ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1105/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 septembrie 2000, reclamanta D.S. Bacău a chemat în judecată pârâta SC G. SRL Ghimeș-Făget, solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 454.654.033 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 554 mc masă lemnoasă, precum și cheltuieli de judecată. Pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivând că nu a exploatat masa lemnoasă care a făcut obiectul contractului. Prin sentința civilă nr. 217 din 28 februarie 2001, Tribunalul Bacău a respins acțiunea ca nefondată, motivat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației contractuale de predare a masei lemnoase pe picior.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care instanța de fond a reținut situația de fapt ce a condus la pronunțarea soluției atacate. Astfel, se susține că și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul încheiat, situație în care refuzul de plată al pârâtei beneficiare este nejustificat. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 424 din 21 iunie 2001, a respins apelul ca nefondat. La motivarea soluției date, instanța de apel a reținut că, prin probele administrate, pârâta a făcut dovada că nu a exploatat masa lemnoasă, deoarece nu a fost preluată, altă societate fiind beneficiara acesteia.

Cu petiția înregistrată la data de 24 august 2001, reclamanta a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie. Motivând că pârâta nu a respectat obligația de predare în totalitate a masei lemnoase contractată spre exploatare potrivit clauzelor contractuale. Deși recurenta nu a indicat vreun motiv de recurs, Curtea, în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. ultim, apreciază că se face referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Potrivit contractului încheiat, reclamanta avea obligația să predea pachetul de masă lemnoasă în vederea exploatării pârâtei, care, potrivit clauzei stipulate la art. 13, 14 din convenție, trebuia să scoată masa lemnoasă la drum auto accesibil și să o predea delegatului ocolului silvic în forma primară, pe sortimente industriale.

Pentru îndeplinirea obligației de către pârâta-intimată, se impunea ca reclamanta-recurentă să procedeze la predarea parchetului în vederea exploatării conform graficului. Or, din probele administrate, rezultă că predarea a avut loc către altă societate, respectiv, SC Ș. SRL (dosar fond) deși, autorizația de exploatare nr. 184 din data 8 aprilie 1997 a fost emisă pe numele intimatei. Recurenta-reclamantă nu a făcut dovada, potrivit art. 25 din contractul încheiat, că intimata a refuzat să preia, spre exploatare, masa lemnoasă contractată, situație în care nu se justifică contractarea cu alt beneficiar. În aceste condiții, Curtea apreciază legale și temeinice hotărârile pronunțate, situație în care, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta D.S. Bacău a R.N.P. Bacău, împotriva deciziei nr. 424 din 21 iunie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2003.