ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5290/2006

Deliberând în condițiile art. 256 asupra

recursurilor de față, constată următoarele:

La 10 aprilie 2004 reclamanta B.N.R.

a solicitat în contradictoriu cu S.N.C. Ploiești SA și cu SC T. SA Oradea

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare având ca

obiect un spațiu situat în Oradea.

Tribunalul Bihor prin sentința

civilă nr. 1641/com din 3 iulie 2003 a respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamante și excepția prescrierii dreptului la acțiune.

Acțiunea a fost respinsă constatându-se că la data înstrăinării vânzătorul a

fost proprietarul construcției, conform extrasului de C.F., drept de

proprietate dobândit prin efectul legii (Decret-lege nr. 115/1938).

S-a apreciat de asemenea că obiectul

contractului a fost identificat, ca fiind spații de 43,93 mp și respectiv

496,18 mp în clădirea administrativă, contractul neiprivind și terenul.

Curtea de Apel Oradea prin decizia

civilă nr. 214/2004-A din 17 martie 2004, a admis apelul reclamantei. A fost

admisă acțiunea și a fost constatată nulitatea contractelor de

vânzare-cumpărare nr. 33 din 14 iunie 2001, nr. 49 din 31 decembrie 2001 și nr.

50 din 31 decembrie 2001, încheiate între pârâte pentru imobilul înscris în C.F.

Oradea. A fost dispusă radierea înscrierilor efectuate în baza contractelor

declarate nule.

Pentru a motiva această hotărâre Curtea

de apel a reținut în esență că încheierea nr. 2255/2001 prin care pârâta S.N.C.

SA Ploiești și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului a fost

desființată și dreptul de proprietate înscris sub nr. B 15, radiat. S-a dispus

repunerea în situația anterioară sub B 14. S-a constatat așadar că reclamanta a

rămas în continuare proprietara imobilului ceea ce făcea imposibilă vânzarea

bunului prin contractele încheiate între pârâte. S-a reținut de asemenea că

Statul Român nu și-a înscris niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului

în C.F. Oradea, ceea ce a făcut ca imobilul să aparțină de drept reclamantei.

Împotriva acestei decizii au

declarat apel pârâtele SC T. SA Oradea și S.N.C. SA Ploiești.

Pârâta SC T. SA Oradea a invocat

motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 6, 9 C. proc. civ.

S-a arătat că s-a făcut o calificare

nelegală a naturii juridice a speței ca fiind civilă, deși ea este comercială

și s-a calificat calea de atac a sentinței nr. 1641 ca fiind apel, fără să se motiveze

această încadrare, ceea ce a făcut să pronunțe o hotărâre cu încălcarea

competențelor.

S-a mai invocat faptul că s-a

acordat mai mult decât s-a cerut. Deși reclamanta și-a fondat nulitatea

absolută invocată pe lipsa identificării obiectului contractului, aspect pe

care s-a pronunțat instanța de fond, curtea de apel a extins analiza și la alte

cauze de valabilitate a actelor juridice. În mod egal, tot cu depășirea

acțiunii cu care a fost sesizată s-a pronunțat și radierea înscrierilor în

cartea funciară.

S-a criticat lipsa de motivare a

nulității absolute constatate precum și greșita aplicare a Legii nr. 10/2001 în

cazul în speță, lege specială care vizează revendicarea unor bunuri preluate

abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, de către stat din

patrimoniul persoanelor fizice sau juridice. Or, reclamanta nu este persoană

îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, și ca atare nu se poate reține

aplicarea art. 46 alin. (2) din această lege.

S-a făcut o greșită înlăturare a

dispoziției art. 15/1990 și s-a aplicat greșit Decretul-lege nr. 115/1938 și

art. 948 pct. 3 C. civ.

S-a criticat aprecierea că

patrimoniul Băncii Republicii Populare Române, Banca de Stat a fost preluat de

către B.N.R. în lipsa unor probe pe care să se bazeze concluziile instanței.

Pârâta S.N.C. SA Pitești a dezvoltat

în recursul său aceleași motive.

Recursurile au fost inițial

înregistrate pe rolul secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție

care la 10 februarie 2005 a pus în discuția pârâților din oficiu excepția

competenței de soluționare a recursurilor de către secția comercială.

Prin încheierea din 10 februarie

2005 instanța a constatat că litigiul a fost calificat ca fiind de natură

civilă de către Curtea de apel prin încheierea din 5 noiembrie 2003 și, consemnând

acordul părților cu privire la natura civilă a cauzei, a scos de pe rol dosarul

și l-a înaintat secției civile spre soluționare.

La secția civilă și de proprietate

intelectuală cauza a fost înregistrată la 10 martie 2005.

Recursurile formulate de pârâte sunt

întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta mai jos.

Primul motiv de recurs (304 pct. 3)

nu se poate primi, considerându-se că pârâtele nu a mai insistat sub acest

aspect, față de poziția lor din ședința publică la 10 februarie 2005 la secția

comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și față de împrejurarea că

în cauză litigiul poartă asupra declarării nulității absolute a unor contracte

de vânzare-cumpărare a unui imobil, încheiate între persoane juridice,

contracte de natură civilă prin obiectul asupra căruia poartă vânzarea.

Instanța de apel făcând această

calificare și reținând cauza spre judecată trebuia să pună în discuția părților

atât recalificarea căii de atac declarată de reclamantă, recalificare pe care a

făcut-o în raport cu natura cauzei, fără să-și motiveze decizia cât și

competența materială de soluționare a cauzei în raport de natura acesteia.

Neobservând aceste aspecte instanța

de apel a pășit la judecarea apelului pronunțând o soluție nelegală și

netemeinică care a intrat în probleme de fond și cu depășirea limitelor de

investire a instanței.

Pentru considerentele arătate și

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se vor admite recursurile și se va

casa decizia nr. 214/2004 a Curții de apel, cauza urmând a se trimite aceleiași

instanțe spre rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâții SC T. SA Oradea și SC C. SA Oradea împotriva deciziei nr. 214 A din 17

martie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția civilă, pe care o casează și

trimite cauza la Curtea de Apel Oradea pentru judecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 mai

2006.