ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1172/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 20 aprilie 2005 reclamantul Ș.A. a chemat în judecată Primarul Municipiului Cluj-Napoca și a solicitat obligarea acestuia ca în temeiul art. 24 alin. (19 din Legea nr. 10/2001 să emită decizie sau dispoziție motivată care să cuprindă oferta de restituire în natură sau prin echivalent privind imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj, nr.top. 4661/III, imobil expropriat prin Decretul nr. 89/1984. În motivarea acțiunii se arată că a notificat primăria, în termen legal la 4 ianuarie 2001, fără a primi însă răspuns. Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 805 din 22 iunie 2005 a admis în parte acțiunea reclamantului, a obligat pârâtul să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării formulată de reclamant.

Pârâtul a fost obligat la 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Recursul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost respins la Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 720 din 24 august 2005. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primarul Municipiului Cluj-Napoca, numai în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, motiv ce a fost formulat și prin cererea de apel. Se susține în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 274 C. proc. civ. pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată, ci sunt aplicabile prevederile art. 275 C. proc. civ. A recunoscut prin întâmpinare pretențiile reclamantului în partea justificată, iar nesoluționarea „notificării” în termenul legal nu echivalează cu o punere în întârziere înainte de chemarea în judecată.

Recursul se privește ca nefondat. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie, sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. Dacă restituirea în natură nu este posibilă, în același termen este obligată să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent [art. 24 alin. (1)]. Obligațiile prevăzute de textele de lege citate nu au fost aduse la îndeplinire, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză. Este adevărat că Legea nr. 10/2001 nu prevede sancțiuni pentru nerespectarea termenului 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (19 și art. 24 alin. (1), dar aceasta nu înseamnă că nu sunt aplicabile normele legale de drept comun ce sancționează partea căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată.

Prevederea din art. 275 C. proc. civ., privind punerea în întârziere, se referă la diligența reclamantului care, într-un caz de drept comun, trebuie să anunțe intenția declarării unui litigiu în caz de neexecutare de bună voie a obligației de către viitorul pârât, adică de debitorul obligației de executat. În cazul legii speciale (nr. 10/2001) nu este nevoie ca debitorul obligației de executat să mai fie formal pus în întârziere după trecerea termenului legal de 60 de zile [art. 23 alin. (1) și art. 24 alin. 24)] deoarece legea stabilește imperativ această obligație. Faptul că nu se prevăd și alte sancțiuni, nu înseamnă că debitorul obligației de executat este exonerat de plata cheltuielilor de judecată în procesul declanșat de reclamant tocmai ca urmare a nerespectării unui termen prevăzut expres de lege.

Față de cele ce preced, recursul va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 720/A din 24 august 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2006.