ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3998/2008

Asupra recursului penal de

față;

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7

noiembrie 2008 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 6762/2/2008,

s-a dispus, în baza art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului

M.D., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 376/UP/27 august

2006, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală.

Pentru a pronunța această

soluție, s-au reținut următoarele:

Inculpatul a fost arestat

preventiv în baza mandatului nr. 376/ UP din 27 august 2005, luarea măsurii

preventive fiind dispusă potrivit art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Analizând temeiurile care au

fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-a apreciat că

acestea se mențin în continuare și impun menținerea măsurii preventive dispusă.

În termen legal, împotriva

acestei soluții de menținere a arestării preventive, a declarat recurs

inculpatul M.D.

În esență, s-a susținut că

nu se impunea menținerea arestării preventive, cauza putând fi judecată cu

inculpatul în stare de libertate, acesta angajându-se să se prezinte la

termenele de judecată.

Critica va fi examinată în

raport de prevederile art. 385

6

C. proc. pen., constatându-se că

recursul este nefondat pentru considerațiunile ce urmează:

Verificând menținerea stării

de arest, în conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen., combinat cu art.

160

b

C. proc. pen., instanța de apel a constatat corect, pe de o

parte, că măsura preventivă dispusă respectă prevederile art. 148 lit. f) C.

proc. pen., iar pe de altă parte, că aceleași temeiuri de fapt și de drept

impun în continuare menținerea arestării preventive.

Respectând prezumția de

nevinovăție, se impune a se arăta că prin sentința penală nr. 807 din 16 iulie

2008, Tribunalul București, printre alții, a condamnat pe inculpat la pedeapsa

rezultantă de 8 ani închisoare, pentru comiterea mai multor infracțiuni de

pericol social grav, cum ar fi tentativă la infracțiunea de omor calificat,

ultraj și distrugere, constând în aceea că, la 22 august 2006, inculpatul a

tras mai multe focuri de armă, în timp ce se afla la o spălătorie auto, asupra

autoturismului aparținând părții vătămate L.I., producând distrugeri atât

acestui autoturism, cât și a celor aparținând altor persoane, punând în pericol

viața persoanelor din zonă și tulburând grav ordinea publică.

Desigur, în acest context de

fapt și de drept, nu se constată motive care să justifice punerea în libertate

a inculpatului, atâta timp cât măsura preventivă este conformă legii, iar pe de

altă parte, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea

publică, impunând menținerea măsurii preventive, așa cum corect a procedat

instanța de apel.

Pentru aceleași

considerente, soluția de menținere a măsurii arestării preventive se va

menține, ca legală și temeinică, iar recursul declarat se va respinge conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2008

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie, pronunțată în dosarul nr. 6762/2/2008 (2355/2008).

Obligă recurentul inculpat

la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 3 decembrie 2008.