ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2427/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 602 din 30 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. 2127/2004, s-a admis în parte acțiunea reclamantei SC P. SRL Negrești Oaș prin lichidator SC C. SA împotriva Direcției Silvice Baia Mare. Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei avansul în sumă de 27.410.000 lei. A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la daune interese în sumă de 3.186.609.846 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut: La data de 19 septembrie 2000 pârâta în calitate de furnizor și reclamanta beneficiar, au încheiat contractul de furnizare nr. 20/2000 pentru masă lemnoasă pe picior.

Furnizorul s-a obligat să predea 1.318 mc masă lemnoasă pe picior, adjudecată prin procesul verbal de adjudecare din 11 septembrie 2000, iar beneficiara să plătească contravaloarea acesteia de 29.361 dolari S.U.A. inclusiv T.V.A. la termenele prevăzute în anexa 1 la contract. Prin adresa nr. 17 din 9 ianuarie 2000 pârâta, constatând că reclamanta are posibilități reduse de exploatare la alte partide adjudecate anterior, având stoc de 783 m 3 din 1.073 m 3 , iar partida 748 este nestocată, pârâta prin adresa nr. 469 din 22 ianuarie 2001 aduce la cunoștință reclamantei rezilierea contractului. Instanța a reținut că neîndeplinindu-se propriile angajamente, reclamanta nu este îndreptățită să solicite daune interese, constând din penalități de neexecutare fapt pentru care acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat.

S-a apreciat însă că prin rezilierea de drept a contractului, dată fiind începerea procedurii falimentului, potrivit art. 20 lit. e), reclamanta are dreptul la restituirea avansului plătit, în sumă de 27.410.000 lei sens în care acțiunea a fost admisă. Reclamanta prin apelul declarat împotriva acestei sentințe, a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea, în sensul obligării pârâtei, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 3.186.609.946 lei. Apelanta, a invocat reținerea greșită a stării de fapt de către instanță, privind culpa pentru neexecutarea contractului. Examinând apelul, Curtea, prin decizia civilă nr. 264 din 25 octombrie 2005, l-a respins ca nefondat.

S-a apreciat că instanța de fond a reținut corect starea de fapt și anume că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale prevăzute în contract, în sensul că nu a constituit fondul de garanție, anterior emiterii autorizației de exploatare, astfel că în mod justificat, contractul încheiat a fost reziliat. Împotriva acestei decizii, reclamanta a introdus recurs fără a-l motiva în drept. În esență, recurenta invocă reținerea greșită a culpei sale în neexecutarea contractului, fapt ce a condus la respingerea nefondată a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la penalități pentru neexecutarea acestuia. Critica este nefondată. Instanța de apel a confirmat justificat soluția instanței de fond, reținând că obligațiile asumate de recurenta reclamantă prin contractul de furnizare a masei lemnoase nr. 20 din 19 septembrie 2000, nu a fost respectat de aceasta.

Conform probelor administrate, în cauză s-a stabilit, că recurenta reclamantă nu a achitat suma datorată constituirii „Fondului de garanție”, ori predarea parchetului prin exploatare potrivit art. 7 din contract, nu putea fi realizată fără a emite în prealabil autorizația de exploatare, în conformitate cu art. 8 din contract, care la rândul ei nu putea fi emisă fără plata anticipată a acestui fond. De asemenea, în conformitate cu art. 46 din Legea nr. 26/1996 C. silvic, recurenta era obligată să achite anterior emiterii autorizației de exploatare, o garanție echivalentă cu 5 % din valoarea masei lemnoase contractate, pe care nu a achitat-o. Relevant în cauză este și faptul că, deși notificată, recurenta nu și-a executat obligația de constituire a fondului de garanție, ceea ce a făcut imposibilă emiterea autorizației de exploatare și a începerii exploatării masei lemnoase.

Pentru cele ce preced, urmează a se reține ca nefondată, critica recurentei, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Negrești Oaș prin lichidator SC C. Satu Mare împotriva deciziei nr. 264 din 25 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2006.