ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7448/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin notificarea formulată la 10

august 2001, A.P. a cerut S.N.P. P. Moinești, în temeiul Legii nr. 10/2001,

acordarea măsurilor reparatorii prin restituirea în natură sau în echivalent a

suprafeței de 1230 mp teren intravilan, situat în Slănic Moldova, județul

Bacău, expropriat prin Decretul nr. 485/1964.

Prin decizia nr. 362 din 13

septembrie 2004, S.N.P. P. SA a respins notificarea, cu motivarea că terenul

solicitat nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, fiind aplicabile în cauză

dispozițiile art. 8 alin. (1) din acest act normativ.

La 29 octombrie 2004, B.M., A.Ș.,

A.P. și M.A., au contestat această dispoziție, solicitând instanței, în

contradictoriu cu S.N.P. P. SA să oblige pârâta de a emite o nouă decizie prin

care să li se acorde despăgubiri bănești pentru terenul în legătură cu care s-a

formulat notificarea, la valoarea de circulație ce va fi stabilită printr-o

expertiză de specialitate.

Investit

cu soluționarea litigiului, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin

sentința nr. 89 din 7 februarie 2005, a constatat ca fiind nulă contestația

formulată de M.B., A.Ș., M.A. și a respins ca neîntemeiată contestația

formulată de A.P.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că M.B., A.Ș. și M.A. nu au semnat contestația, lipsa

nefiind complinită nici la termenul de judecată acordat în acest sens, situație

în care, potrivit art. 33 alin. (1) C. proc. civ., intervine sancțiunea

nulității cererii, ca urmare a solicitării intimatei.

În ce privește cererea formulată de

A.P., instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul ce face obiectul notificării

este situat în extravilan și este afectat de lucrări petroliere, fiind supus

reglementării Legii nr. 1/2000.

În esență cu aceeași motivare,

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 1318 din 13

septembrie 2005, a respins ca nefondat apelul contestatorului, reținând că din

coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că la data preluării

terenului acesta era situat în extravilanul localității, intrând sub incidența

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și

completată prin Legea nr. 247 din 19 iulie 2005, în vigoare la data

soluționării apelului.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs în termen legal contestatorul A.P. care, susține în esență că

instanțele au dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 și art. 4 din Legea nr. 1/2000, în redactarea anterioară

modificării acestora prin Legea nr. 247/2005, modificare intervenită în cursul

procesului, terenul în litigiu fiind plasat, de altfel, în intravilanul

localității, în spatele gospodăriei sale situată la aceeași adresă, respectiv

Slănic Moldova.

Recursul se privește ca fondat,

urmând a fi admis, în limitele și pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin.

(1) al Legii nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data introducerii

contestației, nu intră sub incidența acestei legi, terenurile al căror regim

juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată

și prin Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Ulterior, după republicarea legii,

urmare modificărilor operate prin Legea nr. 247/2005, textul a primit o nouă

redactare potrivit căreia nu intră sub incidența legii terenurile situate în

extravilanul localităților, la data preluării abuzive sau la data notificării,

precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului

funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000.

Chiar dacă noua formulare a textului

este echivocă, din interpretarea lui literală, rezultă că sunt sustrase

incidenței acestui act normativ, terenurile care intrau în categoria de

folosință „extravilan” atât la data preluării abuzive cât și la data formulării

notificării.

Astfel, față de caracterul pregnant

reparatoriu și de complinire al acestui act normativ, nu se poate susține că

schimbarea pe parcurs a situației juridice a terenului, între momentul

preluării abuzive și cel al notificării, poate împieta asupra drepturilor

recunoscute de lege persoanei îndreptățite.

Ca atare, notificarea formulată de

persoana îndreptățită și ulterior acțiunea în justiție, trebuie să conducă la

analizarea temeinică a situațiilor exceptate de la incidența acestui act

normativ și nicidecum la „sancționarea” reclamantului, prin pierderea oricărui

drept asupra imobilului de care a fost deposedat abuziv.

În speță, nu s-au administrat

suficiente probe, din care să rezulte care era categoria de folosință a

terenului, atât la data preluării cât și a formulării notificării, pentru a se

putea stabili cu certitudine incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 alin.

(1) din lege.

Astfel, din copia actului de

vânzare-cumpărare încheiat la 8 martie 1951 (fila 13 dosar 2575/2004 al

Tribunalului București, secția a IV-a civilă) rezultă că terenul, cumpărat de

autorii contestatorului, avea destinația de „loc de grădină și siliște de casă”

și era situat în vatra satului Biserica, comuna Slănic, Raionul Tg. Ocna.

De asemenea, din tabelul anexă al

Decretului nr. 485/1964, rezultă că terenul expropriat de la Ș.A., avea

destinația de „vie”, fără a se preciza că aceasta se află în intravilanul sau

extravilanul localității, spre deosebire de alte terenuri expropriate prin

același decret, având categoria de folosință „arabil” (f. 157 fond).

Potrivit adresei nr. 3110 din 25

aprilie 2005, emisă de Primăria orașului Slănic Moldova, terenul solicitat de

contestator nu poate face obiectul Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997 sau al

Legii nr. 1/2000, întrucât este ocupat de construcții, în zonă

necooperativizată (f.5 dosar apel).

În consecință, cu prilejul

rejudecării, se impune efectuarea unei expertize de specialitate care să

lămurească împrejurarea, de esența litigiului, situației juridice a terenului

și categoria de folosință a acestuia, atât în prezent cât și la data preluării,

urmând a se evidenția cu claritate suprafața ocupată de amenajările intimatei

pârâte, de terenul liber de construcții.

Așa fiind, recursul urmează a se

admite, cu consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei spre

rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

contestatorul A.P. împotriva deciziei civile nr. 1318 din 13 septembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 26 septembrie 2006.