ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3998/2008

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 6762/2/2008, s-a dispus, în baza art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului M.D., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 376/UP/27 august 2006, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală. Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele: Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului nr. 376/ UP din 27 august 2005, luarea măsurii preventive fiind dispusă potrivit art. 148 lit. f) C. proc. pen. Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-a apreciat că acestea se mențin în continuare și impun menținerea măsurii preventive dispusă.

În termen legal, împotriva acestei soluții de menținere a arestării preventive, a declarat recurs inculpatul M.D. În esență, s-a susținut că nu se impunea menținerea arestării preventive, cauza putând fi judecată cu inculpatul în stare de libertate, acesta angajându-se să se prezinte la termenele de judecată. Critica va fi examinată în raport de prevederile art. 385 6 C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat pentru considerațiunile ce urmează: Verificând menținerea stării de arest, în conformitate cu art. 300 2 C. proc. pen., combinat cu art. 160 b C. proc. pen., instanța de apel a constatat corect, pe de o parte, că măsura preventivă dispusă respectă prevederile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., iar pe de altă parte, că aceleași temeiuri de fapt și de drept impun în continuare menținerea arestării preventive. Respectând prezumția de nevinovăție, se impune a se arăta că prin sentința penală nr. 807 din 16 iulie 2008, Tribunalul București, printre alții, a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, pentru comiterea mai multor infracțiuni de pericol social grav, cum ar fi tentativă la infracțiunea de omor calificat, ultraj și distrugere, constând în aceea că, la 22 august 2006, inculpatul a tras mai multe focuri de armă, în timp ce se afla la o spălătorie auto, asupra autoturismului aparținând părții vătămate L.I., producând distrugeri atât acestui autoturism, cât și a celor aparținând altor persoane, punând în pericol viața persoanelor din zonă și tulburând grav ordinea publică.

Desigur, în acest context de fapt și de drept, nu se constată motive care să justifice punerea în libertate a inculpatului, atâta timp cât măsura preventivă este conformă legii, iar pe de altă parte, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, impunând menținerea măsurii preventive, așa cum corect a procedat instanța de apel. Pentru aceleași considerente, soluția de menținere a măsurii arestării preventive se va menține, ca legală și temeinică, iar recursul declarat se va respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 6762/2/2008 (2355/2008). Obligă recurentul inculpat la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2008.