ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2427/2006

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 602

din 30 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr.

2127/2004, s-a admis în parte acțiunea reclamantei SC P. SRL Negrești

Oaș prin lichidator SC C. SA împotriva Direcției Silvice Baia Mare.

Pârâta a fost obligată să

restituie reclamantei avansul în sumă de 27.410.000 lei.

A fost respinsă cererea privind

obligarea pârâtei la daune interese în sumă de 3.186.609.846 lei.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut:

La data de 19 septembrie 2000 pârâta

în calitate de furnizor și reclamanta beneficiar, au încheiat contractul

de furnizare nr. 20/2000 pentru masă lemnoasă pe picior.

Furnizorul s-a obligat să

predea 1.318 mc masă lemnoasă pe picior, adjudecată prin

procesul verbal de adjudecare din 11 septembrie 2000, iar beneficiara să

plătească contravaloarea acesteia de 29.361 dolari S.U.A. inclusiv

T.V.A. la termenele prevăzute în anexa 1 la contract.

Prin adresa nr. 17 din 9 ianuarie

2000 pârâta, constatând că reclamanta are posibilități reduse de

exploatare la alte partide adjudecate anterior, având stoc de 783 m

3

din 1.073 m

3

, iar partida 748 este nestocată, pârâta prin

adresa nr. 469 din 22 ianuarie 2001 aduce la cunoștință

reclamantei rezilierea contractului.

Instanța a reținut că

neîndeplinindu-se propriile angajamente, reclamanta nu este

îndreptățită să solicite daune interese, constând din

penalități de neexecutare fapt pentru care acest capăt de cerere

a fost respins ca nefondat.

S-a apreciat însă că prin

rezilierea de drept a contractului, dată fiind începerea procedurii

falimentului, potrivit art. 20 lit. e), reclamanta are dreptul la restituirea

avansului plătit, în sumă de 27.410.000 lei sens în care

acțiunea a fost admisă.

Reclamanta prin apelul declarat

împotriva acestei sentințe, a criticat-o pentru netemeinicie și

nelegalitate, solicitând schimbarea, în sensul obligării pârâtei, la plata

penalităților de întârziere în cuantum de 3.186.609.946 lei.

Apelanta, a invocat reținerea

greșită a stării de fapt de către instanță,

privind culpa pentru neexecutarea contractului.

Examinând apelul, Curtea, prin

decizia civilă nr. 264 din 25 octombrie 2005, l-a respins ca nefondat.

S-a apreciat că instanța

de fond a reținut corect starea de fapt și anume că reclamanta

nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale prevăzute în

contract, în sensul că nu a constituit fondul de garanție, anterior

emiterii autorizației de exploatare, astfel că în mod justificat,

contractul încheiat a fost reziliat.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta a introdus recurs fără a-l motiva în drept.

În esență, recurenta

invocă reținerea greșită a culpei sale în neexecutarea

contractului, fapt ce a condus la respingerea nefondată a capătului

de cerere privind obligarea pârâtei la penalități pentru neexecutarea

acestuia.

Critica este nefondată.

Instanța de apel a confirmat

justificat soluția instanței de fond, reținând că

obligațiile asumate de recurenta reclamantă prin contractul de

furnizare a masei lemnoase nr. 20 din 19 septembrie 2000, nu a fost respectat

de aceasta.

Conform probelor administrate, în

cauză s-a stabilit, că recurenta reclamantă nu a achitat suma

datorată constituirii „Fondului de garanție”, ori predarea

parchetului prin exploatare potrivit art. 7 din contract, nu putea fi

realizată fără a emite în prealabil autorizația de

exploatare, în conformitate cu art. 8 din contract, care la rândul ei nu putea

fi emisă fără plata anticipată a acestui fond.

De asemenea, în conformitate cu art.

46 din Legea nr. 26/1996 C. silvic, recurenta era obligată să achite

anterior emiterii autorizației de exploatare, o garanție

echivalentă cu 5 % din valoarea masei lemnoase contractate, pe care nu a

achitat-o.

Relevant în cauză este și

faptul că, deși notificată, recurenta nu și-a executat

obligația de constituire a fondului de garanție, ceea ce a făcut

imposibilă emiterea autorizației de exploatare și a începerii

exploatării masei lemnoase.

Pentru cele ce preced, urmează

a se reține ca nefondată, critica recurentei, urmând ca în baza art. 312

C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC P. SRL Negrești Oaș prin lichidator SC C. Satu Mare

împotriva deciziei nr. 264 din 25 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 iunie 2006.