ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4724/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 40/ CC din 21

iulie 2006 a Curții de Apel Timișoara s-a admis propunerea formulată de D.I.I.C.O.T.

– Serviciul teritorial Timișoara și în baza art. 155 și 159 C. proc. pen., s-a

dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului L.F.I. pentru o durată

de 30 zile, pe perioada 27 iulie 2006 – 23 august 2006.

S-a respins cererea inculpatului

privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi

localitatea.

În motivarea încheierii se reține

că, se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului L.F.I.,

subzistând în continuare toate temeiurile avute în vedere la momentul luării acestei

măsuri.

Astfel, există pericolul pentru

ordinea publică, prin suspiciunea de insecuritate creată în rândul societății,

cu privire la producerea unui eveniment violent, cu posibile victime, într-un

loc aglomerat din municipiul Timișoara.

S-au reținut toate aceste date pe

baza probelor parchetului, ce are în curs ancheta penală, inculpatul fiind

depistat la 26 iunie 2006, în trafic, într-un autoturism, în care avea două

butelii cu gaz conectate la un dispozitiv artizanal de detonare, format

dintr-un telefon mobil și un aprinzător, legate între ele prin fire electrice.

Acest autoturism intenționa inculpatul să-l plaseze într-o zonă aglomerată a

municipiului Timișoara pentru a declanșa o explozie puternică.

Așa fiind și văzând că faptele

pentru care este cercetat făptuitorul sunt prevăzute de art. 33 alin. (1) lit.

a) și e) și art. 32 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (4) și (5) din Legea nr. 535/2004

și cu reținerea stării de recidivă a acestuia, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,

iar infracțiunile sus-menționate sunt pedepsite cu închisoare de la 7 la 15 ani

închisoare, instanța a apreciat cererea pachetului de prelungire a arestării

preventive, ca întemeiată și a admis-o potrivit celor expuse pentru perioada

sus-menționată, îndeplinind fiind cerințele art. 155 și 159 C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, în

termenul legal, inculpatul a declarat recursul de față.

În motivarea orală a acestuia,

inculpatul a cerut a fi cercetat în continuare în stare de libertate, acest

dosar fiindu-i aranjat, fiind o farsă împotriva sa și în realitate, el nu

prezintă nici un pericol public, iar măsura prelungirii arestării preventive

față de el, nu se justifică, el socotindu-se în continuare nevinovat.

Recursul este nefondat.

Verificându-se actele dosarului în

faza procesuală în care ne aflăm, și anume a derulării anchetei penale abia

începută, ca urmare a activităților întreprinse de inculpat ce a procurat și

deținut mijloace distructive fabricate artizanal și de natură a pune în pericol

sănătatea membrilor societății dar și a mediului înconjurător, astfel după cum

a fost depistat recurentul la 26 iunie 2006, circulând în plin trafic prin

municipiul Timișoara.

Acestea fiind elementele cauzei, se

justifică în fapt dar și în drept, măsura luată de instanță prin încheierea

soluționată în Camera de consiliu la 21 iulie 2006 a Curții de Apel Timișoara

(ce face obiectul recursului de față) și care va fi menținută.

Deci, îndeplinite fiind cerințele art.

155 și 159 C. proc. pen., temeinic și legal s-a admis cererea parchetului de

prelungire a arestării preventive a inculpatului (pentru faza procesuală în

care ne aflăm) cu încă 30 de zile.

În consecință, recursul inculpatului

va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se vor aplica și prevederile art. 192

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.F.I. împotriva încheierii de ședință nr. 40/ CC din

data de 21 iulie 2006 Curții de Apel Timișoara în dosarul nr. 4764/59/2006.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

august 2006.