ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 16/2009

Asupra recursului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin

încheierea din 15 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a

II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în

dosarul nr. 6762/2/2008, în baza art. 300

2

, raportat la art. l60

b

alin. (l) și (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului M.D.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că la

luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost respectate

dispozițiile legale în materie, că până la acest moment au fost administrate

suficiente probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a

săvârșit faptele reținute în sarcina sa, fiind îndeplinită condiția prevăzută

de dispozițiile art. 143 C. proc. pen. și, de asemenea, că subzistă temeiurile

prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pentru

infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, pedeapsa prevăzută de lege

este închisoare mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând

revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate,

întrucât nu este vinovat.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Inculpatul M.D. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 20

raportat la art. 174 – art. 175 lit. e) și i) C. pen., art. 321 alin. (2) C.

pen., art. 217 alin. (4) C. pen., constând în aceea că, la data de 4 aprilie

2005, în timp ce se afla în cazinoul M. a lovit cu cotul în zona feței pe

partea vătămată B.A., iar la data de 22 august 2006, în timp ce se afla în

spălătoria auto aparținând SC V.S. SRL a tras mai multe focuri de armă asupra

autoturismului aparținând părții vătămate L.I., provocând distrugeri atât

acestui autoturism cât și autoturismelor aparținând părților vătămate A.R.D. și

Z.I.C., punând totodată în pericol viața persoanelor aflate în zonă și

tulburând grav liniștea și ordinea publică.

Totodată, după săvârșirea infracțiunii, inculpatul M.D. a beneficiat de

ajutor din partea coinculpaților B.G.V. și T.A., pentru a îngreuna cercetările,

știind că acesta era urmărit de organele de poliție.

Prin sentința penală nr. 807 din 16 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția penală, inculpatul M.D. a fost condamnat, la pedeapsa

rezultantă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

La luarea măsurii arestări preventive a inculpatului, au fost avute în

vedere condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 143 C. proc. pen.

și art. 148 lit. c), d), f), h) și i) C. proc. pen., întrucât inculpatul a

fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și de la

judecată, a încercat să influențeze martorii și partea vătămată, încercând să

zădărnicească aflarea adevărului, există date sau indicii suficiente, care

justifică temerea că inculpatul va exercita presiuni asupra părții vătămate sau

va încerca o înțelegere frauduloasă cu ea, pedeapsa prevăzută de lege pentru

fapta comisă este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu

numai că nu au dispărut, dar în cauză a fost pronunțată și o hotărâre de

condamnare în care s-a reținut vinovăția inculpatului pentru faptele săvârșite.

Față de aspectele menționate, Înalta Curte constată că în raport de

dispozițiile art. 300

2

cu referire la art. l60

b

alin. (3)

C. proc. pen., se impune în continuare privarea de libertate a inculpatul M.D. întrucât

temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestuia

nu s-au schimbat, astfel că recursul declarat apare, ca nefondat, iar în

temeiul art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a fi

respins.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul M.D. împotriva

încheierii din 15 decembrie

2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 6762/2/2008.

Obligă recurentul la pata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 7 ianuarie 2009.

*L