ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 829 din 8 februarie 2006 Prin sentința penală nr. 100 din 24 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în baza art. 334 C. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei P.I.L. din art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, în art. 38 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 și cu reținerea art. 74,76 C. pen., fiind condamnată inculpata P.I.L. la 6 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen., și s-a pus în vedere inculpatei prevederile art. 83 C. pen. A fost obligată inculpata la 4.429.674 lei despăgubiri către Inspectoratul de Poliție Olt, și 3.900.028 lei despăgubiri către S.R.I.

București, cu dobânda legală aferentă precum și la cheltuieli juridice către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul S.T.C. din cadrul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T., a fost trimisă în judecată P.E.L. pentru săvârșirea infracțiunii de terorism prevăzută și pedepsită de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004. S-a reținut în actul de inculpare că inculpata P.I.L. de 18 ani este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național Alexandru Ioan Cuza, din Corabia, și pe timpul cursurilor locuiește într-un apartament închiriat în oraș, împreună cu numita V.D., elevă la același liceu. Părinții inculpatei au venituri modeste, iar la împlinirea majoratului, aceștia i-au făcut cadou un telefon mobil cu cartelă.

În ziua de 10 februarie 2005, după terminarea cursurilor școlare, inculpata a servit masa, după care a început să pregătească lecția la istorie. Motivând că nu a agreat nici odată această materie, inculpata P.I.L. a luat hotărârea infracțională, de a amenința cu folosirea de materiale explozive. În acest sens, la ora 15,25, de pe telefonul său mobil a apelat serviciul de urgență 112, anunțând că în incinta Grupului Școlar Agricol Corabia a fost amplasată o bombă. Anunțul a fost considerat ca fiind real, motiv pentru care o echipă a I.P.J. Olt și pirotehniștii din cadrul S.R.I., secția Olt, s-au deplasat imediat la fața locului, efectuând activități specifice de căutare a materialului exploziv.

Pentru aceasta au fost evacuați elevii, cadrele didactice și personalul administrativ, atât din școală, cât și din căminul internat și cantina liceului, activitate care a creat temere. S-a constatat că în școală nu era amplasată nici o bombă, iar alarmarea fusese falsă. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, presupune ca acțiunea inculpatei să se facă în scop de terorism, care înseamnă un ansamblu de acțiuni sau de amenințări, ce prezintă pericol public și afectează securitatea națională și vizează factori umani sau factori material din cadrul instituțiilor publice, populației civile sau oricărui alt segment aparținând acestora și totodată, presupune să includă și o amenințare a acelei colectivități, cu răspândirea sau folosirea materialelor explozive.

În cazul de față, alertarea făcută de inculpată, nu include amenințarea acelei colectivități cu folosirea bombei și nici nu a fost făcută în scop terorist. Activitatea desfășurată de inculpată este prevăzută de art. 38 din Legea nr. 535/2004 și înseamnă alarmarea fără un motiv întemeiat, prin telefon, a unei colectivități cu privire la răspândirea sau folosirea de produse sau substanțe de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor, ori mediului înconjurător. În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., a procedat la schimbarea încadrării juridice din art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, în art. 38 din aceeași lege. În baza acestui ultim text, inculpata a fost condamnată, reținându-se totodată și aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., în sensul că inculpata este tânără, a regretat fapta, nu are antecedente penale, este elevă la liceu.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei, solicitând menținerea încadrării juridice reținute în rechizitoriu, precum și inculpata, aceasta nemotivându-și în scris recursul. La termenul pentru dezbaterea recursului procurorul și-a modificat recursul în favoarea inculpatului, susținând că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 38 din Legea nr. 535/2004 ci constituie contravenția prevăzută de art. 2 pct. 13 din Legea 61/1991, republicată, solicitând, în consecință, achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. pen.

Inculpatul, prezent personal și asistat de apărător din oficiu, și-a însușit motivul de recurs al parchetului, astfel cum a fost modificat. Examinând sentința recurată sub toate aspectele, conform prevederilor de art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat.

Instanța de fond, deși a reținut corect situația de fapt pe baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod greșit că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 38 din Legea nr. 535/2004, constând în „alarmarea, fără un motiv întemeiat, a unei persoane sau a publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin corespondență, telefon sau orice alte mijloace de transmitere la distanță, cu privire la răspândirea sau folosirea de produse, substanțe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător”.

În speță, acțiunea inculpatei a constat în alertarea telefonică, la serviciul de urgență 112, cu privire la existența unei bombe (material exploziv) la un liceu din orașul Corabia. Cum textul citat mai sus, pentru care a fost condamnată inculpata, se referă limitativ la anumite mijloace, respectiv, produse, substanțe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător, rezultă că alarmarea falsă cu amplasarea de material exploziv nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 38 din Legea nr. 535/2004.

Distincția este făcută chiar de legiuitor care, în art. 37 alin. (1) din aceeași lege, se referă la produse, substanțe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător, pentru ca, la alin. (2), să facă referire la arme biologice, materiale nucleare, a altor materiale radioactive sau a materialelor explozive. Cum acțiunea inculpatei a constat doar în alarmare, fără motiv întemeiat, iar nu în amenințare cu folosirea de material exploziv și cum aceasta nu s-a făcut în scop terorist, este evident de fapta nu întrunește elementele constitutive nici ale infracțiunii prevăzute de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004.

Pe de altă parte, fapta inculpatei, astfel cum a fost descrisă mai sus constituie contravenția prevăzută de art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, republicată, constând în alarmarea organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol, fără motiv întemeiat. Constatând că inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, împrejurare ce constituie caz de casare conform art. 385 9 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) din același cod, va admite recursurile formulate de parchet și inculpată, va casa sentința penală recurată, va dispune achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. Cum instanța de judecată nu face parte din categoria organelor ce pot constata contravenții, în temeiul art. 30 alin. (2) din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, republicată, copii ale procesului verbal de constatare a faptei și a procesului verbal de verificare a telefonului, precum și a prezentei hotărâri se vor trimite Poliției orașului Corabia pentru a lua măsurile ce se impun. Având în vedere temeiul achitării, art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., văzând și prevederile art. 346 alin. (4) C. proc. pen., instanța va lăsa nesoluționate acțiunile civile formulate în cauză. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.