ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3623/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1325/ F din

21 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, s-a

dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen.,

achitarea inculpatului Ș.L., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc.

pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a constatat

că inculpatul a fost arestat în perioada 19 ianuarie 2005 – 21 octombrie 2005.

A luat act că partea vătămată nu s-a

constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul București nr. 269 din 8 februarie 2005 a fost trimis în judecată

inculpatul Ș.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen., constând în aceea că în ziua de 17 ianuarie 2005, în jurul orelor 19,00,

inculpatul Ș.L. împreună cu un individ rămas neidentificat a deposedat-o prin

violență pe partea vătămată J.D. de o geantă, în timp ce se afla în scara

blocului în care locuiește.

Partea vătămată a intrat în scara

blocului, ocazie cu care a observat doi indivizi necunoscuți care chemau

liftul. A evitat să plece cu aceștia, i-a așteptat să plece cu liftul, dând o

nouă comandă.

În momentul în care s-au deschis ușile

liftului cei doi indivizi s-au repezit către ea, unul dintre ei lovind-o cu

pumnul în față, moment în care s-a dezechilibrat și a căzut, același individ

smulgându-i geanta.

Partea vătămată l-a recunoscut pe

inculpat din planșele fotografice, în acest sens fiind întocmit un proces

verbal.

Martorii audiați în faza de urmărire

penală au declarat că l-au văzut pe inculpat că fugea pe strada Logofăt Tăutu

și se ținea cu mâna de burtă și se vedea că are ceva sub haină, l-au urmărit la

strigătele părții vătămate, dar o altă persoană a ieșit cu un cuțit și i-a amenințat.

În fața instanței, martorii au revenit

asupra declarațiilor spunând că le-au fost dictate de anchetator, afirmând că

nu inculpatul este cel care fugea, că îl cunosc din cartier și după poreclă,

iar la poliție au fost puși să arate pe planșele foto pe inculpat.

Mai reține instanța de fond că

inculpatul a negat în permanență săvârșirea infracțiunii spunând că în ziua

respectivă, între orele 16,00

– 21,00 a jucat tenis, biliard, a fost

la un bar împreună cu martorii R.I. și Ș.T.F.

Coroborând aceste probe instanța de

fond a reținut că nu rezultă că inculpatul este autorul infracțiunii, motiv

pentru care a dispus achitarea inculpatului.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul Ș.L.

Inculpatul Ș.L. a declarat că

înțelege să-și retragă apelul, așa încât, Curtea urmează să ia act de această

manifestare de voință.

În apelul Parchetului este criticată

sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul

greșitei achitări a inculpatului.

Se arată în motivele de apel că instanța

a avut în vedere la pronunțarea soluției doar probele administrate în faza de

cercetare judecătorească, fără a corobora toate aceste probe cu cele

administrate și în faza de urmărire penală.

Se susține că deși martorii și-au

schimbat declarația în fața instanței nu îndrituia instanța să dispună

achitarea inculpatului fără a ține seama de declarațiile acestora din faza de

urmărire penală în care au arătat că inculpatul este cel care alerga pe stradă

urmărit de partea vătămată, că și ei au pornit în urmărirea inculpatului, dar a

apărut un individ care i-a amenințat cu un cuțit.

Prin decizia penală nr. 266 din 5

aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția I-a penală a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, desființând în parte

sentința penală, pe fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea

juridică a faptei din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) C. pen. și art. 2

1

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpatul Ș.L. la 7 ani

închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 – 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsa aplicată prevenția de la 19 ianuarie 2005 la 21 octombrie 2005.

S-a luat act că partea vătămată J.D.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a luat act de declarația

inculpatului de retragere a apelului și de faptul că inculpatul este arestat în

altă cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul Ș.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor

și, pe fond, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Examinând decizia penală atacată

prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanțele au stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta și aplicarea unei pedepse just

individualizată.

Solicitarea inculpatului de achitare

întrucât nu este autorul faptei reținute în sarcina sa și pentru care este

condamnat nu poate fi primită întrucât probele administrate în cauză infirmă

susținerile acestuia.

Astfel, din plângerea și

declarațiile părții vătămate, cât și din declarațiile martorilor S.D., M.A. și

V.A., care au recunoscut de pe albumele cu fotografii judiciare pe autorul

faptei în persoana inculpatului Ș.L., rezultă cu certitudine că acesta este

autorul faptei ce a constat în deposedarea, prin violență a părții vătămate J.D.

de o geantă, în loc public, în timpul nopții, împreună cu o persoană

neidentificată.

Atitudinea ulterioară a martorilor,

în sensul că și-au schimbat declarațiile, se explică prin teama față de

inculpat, instanța de apel procedând corect la înlăturarea acestora din urmă și

reținând ca fiind sincere declarațiile date în faza de urmărire penală, prin

care l-au indicat, fără dubii, pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii.

Cu privire la motivul de recurs

formulat în subsidiar care vizează o nouă individualizare a pedepsei în sensul

reducerii acesteia, Înalta Curte apreciază că, în cauză, s-a aplicat o pedeapsă

corect individualizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen. și scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 alin. …. C. pen.

De altfel, pedeapsa aplicată se

situează la limita minimă a pedepsei pentru infracțiunea săvârșită și, pe de

altă parte, inculpatul a mai săvârșit acest gen de infracțiuni, manifestând

perseverență în acest sens.

În consecință, motivele de recurs

formulate sunt neîntemeiate, iar alte motive de casare, din oficiu, nu sunt în

cauză.

Față de aceste considerente, urmează

ca în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 192 alin.

(2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Ș.L. împotriva deciziei penale nr. 266 din 5 aprilie

2006 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Constată că inculpatul a fost

arestat preventiv în perioada 19 mai 2005 – 21 octombrie 2005 și în prezent

este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iunie 2006.