ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1333/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Pe rolul Curții de Apel Timișoara, se află în curs de soluționare cauza de fond, privindu-l pe inculpatul L.F.I., recidivist, trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriu Ministerului Public, D.I.I.C.O.T., Serviciul teritorial Timișoara, din 9 decembrie 2006 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 535/2004; art. 33 alin. (1) lit. a) din aceeași lege, precum și art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) pentru fiecare infracțiune dar și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele fiind în concurs real.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a inițiat un plan, minuțios pregătit și care ar fi avut ca punct final, curmarea de vieți omenești, vătămarea corporală a cât mai multe persoane, precum și distrugerea de bunuri și crearea de panică și teamă, cu scopul de a atrage atenția, autorităților statului român, ca aliat N.A.T.O. În acest scop inculpatul și-a procurat și a deținut un dispozitiv explozibil improvizat și două butelii, pentru a comite actul terorist de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor și mediul înconjurător. Punctul final, inculpatul nu l-a realizat, datorită intervenției prompte, a organelor abilitate de lege, pentru prevenirea și combaterea dar și pedepsirea unor astfel de infracțiuni, în ziua de 26 iunie 2006 în orașul Lugoj.

S-a mai reținut în sarcina inculpatului că, în aceeași zi de 26 iunie 2006, a și condus pe drumurile publice și anume pe raza localității Buziaș, fără a poseda permis de conducere, autoturismul Renault. De îndată ce s-a înregistrat această cauză, instanța de fond, și-a adus la îndeplinire obligația prevăzută de art. 300 2 și 160 b C. proc. pen., inculpatul fiind trimis în judecată, în stare de arest preventiv. În aceste împrejurări și după verificări, prin încheierea din 22 februarie 2007, Curtea de Apel Timișoara, constatând că măsura arestării preventive a inculpatului, a fost luată corect și legal și că nu s-au schimbat, temeiurile avute în vedere la data arestării, a menținut privarea de libertate a acestuia, în baza textelor de mai sus și art. 148 C. proc.

pen. Inculpatul, nemulțumit de această dispoziție, în termenul legal, a declarat recursul de față, solicitând ca în continuare, să fie efectuată cercetarea sa judecătorească, în stare de libertate, socotindu-se nevinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată. Mai susține că acest proces a fost înscenat împotriva sa, de serviciile speciale, fiind recidivist. Recursul este nefondat. Curtea, examinând actele și probatoriul cauzei, în raport de criticile aduse de inculpat, dar și față de cerințele art. 300 2 și 160 b C. proc. pen., constată că încheierea atacată este temeinică și legală și ca atare va fi menținută. Se va reține aceasta, deoarece cercetarea judecătorească se află la început, iar temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpatului se regăsesc în prevederile art. 148 C. proc.

pen. și nu au dispărut. Ca atare, gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, dar și pericolul concret pentru ordinea publică, pe care-l reprezintă recurentul, în această fază procesuală de început apare nefondată și prematură, susținerea recurentului în sensul că nu mai există motivele de privare de libertate. În consecință, se va reține că, cererea inculpatului de a fi judecat în continuare, în stare de libertate, nu are temei nici în fapt și nici în drept, iar motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă sunt justificate pe deplin, nu s-au schimbat și nici nu au încetat. Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat, va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat L.F.I. împotriva încheierii de ședință din 22 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7459/59/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2007.