ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7938/2006

Asupra recursului civil de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 67

din 7 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, s-a admis

contestația reclamantei I.S. cu moștenitori H.C., P.G.V., P.M.R.T.V. și B.C.

împotriva intimatului Primarul Municipiului Pitești.

A fost anulată

dispoziția nr. 1547/2004, emisă de Primarul Municipiului Pitești și obligat

acesta din urmă să emită o nouă dispoziție de restituire a imobilului în raport

de situația juridică și faptică din prezent.

A fost

respinsă contestația față de Primăria Municipiului Pitești.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin dispoziția nr.

1547/2004, Primarul Municipiului Pitești a respins notificarea prin care I.S. a

solicitat să i se restituie în natură parterul casei situate în Pitești, compus

din camerele de la parter, marchiză, beci, jumătate din grupul sanitar și din

vestibul, precum și terenul aferent de 23,95 mp.

În motivarea

dispoziției s-a arătat că imobilul nu a fost preluat abuziv, ci a fost trecut

în proprietatea statului ca urmare a punerii în executare a sentinței penale

nr. 185/1961, a Tribunalului Militar Craiova, prin care I.G.I., proprietarul

imobilului și soțul notificatoarei a fost condamnat pentru săvârșirea unei

infracțiuni pe drept comun, respectiv amenințarea cu săvârșirea unor acte de

terorism, pentru care era prevăzută ca pedeapsă complementară, confiscarea

averii.

Din sentința

penală nr. 185/1961, a Tribunalului Militar Craiova, instanța a reținut că I.I.

a fost condamnat pentru infracțiunile prev. de art. 207 și art. 268/28 C. pen.

în vigoare la acea dată și s-a dispus confiscarea averii.

Potrivit Legii nr.

591/2004, preluarea metalelor prețioase de către stat, indiferent de

modalitatea de confiscare și în baza actelor normative indicate în cuprinsul

acesteia, la acel moment fiind în vigoare Decretul nr. 210/1960, declarat

abuziv, a avut același caracter abuziv.

În ceea ce privește

infracțiunea prev. de art. 207 C. pen. s-a reținut că era una de natură

politică, așa cum s-a stabilit și prin Hotărârea nr. 1409/1993 a Comisiei

pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, hotărâre necontestată.

În raport de cele

expuse instanța a reținut că imobilul solicitat a fost preluat abuziv,

contestatorii având calitatea de persoane îndreptățite la restituire în raport

de situația juridică a imobilului, potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr.

10/2001.

Față de împrejurarea

că nu s-au verificat aspectele legate de existența imobilului la acea dată și

aspectul dacă este liber, în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, s-a ajuns

la soluția deja arătată.

Întrucât Primăria

Municipiului Pitești nu este emitenta dispoziției contestate și în raport de

disp. art. 91 din Legea nr. 215/2005, aceasta fiind o structură fără

personalitate juridică, contestația a fost respinsă față de această pârâtă.

Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia

nr. 475/A din 9 decembrie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâtul Municipiul Pitești prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 67 din 7

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, în contradictoriu cu intimații

H.C., P.M., P.P.B., E.C.T., P.M.R.T.V. și B.C.

A fost obligat

apelantul pârât să plătească intimaților suma de 1500 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Instanța de

apel a reținut în esență că, prin dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr.

10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se statuează că imobilele preluate

prin confiscarea averii ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare

pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală,

săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunism, sunt

imobile preluate în mod abuziv, în sensul legii.

Imobilul în

litigiu a fost confiscat ca urmare a hotărârii de condamnare a autorului

I.G.I., pentru infracțiunea prev. de art. 207 din vechiul Cod Penal, așa cum

rezultă din sentința penală nr. 185 din 13 octombrie 1961, a Tribunalului

Militar Craiova.

Reține

instanța că, în mod corect, tribunalul a apreciat că o atare infracțiune este

de natură politică în înțelesul legii, atâta timp cât, autorului i s-a stabilit

calitatea de deținut politic prin Hotărârea nr. 1409 din 24 august 1999, a

Comisiei pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 a județului Argeș.

Față de critica

formulată în apel, s-a reținut că instanța de fond nu a fost lipsită de rol

activ prin neadministrarea de probe pentru verificarea situației imobilului în

prezent, deoarece apelantul pârât a fost obligat prin hotărâre să emită o

dispoziție de restituire a imobilului în funcție de situația sa concretă, fără

să se pronunțe cu privire la restituirea în natură și nici cu privire la

restituirea în echivalent.

În plus, instanța a

avut în vedere că, apelantul pârât nu a contestat existența în natură a

imobilului și nici nu a solicitat în calea de atac exercitată administrarea de

probe pentru a dovedi că imobilul nu mai există în natură.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâtul Municipiul Pitești prin

Primar, care, invocând disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătă următoarele:

În primul rând, se

susține că imobilul ce face obiectul litigiului nu a fost preluat abuziv de

către Statul Român, în condițiile în care proprietarul său I.I. a fost condamnat

pentru săvârșirea unei infracțiuni pe drept comun și pe cale de consecință nu

ar fi fost îndreptățit la restituirea proprietății sale.

Mai arată

recurentul că, instanța de apel a ignorat împrejurarea potrivit căreia, la 31

noiembrie 1961, între I.G.I. și Sfatul Popular al orașului Pitești a avut loc o

tranzacție consfințită prin decizia civilă nr. 887/1962, în conformitate cu

care, terenul în suprafață de 47,90 mp, jumătate din casa solicitată,

reprezentată de parterul casei ( cameră, marchiză, beci, vestibul și baie), au

fost atribuite Sfatului Popular, iar etajul a rămas proprietarului, astfel că

parterul imobilului, prin punerea în executare a sentinței penale nr. 185/1961,

a rămas în proprietatea Municipiului Pitești.

În fine, se mai

susține că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, deoarece imobilul

nu a fost preluat abuziv, ci prin tranzacția amintită, greșit reținându-se

calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, a

contestatorilor.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce

urmează:

Corect, instanța de

apel prin hotărârea recurată, a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat

abuziv de către Statul Român, în condițiile în care proprietarul său I.G.I. a

fost condamnat pentru o infracțiune de natură politică, fiind stabilită

calitatea de deținut politic prin Hotărârea nr. 1409 din 24 august 1999, a

Comisiei pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 a județului Argeș, care

nu a fost infirmată printr-o altă hotărâre judecătorească.

În aceste condiții,

în mod corect s-a reținut că imobilul solicitat de către contestatori se

încadrează în dispozițiile art. 21it. b) din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, corect a

apreciat instanța de apel că, recurentul nu putea să intre în proprietatea

imobilului aparținând numitului I.G.I., autorului intimaților contestatori, în

mod legal, căruia i s-a confiscat averea abuziv, pentru o infracțiune

calificată a fi politică.

Critica referitoare

la împrejurarea că imobilul în discuție ar fi fost preluat în baza unei

tranzacții și nu în mod abuziv vizează netemeinicia hotărârii cu privire la

aprecierea probelor, care nu poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., ci a altui text care a fost abrogat.

Pentru

considerentele expuse, constatându-se că hotărârea supusă recursului este

legală, se va respinge recursul de față.

Față de

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurentul pârât Municipiul Pitești prin

Primar va fi obligat să plătească intimaților reclamanți suma de 1500 RON cu

titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu pentru avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Pitești prin Primar,

împotriva deciziei nr. 475/A din 9 decembrie 2005, a Curții de Apel Pitești,

secția civilă.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimații H.C., P.M., P.P.B.,

E.C.T., P.M.R.T.V. și B.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 9 octombrie 2006.

6