ÎCCJ, decizie (scj.ro #82427)

Daune cerute pentru întârzierea răspunsului deținătorului imobilului la notificarea ce I s-a adresat conform Legii nr. 10/2001 Cuprins pe materii : Drept civil. Imobil proprietate privată preluat în mod abuziv de stat. Restituire. Procedură prealabilă. Daune pentru întârzierea răspunsului deținutului la notificarea ce i s-a adresat. Index alfabetic : Drept civil - Proprietate preluată în mod abuziv de stat - Restituire - Procedură prealabilă - Daune de întârziere Legea nr. 10/2001 Art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu prevede o sancțiune pecuniară pentru nerespectarea termenului de 60 de zile în care deținătorul imobilului are obligația de a răspunde la notificarea ce i s-a adresat. I.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 2183 din 16 martie 2004 Prin sentința civilă nr. 35/13 februarie 2002 a Tribunalului Argeș, s-a respins cererea reclamantului B.M.

pentru obligarea Primăriei Pitești, de a-i plăti daune de întârziere pentru că nu a răspuns la notificarea ce i s-a adresat conform Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 41 din 13 iunie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant. Recursul declarat de reclamant nu este fondat.

Prin cererea înregistrată la data de 6 februarie 2001, la Tribunalul Argeș, reclamantul a solicitat ca Primăria Municipiului Pitești, județul Argeș să fie obligată să-i plătească suma de 500.000.000 lei cu titlu de daune de întârziere întrucât pârâta nu s-a conformat prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 în sensul că nu i-a soluționat cererea în termenul de 60 de zile de la înregistrarea notificării, prin care a solicitat să-i fie restituit în natură un teren în suprafață de 300 mp situat pe raza Municipiului Pitești, expropriat în baza Decretului nr. 5/15 aprilie 1985. Din cuprinsul adresei nr. 33.623/25 octombrie 2001 a primăriei pârâte, rezultă că terenul revendicat este afectat de investiții aprobate, fiind ocupat de construcția unui bloc.

Faptul că, până în prezent, pârâta Primăria Municipiului Pitești nu s-a conformat prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu-l îndrituiește pe reclamant să solicite daune de întârziere întrucât textul de lege menționat nu prevede o astfel de măsură pecuniară care să fie aplicată pârâtei pentru nerespectarea termenului de 60 de zile, prevăzut de textul de lege mai sus enunțat. Prin urmare, acțiunea reclamantului ce are ca obiect daune de întârziere, este neîntemeiată iar soluțiile pronunțate de cele două instanțe sunt temeinice și date cu aplicarea corectă a legii. În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.