ÎCCJ, decizie (scj.ro #82086)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82086) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune privind obligarea primăriei la emiterea
deciziei/dispoziției de restituire în natură a unui imobil. Obligarea primăriei
la plata cheltuielilor de judecată.
Cuprins
pe materii
. Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Hotărârile.
Cheltuieli de judecată Obligarea primăriei la plata cheltuielilor de judecată.
Index
alfabetic.
Drept procesual civil.
-
Acțiune privind obligarea primăriei la emiterea
deciziei/dispoziției de restituire în natură a unui imobil.
-
Obligarea primăriei la plata cheltuielilor de judecată.
Legea nr. 10/2001: art. 23
C.pr.civ.: art. 274, art..275.
Dispozițiile art. 275 C.pr.civ., privind punerea în întârziere,
se referă la diligența reclamantului care, într-un caz de drept comun, trebuie
să anunțe intenția declanșării unui litigiu în situația neexecutării de
bună voie a obligației de către viitorul pârât, adică de debitorul obligației
de executat.
În cazul legii speciale (nr. 10/2001) nu este nevoie ca debitorul
obligației de executat să mai fie formal pus în întârziere după trecerea
termenului legal de 60 de zile (art. 23 alin. 1 și art. 24 alin. 1)
deoarece legea stabilește imperativ această obligație. Faptul că nu se prevăd
și alte sancțiuni, nu înseamnă că debitorul obligației de executat este
exonerat de plata cheltuielilor de judecată în procesul declanșat de reclamant
tocmai ca urmare a nerespectării unui termen prevăzut expres de lege.
Î.C.C.J.,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1172 din 2 februarie
2006.
La 20 aprilie 2005 reclamantul Ș.A. a chemat în judecată
primarul Municipiului Cluj-Napoca și a solicitat instanței să oblige pârâtul
ca, în temeiul art. 24 al. 1 din Legea nr. 10/2001, să emită decizie sau
dispoziție motivată care să cuprindă oferta de restituire în natură sau prin
echivalent pentru un imobil situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris în CF
ind. 29857 Cluj, nr.top. 4661/III, imobil expropriat prin Decretul nr.89/1984.
În motivarea acțiunii se arată că a notificat primăria, în
termen legal la 4 ianuarie 2001, fără a primi însă un răspuns.
Tribunalul Cluj, Secția civilă, prin sentința civilă nr.805 din
22 iunie 2005 a admis în parte acțiunea reclamantului, și a obligat pârâtul să
se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării formulată de reclamant.
Pârâtul a fost obligat la 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de primarul Municipiului Cluj-Napoca a fost
respins de Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 720 din 24 august 2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs primarul
Municipiului Cluj-Napoca, numai în ceea ce privește obligarea sa la plata
cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, motiv ce a fost formulat
și prin cererea de apel.
Se susține în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 274
C.pr.civ. pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată, ci sunt
aplicabile prevederile art. 275 C.pr.civ. A recunoscut prin întâmpinare
pretențiile reclamantului iar nesoluționarea „notificării” în termenul legal nu
echivalează cu o punere în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Recursul se privește ca nefondat.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 în termen de 60
de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii
actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin
decizie, sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în
natură. Dacă restituirea în natură nu este posibilă, în același termen este
obligată să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent
(art. 24 alin. 1).
Obligațiile prevăzute de textele de lege citate nu au fost aduse
la îndeplinire, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.
Este adevărat că Legea nr. 10/2001 nu prevede sancțiuni pentru
nerespectarea termenului 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. 1 și art. 24
alin. 1, dar aceasta nu înseamnă că nu sunt aplicabile normele legale de drept
comun ce sancționează partea căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată.
Prevederea din art. 275 c.pr.civ., privind punerea în
întârziere, se referă la diligența reclamantului care, într-un caz de drept
comun, trebuie să anunțe intenția declanșării unui litigiu în caz de
neexecutare de bună voie a obligației de către viitorul pârât, adică de
debitorul obligației de executat.
În cazul legii speciale (nr. 10/2001) nu este nevoie ca
debitorul obligației de executat să mai fie formal pus în întârziere după
trecerea termenului legal de 60 de zile (art. 23 alin. 1 și art. 24 alin. 1)
deoarece legea stabilește imperativ această obligație. Faptul că nu se prevăd
și alte sancțiuni, nu înseamnă că debitorul obligației de executat este
exonerat de plata cheltuielilor de judecată în procesul declanșat de reclamant
tocmai ca urmare a nerespectării unui termen prevăzut expres de lege.
Față de cele ce preced, recursul a fost respins.