ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1333/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele :

Pe rolul Curții de Apel Timișoara,

se află în curs de soluționare cauza de fond, privindu-l pe inculpatul L.F.I.,

recidivist, trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriu

Ministerului Public, D.I.I.C.O.T., Serviciul teritorial Timișoara, din 9

decembrie 2006 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 535/2004; art. 33 alin. (1) lit. a) din aceeași lege, precum și art.

86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) pentru

fiecare infracțiune dar și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele fiind

în concurs real.

Astfel, s-a reținut că

inculpatul a inițiat un plan, minuțios pregătit și care ar fi avut ca punct

final, curmarea de vieți omenești, vătămarea corporală a cât mai multe

persoane, precum și distrugerea de bunuri și crearea de panică și teamă, cu

scopul de a atrage atenția, autorităților statului român, ca aliat N.A.T.O.

În acest scop inculpatul

și-a procurat și a deținut un dispozitiv explozibil improvizat și două butelii,

pentru a comite actul terorist de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor

și mediul înconjurător.

Punctul final, inculpatul nu

l-a realizat, datorită intervenției prompte, a organelor abilitate de lege,

pentru prevenirea și combaterea dar și pedepsirea unor astfel de infracțiuni,

în ziua de 26 iunie 2006 în orașul Lugoj.

S-a mai reținut în sarcina

inculpatului că, în aceeași zi de 26 iunie 2006, a și condus pe drumurile

publice și anume pe raza localității Buziaș, fără a poseda permis de conducere,

autoturismul Renault.

De îndată ce s-a înregistrat

această cauză, instanța de fond, și-a adus la îndeplinire obligația prevăzută

de art. 300

2

și 160

b

C. proc. pen., inculpatul fiind

trimis în judecată, în stare de arest preventiv.

În aceste împrejurări și

după verificări, prin încheierea din 22 februarie 2007, Curtea de Apel

Timișoara, constatând că măsura arestării preventive a inculpatului, a fost

luată corect și legal și că nu s-au schimbat, temeiurile avute în vedere la

data arestării, a menținut privarea de libertate a acestuia, în baza textelor

de mai sus și art. 148 C. proc. pen.

Inculpatul, nemulțumit de

această dispoziție, în termenul legal, a declarat recursul de față, solicitând

ca în continuare, să fie efectuată cercetarea sa judecătorească, în stare de

libertate, socotindu-se nevinovat de faptele pentru care a fost trimis în

judecată. Mai susține că acest proces a fost înscenat împotriva sa, de

serviciile speciale, fiind recidivist.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând actele și

probatoriul cauzei, în raport de criticile aduse de inculpat, dar și față de

cerințele art. 300

2

și 160

b

C. proc. pen., constată că

încheierea atacată este temeinică și legală și ca atare va fi menținută.

Se va reține aceasta,

deoarece cercetarea judecătorească se află la început, iar temeiurile care au

impus arestarea preventivă a inculpatului se regăsesc în prevederile art. 148 C.

proc. pen. și nu au dispărut.

Ca atare, gravitatea

faptelor pentru care a fost trimis în judecată, dar și pericolul concret pentru

ordinea publică, pe care-l reprezintă recurentul, în această fază procesuală de

început apare nefondată și prematură, susținerea recurentului în sensul că nu

mai există motivele de privare de libertate.

În consecință, se va reține

că, cererea inculpatului de a fi judecat în continuare, în stare de libertate,

nu are temei nici în fapt și nici în drept, iar motivele pentru care s-a dispus

arestarea preventivă sunt justificate pe deplin, nu s-au schimbat și nici nu au

încetat.

Pentru aceste considerente,

recursul declarat de inculpat, va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat L.F.I. împotriva încheierii de ședință

din 22 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 7459/59/2006.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 martie 2007.