ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2408/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 845 din 14

februarie 2005, în urma declinării competenței de către Tribunalul Alba,

reclamanții Consiliul Local al municipiului Blaj, în numele și pentru

municipiul Blaj și Primăria municipiului Blaj, au chemat în judecată pârâții Comisia

specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor

religioase din România și Președintele Comisiei speciale de retrocedare a unor

bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând

anularea deciziei nr. 448 din 6 decembrie 2004 și obligarea pârâților la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că imobilul în litigiu se afla în domeniul public al municipiului

Blaj, având destinația de utilitate publică, iar pe terenul în cauză, din anul

1987 s-a dat în folosință o construcție nouă, situată lângă construcția veche,

ambele clădiri având destinația „Clubul copiilor”. S-a arătat, de asemenea, că

o parte din teren are destinația de parc și căi de acces, neprecizându-se în

cuprinsul deciziei, dacă s-a solicitat opțiunea, în temeiul art. 1 alin. (6)

din Legea nr. 501/2002.

Ulterior, în cauză au formulat

cerere de intervenție în interes propriu, Mitropolia Bisericii Române Unită

Greco-Catolică Blaj, județul Alba și Inspectoratul Școlar al județului Alba.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 131 din 27

mai 2005, a respins acțiunea în contencios administrativ, formulată de

reclamanții Consiliul Local al municipiului Blaj și Primăria municipiului Blaj

împotriva pârâților Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care

au aparținut cultelor religioase din România și Președintelui Comisiei speciale

de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din

România. A respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de

intervenienții Mitropolia Bisericii Române Unită Greco-Catolică Blaj și

Inspectoratul Școlar Județean Alba.

În motivarea soluției s-a reținut că

opțiunea prevăzută de art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, așa cum a fost

aprobată și completată prin Legea nr. 501/2002, aparține exclusiv

solicitantului restituirii, fiind lăsată exclusiv la îndemâna acestuia, și nu

altor persoane, în cauză această opțiune fiind exprimată prin cererea de

retrocedare, de Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj. S-a

reținut, de asemenea, că actele normative care reglementează retrocedarea unor

bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase, nu conțin în privința

restituirii, nici o distincție privind apartenența bunului la domeniul public

sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, iar O.U.G. nr.

94/2000 și Legea de aprobare nr. 502/2002, având caracter special în raport cu

alte acte normative anterioare, se aplică cu precădere.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recursuri, reclamanții Consiliul Local al municipiului Blaj, în numele

și pentru municipiul Blaj și Primăria municipiului Blaj și intervenientul

Inspectoratul Școlar al județului Alba, invocând prevederile art. 304 pct. 7,

8, 9 și 10 C. proc. civ. și susținând că instanța de fond a dat o soluție

nelegală și netemeinică.

Astfel, s-a susținut că hotărârea

este nelegală, fiind încălcate prevederile Legii nr. 213/1998, care declară că

bunurile aparținând domeniului public, sunt inalienabile, iar prin actul

administrativ atacat au fost retrocedate bunuri aparținând domeniului public al

municipiului Blaj, atestat prin H.G. nr. 974/2002.

S-a mai susținut că hotărârea este

netemeinică, în cauză neefectuându-se probele necesare pentru delimitarea

bunurilor imobile care au aparținut mitropoliei, astfel că au fost retrocedate

bunuri care nu au aparținut acesteia: construcția nouă edificată de municipiul

Blaj, precum și căile de acces, zonele verzi și aleea de intrare în Parcul

„Avram Iancu”.

Recursurile sunt întemeiate.

imobile, care au fost retrocedate prin decizia nr. 448 din 6 decembrie 2004,

adoptată de Comisia de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, aparțin domeniului public

al municipiului Blaj, așa cum s-a atestat și prin H.G. nr. 974/2002, Anexa nr. 4,

poziția 134, sub denumirea „Clubul copiilor și elevilor”, astfel că aceste

bunuri au regimul juridic conferit de prevederile Legii nr. 213/1998 privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Raționamentul instanței de fond,

potrivit căruia prevederile Legii nr. 213/1998 sunt inaplicabile, din moment ce

O.U.G. nr. 94/2000 nu face nici o distincție între bunurile aparținând

domeniului public sau privat, atunci când reglementează retrocedarea unor

bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, este greșit,

fiind contrar concluziei care trebuie să rezulte în mod logic.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 94/2000 nu

conține reglementări distincte în raport cu apartenența bunurilor respective la

domeniul public sau privat, dar această omisiune impune concluzia că rămâne

aplicabilă reglementarea-cadru din legea generală: Legea nr. 213/1998,

legiuitorul neînțelegând să instituie o reglementare specială prin O.U.G. nr. 94/2000

pentru bunurile aparținând domeniului public, prin care să deroge de la legea

generală.

Că este așa, rezultă și din

împrejurarea că, ulterior, la art. 1 a fost introdus alin. (7), potrivit căruia

în situația în care imobilul retrocedat se află în domeniul public, acesta

urmează a fi scos din domeniul public, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998,

în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei Comisiei

speciale de retrocedare.

Deci, prin acest text a fost

instituită o procedură specială derogatorie de la regimul reglementat în legea

generală: Legea nr. 213/1998, iar instanța de fond era datoare să se pronunțe

în legătură cu procedura aplicabilă, în raport cu data emiterii actului

administrativ atacat și cu data intrării în vigoare a art. 1 alin. (7) din

O.U.G. nr. 94/2000. Numai în urma rezolvării acestei probleme, instanța de fond

era în măsură să aprecieze cu privire la legalitatea actului administrativ, în

raport cu această apărare a reclamanților-recurenți.

soluție greșită, apreciind că, pentru construcția nouă, sunt aplicabile

dispozițiile art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, potrivit cărora litigiile

legate de eventuale îmbunătățiri aduse imobilelor care se retrocedează, vor fi

soluționate între proprietari și chiriași.

Or, în cauză nu s-au pretins

îmbunătățiri la imobilul (Corpul 1) retrocedat, ci s-a susținut că au fost

retrocedate imobile care nu au aparținut cultului intervenient, ceea ce impunea

administrarea unui probatoriu suplimentar, eventual o expertiză judiciară,

necesar verificării susținerilor făcute de reclamanții-recurenți.

Având în vedere aceste considerente,

urmează ca cele două recursuri să fie admise, sentința atacată să fie casată,

iar cauza trimisă, pentru rejudecare, potrivit dezlegărilor date mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Consiliul Local al municipiului Blaj, în numele și pentru municipiul Blaj și

Primăria municipiului Blaj și de Inspectoratul Școlar al județului Alba,

împotriva sentinței civile nr. 131 din 27 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 iunie 2006.