ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1105/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 6 septembrie 2000,

reclamanta D.S. Bacău a chemat în judecată pârâta SC G. SRL Ghimeș-Făget, solicitând

ca, în baza sentinței civile ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei

de 454.654.033 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 554 mc masă

lemnoasă, precum și cheltuieli de judecată.

Pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivând că

nu a exploatat masa lemnoasă care a făcut obiectul contractului.

Prin sentința civilă nr. 217 din 28 februarie 2001,

Tribunalul Bacău a respins acțiunea ca nefondată, motivat de faptul că

reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației contractuale de predare a

masei lemnoase pe picior.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta,

criticile vizând modul eronat în care instanța de fond a reținut situația de

fapt ce a condus la pronunțarea soluției atacate.

Astfel, se susține că și-a îndeplinit obligația

asumată prin contractul încheiat, situație în care refuzul de plată al pârâtei

beneficiare este nejustificat.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 424 din 21 iunie 2001, a

respins apelul ca nefondat.

La motivarea soluției date, instanța de apel a

reținut că, prin probele administrate, pârâta a făcut dovada că nu a exploatat

masa lemnoasă, deoarece nu a fost preluată, altă societate fiind beneficiara

acesteia.

Cu petiția înregistrată la data de 24 august 2001,

reclamanta a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând

aspecte de nelegalitate și netemeinicie. Motivând că pârâta nu a respectat

obligația de predare în totalitate a masei lemnoase contractată spre exploatare

potrivit clauzelor contractuale.

Deși recurenta nu a indicat vreun motiv de recurs,

Curtea, în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. ultim, apreciază că se

face referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Potrivit contractului încheiat, reclamanta avea

obligația să predea pachetul de masă lemnoasă în vederea exploatării pârâtei,

care, potrivit clauzei stipulate la art. 13, 14 din convenție, trebuia să

scoată masa lemnoasă la drum auto accesibil și să o predea delegatului ocolului

silvic în forma primară, pe sortimente industriale.

Pentru îndeplinirea obligației de către pârâta-intimată,

se impunea ca reclamanta-recurentă să procedeze la predarea parchetului în

vederea exploatării conform graficului.

Or, din probele administrate, rezultă că predarea a

avut loc către altă societate, respectiv, SC Ș. SRL (dosar fond) deși,

autorizația de exploatare nr. 184 din data 8 aprilie 1997 a fost emisă pe

numele intimatei.

Recurenta-reclamantă nu a făcut dovada, potrivit art.

25 din contractul încheiat, că intimata a refuzat să preia, spre exploatare,

masa lemnoasă contractată, situație în care nu se justifică contractarea cu alt

beneficiar.

În aceste condiții, Curtea apreciază legale și

temeinice hotărârile pronunțate, situație în care, potrivit art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta D.S. Bacău a R.N.P.

Bacău, împotriva deciziei nr. 424 din 21 iunie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2003.