ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 493/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 493/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 99 din 29 iunie 2009 Tribunalul

Brăila l-a condamnat pe inculpatul T.G., fiul lui M. și al L.:

- în baza art. 174 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art.

76 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., la

6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., art.

34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de

10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 26 decembrie 2008 la zi.

A admis acțiunile civile și l-a

obligat pe inculpat la plata sumelor de 100.000 lei cu titlu de daune morale și

6.000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă M.M.G., la 100 lei

lunar prestație periodică până la împlinirea vârstei de 18 ani și 100.000 lei

daune morale către minorul M.A.I., la 100.000 lei daune morale și 3.000 lei

daune materiale către partea civilă M.V., la 100.000 lei daune morale și 3.000

lei daune materiale către partea civilă M.A. și la 827 lei cheltuieli servicii

medicale către Spitalul Județean de Urgență Brăila.

A confiscat de la inculpat un cuțit

tip baionetă.

Inculpatul a mai fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că

inculpatul T.G. și victima M.I. au locuit în comuna Vădeni, județul Brăila.

În seara de 25 decembrie 2008

inculpatul T.G., fără să posede permis de conducere, s-a deplasat cu

autoturismul proprietatea numitului T.T.F. din comuna Vădeni în satul

Boldovinești, de unde a luat-o pe prietena sa U.D. și în jurul orelor 21,30

toți trei au mers la discoteca din comuna Vădeni.

Aici inculpatul a avut o altercație

cu martorul S.D., aplanat temporar.

În grupul martorului S. se aflau și

frații M.I. și M.E.

Plecând din discotecă, M.I. și S.D.,

cu autoturismul condus de acesta din urmă, au mers în satul Boldovinești, unde

a sosit și M.E., cu autoturismul de serviciu, toți trei așezându-se la o masă

pe terasa magazinului N.S.

La rândul lui, inculpatul T.G.,

plecând din discotecă, l-a dus acasă cu autoturismul V.G. pe T.F. în comuna

Vădeni, după care s-a deplasat în satul Boldovinești pentru a o conduce acasă

pe prietena sa U.D.

Inculpatul a oprit în fața

magazinului N.S. și după ce a coborât a fost întâmpinat de martorul S.D., care

i-a reproșat comportamentul din discotecă.

Inculpatul a intenționat să-l

lovească pe martor însă văzându-i pe ceilalți, a fugit pe șosea spre biserica

din sat și deși a fost urmărit de martor și M.I., nu a putut fi ajuns.

După această altercație inculpatul a

mers pe o stradă, unde sub un container de tablă avea, de circa trei săptămâni,

ascunsă o baionetă, motivat de faptul că a mai avut și alte dispute cu alte

persoane.

După câteva minute a revenit cu baioneta

asupra sa la grupul format din martorul S.D., victima M.I. și fratele acesteia,

M.E.

Așa cum susține inculpatul, când s-a

apropiat a fost lovit cu o bâtă de martorul M.E.

Acesta a mai arătat că, încercând să

fugă, a crezut că și victima M.I. vrea să îl lovească și astfel, fără să își

dea seama, a lovit victima cu baioneta o singură dată, aceasta prăbușindu-se la

pământ, după care el a fugit.

Instanța a constatat că potrivit

declarațiilor martorilor M.E. și S.D., inculpatul este cel care, venind înarmat

cu baioneta, „lovea în stânga și dreapta”, nimerindu-l pe martorul S. și apoi

înjunghiind-o pe victima M.I., după care a fost alergat de M.E., fără să-l

poată prinde.

Victima M.I. a fost transportată la

spital, unde în aceeași noapte a fost constatat decesul.

Din raportul medico-legal (autopsie)

rezultă că moartea numitului M.I. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei

interne, consecință a unei plăgi înjunghiate precordiale penetrantă transcostal

în cord și pulmon. Leziunile sunt direct și necondiționat mortale și au fost

produse prin lovire activă cu un corp dur de tip înțepător-tăietor având lama

cu vârf bine ascuțit și o margine deosebit de tăioasă, lungă de 20 cm și lată

de 3 cm.

Urmare verificărilor efectuate la

Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere - Brăila, s-a constatat

că inculpatul T.G. nu posedă permis de conducere auto.

La individualizarea pedepsei, în

cadrul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., au fost reținute circumstanțe

atenuante decurgând din conduita sinceră a inculpatului în cursul procesului

penal și lipsa antecedentelor penale.

În soluționarea laturii civile a

cauzei instanța a ținut seama de acordul inculpatului de a achita despăgubirile

în cuantumurile solicitate de părțile civile.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, care a criticat-o pentru

greșita individualizare a pedepsei prin reținerea nejustificată a

circumstanțelor atenuante și neaplicarea pedepsei complementare la pedeapsa

rezultantă, precum și inculpatul T.G., care a criticat-o numai sub aspectul

soluționării laturii civile, apreciind despăgubirile acordate ca fiind

exagerate.

Prin Decizia penală nr. 105 din 4

noiembrie 2009 Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de parchet, a

desființat în parte hotărârea atacată și, în rejudecare, a reținut pentru

ambele infracțiuni circumstanțele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin.

(2) C. pen., a majorat pedeapsa pentru omor calificat de la 10 ani închisoare

la 12 ani și 6 luni închisoare și făcând aplicația art. 33 lit. a) - art. 34 lit.

b) C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani și 6 luni închisoare și 3

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut restul dispozițiilor

hotărârii.

Apelul inculpatului a fost respins

ca nefondat.

Instanța de control judiciar a

constatat că instanța de fond nu a avut în vedere necesitatea unei analize mai

exigente sub aspectele vinovăției și gravității faptelor, menținând însă

circumstanțele atenuante, cu observația că pentru cele două fapte se impunea să

fie reținute aceleași împrejurări și nu diferite.

Asemenea, a constatat că, alături de

pedeapsa aplicată urmare concursului de infracțiuni, trebuia să fie aplicată și

pedeapsa complementară stabilită pentru una dintre infracțiunile aflate în

concurs.

În referire la apelul inculpatului,

acesta a fost respins în considerarea declarației susnumitului, de acord cu

plata despăgubirilor civile în cuantumurile solicitate.

Decizia penală susmenționată a fost

atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, care a criticat-o

pentru greșita reținere a circumstanțelor atenuante, precum și de către

inculpatul T.G. care, personal, prin motivele scrise a solicitat menținerea

pedepsei aplicate de instanța de fond iar oral, prin apărătorul din oficiu, a

cerut reducerea cuantumului despăgubirilor civile.

Verificând hotărârea atacată pe baza

actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată:

Situația de fapt a fost reținută

corect de instanțe, pe baza probelor administrate legal atât în cursul

urmăririi penale cât și în cel al judecății.

De altfel, inculpatul nu a contestat

existența faptelor și a vinovăției sale în comiterea acestora, susținând

temeinicia reținerii circumstanțelor atenuante și a pedepsei aplicate de

instanța de fond și solicitând menținerea acesteia prin casarea deciziei

instanței de apel.

În opoziție critica făcută de

parchet privește greșita reținere a circumstanțelor atenuante în contextul

împrejurărilor săvârșirii infracțiunilor și a gradului ridicat de pericol

social al acestora.

Recursul declarat de parchet este

fondat.

În adevăr, din toate datele care

privesc condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele nu rezultă nicio

împrejurare care să poată fi considerată circumstanță atenuantă.

Împrejurarea prevăzută de art. 74 alin.

(1) lit. a) C. pen., la care face trimitere instanța de apel, constând în

conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunilor, nu poate fi

considerată, prin simpla constatare a existenței sale, ca circumstanță

atenuantă, fără a fi analizată în complexul criteriilor de individualizare,

prevăzute de art. 72 C. pen.

Ori, față de gradul ridicat de

pericol social concret al infracțiunii mai grave și de împrejurările săvârșirii

acesteia (un conflict cu minime riscuri de violență a fost escaladat de

inculpat prin aducerea și folosirea unei baionete, cu care a aplicat direct, cu

intensitate și în zonă corporală vitală o lovitură), reținerea circumstanței

atenuante judiciare, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., este

nejustificată.

Deși a reținut și prevederile art. 74

alin. (2) C. pen., instanța de apel nu a indicat, contrar prevederilor art. 79

din același cod, în ce constau împrejurările care dau substanță acestui text de

lege, prin raportare la datele cauzei, astfel încât va fi înlăturată și această

dispoziție.

De urmare, Înalta Curte, constatând

că împrejurările relative la conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea

infracțiunii și comportarea relativ sinceră a acestuia în cursul procesului

penal (reținută ca atare de instanța de fond) sunt relevante pentru

individualizarea pedepselor în cadrul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.,

privind persoana inculpatului, va înlătura prevederile art. 74 alin. (1) lit.

a) și alin. (2) C. pen., stabilind pedepsele între limitele legale speciale,

astfel încât pedeapsa rezultantă să asigure realizarea funcțiilor acestei

sancțiuni - de constrângere și reeducare - și scopului prevenirii săvârșirii de

noi infracțiuni.

Va fi majorată și durata pedepsei

complementare, justificată de gravitatea infracțiunii ce a impus aplicarea

acesteia.

Pentru cele ce preced, critica

formulată de inculpat pentru neacordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor

atenuante reținute de instanțele de fond și apel, este neîntemeiată.

Nici critica aceluiași inculpat

referitoare la greșita soluționare a laturii civile, nu este fondată.

Față de declarația inculpatului din

fața instanței de fond (dos. fila 74), potrivit căreia este de acord cu

despăgubirea părților civile în cuantumul solicitat de acestea, inclusiv cu

prestația periodică, Curtea constată caracterul legal și definitiv al înțelegerii

părților, neexistând vreo cauză legală de revocare a acesteia.

Din pedeapsa aplicată inculpatului

se va deduce durata arestării preventive de la 26 decembrie 2008 la 10

februarie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei

penale nr. 105/ A din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează

decizia penală atacată și sentința penală nr. 99 din 29 iunie 2009 a Tribunalului Brăila numai cu privire la greșita constatare a circumstanțelor atenuante, a căror

aplicare o înlătură, precum și cu privire la durata pedepsei complementare.

Înlătură

dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., repune pedepsele în

individualitatea lor și le majorează după cum urmează:

-

de la 12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe timp de 3 ani la 15 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe timp de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.;

-

de la 6 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele stabilite și

aplică pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe timp de 5

ani.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 26 decembrie 2008 la 10

februarie 2010.

Obligă

recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2010.