ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 16/2009

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 15 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 6762/2/2008, în baza art. 300 2 , raportat la art. l60 b alin. (l) și (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului M.D. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost respectate dispozițiile legale în materie, că până la acest moment au fost administrate suficiente probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, fiind îndeplinită condiția prevăzută de dispozițiile art. 143 C. proc.

pen. și, de asemenea, că subzistă temeiurile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu este vinovat. Recursul declarat de inculpat este nefondat. Inculpatul M.D.

a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. e) și i) C. pen., art. 321 alin. (2) C. pen., art. 217 alin. (4) C. pen., constând în aceea că, la data de 4 aprilie 2005, în timp ce se afla în cazinoul M. a lovit cu cotul în zona feței pe partea vătămată B.A., iar la data de 22 august 2006, în timp ce se afla în spălătoria auto aparținând SC V.S. SRL a tras mai multe focuri de armă asupra autoturismului aparținând părții vătămate L.I., provocând distrugeri atât acestui autoturism cât și autoturismelor aparținând părților vătămate A.R.D. și Z.I.C., punând totodată în pericol viața persoanelor aflate în zonă și tulburând grav liniștea și ordinea publică.

Totodată, după săvârșirea infracțiunii, inculpatul M.D. a beneficiat de ajutor din partea coinculpaților B.G.V. și T.A., pentru a îngreuna cercetările, știind că acesta era urmărit de organele de poliție. Prin sentința penală nr. 807 din 16 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția penală, inculpatul M.D. a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. La luarea măsurii arestări preventive a inculpatului, au fost avute în vedere condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. c), d), f), h) și i) C. proc.

pen., întrucât inculpatul a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și de la judecată, a încercat să influențeze martorii și partea vătămată, încercând să zădărnicească aflarea adevărului, există date sau indicii suficiente, care justifică temerea că inculpatul va exercita presiuni asupra părții vătămate sau va încerca o înțelegere frauduloasă cu ea, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu numai că nu au dispărut, dar în cauză a fost pronunțată și o hotărâre de condamnare în care s-a reținut vinovăția inculpatului pentru faptele săvârșite.

Față de aspectele menționate, Înalta Curte constată că în raport de dispozițiile art. 300 2 cu referire la art. l60 b alin. (3) C. proc. pen., se impune în continuare privarea de libertate a inculpatul M.D. întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestuia nu s-au schimbat, astfel că recursul declarat apare, ca nefondat, iar în temeiul art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva încheierii din 15 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 6762/2/2008. Obligă recurentul la pata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 7 ianuarie 2009. *L