ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9682/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1047 din 29 noiembrie 2005 Tribunalul Suceava a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului P.A. promovată în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura Județului Suceava, Primăria Comunei Șaru Dornei și SC D. SA, reținând că, în cauză, nu s-a urmat procedura prealabilă a notificării entității deținătoare, respectiv SC D. SA. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P.A. susținând că pe data de 19 august 2005 a adresat o cerere în acest sens pârâtei SC D. SA. Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 59 din 5 aprilie 2006 a respins apelul ca nefondat.

În considerentele deciziei s-a reținut că potrivit art. 21 din Legea 10/2001 persoana îndreptățită va notifica, prin executorul judecătoresc, unitatea deținătoare a imobilului pentru restituirea în natură a acestuia sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent. Notificarea înregistrată face dovada deplină a respectării termenului prevăzut de lege, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul. Conform dispozițiilor art. 22 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificat de Legea 247/2005, actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la data soluționării notificării.

Cum în cauza dedusă judecății reclamantul a nesocotit procedura prealabilă instituită de legea specială, înscrisul la care se referă și pe care l-a depus la fila 12 a dosarului de apel, nefiind o notificare în sensul legii, iar, pe de altă parte, nu a făcut nici dovada depunerii actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, rezultă că sunt nejustificate criticile formulate în motivarea apelului. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul P.A. reiterând motivele de apel. Deși recurentul nu a indicat temeiul de drept al recursului, criticile formulate pot fi încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Litigiul poartă asupra procedurii administrative impusă de art. 21 din Legea 10/2001, respectiv art. 22 în actuala redactare, după modificările aduse de Legea 247/2005. Noțiunea de notificare folosită de legea specială reprezintă actul de procedură purtând aceeași denumire, săvârșit prin intermediul executorului judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul sau își are sediul unitatea deținătoare și constituie însăși cererea de restituire în natură sau de acordare a altor măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv. Înscrisul de care se prevalează recurentul reclamant, respectiv scrisoarea adresată prin poștă direct unității deținătoare, depus la fila 12 a dosarului de apel, nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de textul de lege menționat mai sus.

Mai mult, acesta nu a fost însoțit de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, iar din cuprinsul său nu rezultă elementele de identificare a imobilului a cărui restituire se cere. Analizând înscrisurile atașate la motivarea recursului s-a constatat că recurentul reclamant P.A. a notificat prin executorul judecătoresc unitatea deținătoare SC D. SA, la data de 30 mai 2006, notificare ce urmează a fi soluționată conform prevederilor Legii nr. 247/2005. Față de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurent, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei civile nr. 59 din 5 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 noiembrie 2006.