 2003, prin care a respins cererea cu motivarea

că solicitanții nu au depus acte doveditoare din care să rezulte dreptul lor de

proprietate și preluarea abuzivă de către stat.

Prin contestația din 25 septembrie

2003, solicitanții au cerut anularea dispoziției și restituirea în natură a

terenului de 160 mp, motivând că au dobândit dreptul de proprietate prin

uzucapiune, iar preluarea terenului de către stat este de notorietate locală și

este confirmată de însăși primăria notificată care a permis contestatorilor și

fiului lor să-l folosească pentru desfășurarea unei activități comerciale.

Contestația de mai sus a format

dosarul nr. 8616/2003 pe rolul Tribunalului Bacău.

Separat de cele arătate, D.G. a

cerut Prefecturii județului Bacău, prin petiție, retrocedarea unui teren

fâneață în suprafață de 16 prăjini, situat în punctul „Groapa lui Bucur” din

comuna Dofteana, județul Bacău.

Cu adresa nr. 104975 din 15

octombrie 2003, Prefectura județului Bacău a comunicat petentului că din

conținutul petiției rezultă că a „pierdut deja un proces la Judecătoria

municipiului Onești” prin care a revendicat terenul, iar notificarea depusă la

Primăria comunei Dofteana fost soluționată prin dispoziția nr. 376 din 28

august 2003.

D.G. a formulat contestație la data

de 30 octombrie 2003 solicitând anularea adresei de mai sus și restituirea în

natură a terenului de 16 prăjini (0,28 ha), motivând că Primăria comunei Dofteana

i-a comunicat prin adresa nr. 4005 din 27 octombrie 2003 că figurează înscris

cu terenul în cauză, fără specificarea vecinilor, în registrul agricol la

poziția de rol nr. 16 V 018 a satului Dofteana.

Această contestație a format dosarul

aceleiași instanțe sub nr. 9297/2003, care, la data de 19 noiembrie 2003, a

fost conexat la dosarul nr. 8616/2003.

Contestațiile conexe descrise au

fost respinse ca nefondate prin sentința civilă nr. 622 din 19 noiembrie 2003

pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă.

Tribunalul a reținut că dispoziția

nr. 376 din 28 august 2003 emisă de Primarul comunei Dofteana este temeinică și

legală în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001, întrucât contestatorii nu au

depus până la data de 1 iulie 2003 acte doveditoare ale dreptului de

proprietate pretins și ale preluării abuzive a terenului de către stat, iar

prin decizia civilă nr. 760 din 7 mai 2002 a Tribunalului Bacău a fost respinsă

acțiunea contestatorilor prin care au cerut să se constate că au dobândit drept

de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 140 mp, care a făcut

obiectul notificării ulterioare având ca temei al cererii de restituire în

natură tocmai uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietății.

A mai reținut tribunalul că numai

prin contestație au susținut contestatorii că terenul are suprafața de 160 mp

și că aceștia sunt într-o confuzie afirmând că dispoziția atacată privește și

terenul de 16 prăjini (0,28 ha), în realitate ei cerând prin notificare numai

terenul de 140 mp.

Apelul declarat de contestatori a

fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 203 din 3 martie 2004

pronunțată de Curtea de Apel, secția civilă.

Instanța de apel a reținut că, deși

au formulat cele două contestații conexate, contestatorii au notificat primăria

numai pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 140 mp, nu și

pentru terenul de 16 prăjini (0,28 ha), iar dispoziția emisă de primar este

legală pentru că, într-adevăr, contestatorii nu au depus actele doveditoare

privind dreptul de proprietate asupra terenului și privind preluarea terenului

de către stat, împrejurări atestate de încercarea contestatorilor de a-și

preconstitui titlu pentru teren, relevantă fiind în acest sens decizia civilă

nr. 766 din 7 mai 2001.

Cu privire la terenul de 16 prăjini,

aceeași instanță a stabilit că nu a făcut obiectul notificării, adeverințele

emise de primărie atestând că D.G. este înscris în registrul agricol, astfel că

terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, contestatorii fiind într-o confuzie

„voită se pare”, potrivit susținerilor intimatei, contestatorii judecându-se

„se pare” cu alt cetățean asupra proprietății acestuia.

Contestatorii D.G. și D.L. au

declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., în dezvoltarea căruia arată că motivarea hotărârii atacate este

contradictorie și străină de natura cauzei.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr, instanța de apel,

referindu-se la terenul obiect al notificărilor din 6 septembrie 2001 și din 8

februarie 2002, s-a limitat la a lua act că D.G. și D.L. nu au făcut dovada că

ei sau autorii lor au fost proprietarii terenului, iar acesta a fost preluat de

stat, statuând în consecință că nu au beneficiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

mai ales că au încercat anterior, fără a reuși, să-și preconstituie titlu

asupra terenului pe cale judecătorească izvorând din uzucapiune.

Asemenea rezolvare este pur formală,

instanța de apel neobservând că prin contestația dedusă judecății,

contestatorii au susținut că terenul în litigiu a fost primit zestre cu ocazia

căsătoriei de la părinții săi, considerând că este suficient, ca dovadă a

dreptului de proprietate, faptul că au stăpânit terenul timp de peste 30 de

ani.

În raport cu asemenea susținere,

instanțele aveau obligația de a manifesta rol activ în sensul de a cere

contestatorilor să depună titlul de proprietate al lui L.V. (ori să-l solicite de

la Arhivele Statului în cazul în care nu-l dețineau), să facă dovada

transmisiunii succesorale de la L.V. la D.L., să cerceteze evidențele agricole

anterioare și ulterioare anului 1955, an pretins a fi cel în care a avut loc

înzestrarea, numi astfel putând fi lămurită pe deplin situația juridică a

terenului și verificându-se în consecință dacă aceasta face sau nu obiectul

Legii nr. 10/2001.

Simplul fapt al nedepunerii unor

asemenea acte doveditoare în termenele și în procedura Legii nr. 10/2001, nu

scutește instanțele de judecată de a încuviința administrarea lor în fața

justiției în chiar pofida prevederilor articolului unic alin. (2) din O.U.G. nr.

10/2003 (abrogate de altfel între timp), doar astfel asigurându-se dreptul la

un proces echitabil potrivit art. 6 din Convenția Europeană privind Drepturile

Omului.

Nelegalitatea hotărârii atacate este

evidentă în privința celuilalt teren (de 16 prăjini sau 28 ari) care a făcut

obiectul judecății, instanța de apel reținând nejustificat, ca suficientă

pentru soluționarea cazului, confuzia în care s-ar fi aflat contestatorii,

neobservând că, prin adresa nr. 104975 din 15 octombrie 2003, Prefectura

județului Bacău a comunicat contestatorilor că și acest teren a făcut obiectul

dispoziției nr. 376 din 28 august 2003 emisă de Primarul comunei Dofteana.

Așadar, nici în privința acestui

teren, instanțele nu s-au preocupat să lămurească situația de fapt și de drept.

Ori, în aceste condiții, instanța

supremă este lipsită de posibilitatea de a exercita controlul judiciar în

sensul reglementat prin art. 314 C. proc. civ., potrivit căruia Înalta Curte de

Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care

casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la

împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.

Pentru toate cele ce preced,

recursul de față va fi admis, hotărârea dată va fi casată, iar, cauza va fi

trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de apel, prilej cu care se va

proceda la lămurirea situației de fapt și a regimului juridic al terenurilor în

litigiu potrivit celor arătate în prezentele considerente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

contestatorii D.G. și D.L. împotriva deciziei civile nr. 203 din 3 martie 2004

a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 noiembrie 2005.