ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1196/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința nr. 606 din 3 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 1071/2005,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 18

1

alin.

(3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) din același cod, a aplicat acestuia

amenda administrativă în cuantum de 10.000.000 lei.

A constatat că inculpatul a fost

reținut la data de 28 decembrie 2004.

A luat act că partea vătămată nu s-a

constituit parte civilă.

S-a reținut, în fapt, că, în seara

zilei de 27 decembrie 2004, în jurul orelor 23,00, inculpatul R.G., aflat în

stare de ebrietate, a urmărit-o pe partea vătămată N.F. până în scara blocului

unde aceasta locuiește și a încercat să-i smulgă geanta de pe umăr, moment în

care partea vătămată s-a împotrivit, a dat drumul sacoșelor pe care le purta în

ambele mâini și s-a luptat pentru scurt timp cu inculpatul, încercând că-și

apere geanta.

Inculpatul a tras cu putere de

geantă, rupându-i baretele, iar partea vătămată a început să strige după

ajutor, moment în care inculpatul a părăsit scara blocului.

Alertați de strigătele părții

vătămate, martorii R.C., G.P. și G.N. au pornit în urmărirea inculpatului pe

care l-au prins și imobilizat fără ca acesta să opună rezistență.

Deși prima instanță a reținut că

fapta inculpatului realizează formal conținutul constitutiv al infracțiunii de

tentativă la tâlhărie, a apreciat că aceasta nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni, întrucât, prin conținutul său concret, aduce o

atingere minimă valorilor ocrotite prin norma de incriminare, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 18

1

alin. (1) C. pen.

Instanța de fond a avut în vedere

caracterul accidental al faptei, spontaneitatea hotărârii de a comite

infracțiunea determinată de starea de ebrietate în care se afla inculpatul.

S-au avut în vedere, de asemenea,

faptul că inculpatul a conștientizat consecințele faptei sale, a adoptat în mod

constant o conduită procesuală sinceră, relevante fiind considerate și datele

ce caracterizează persoana inculpatului care nu are antecedente penale, este o

persoană integrată social, având o familie organizată, o calificare profesională,

lucrând de 18 ani ca operator chimist pe Platforma D., date în raport de care

s-a apreciat că perspectivele sale de reintegrare sunt ridicate.

Împotriva sentinței primei instanțe

a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatului.

S-a argumentat în sensul că fapta

inculpatului care, pe timp de noapte și în loc public, a încercat, prin

folosirea violenței fizice să o deposedeze pe partea vătămată de o geantă,

acțiunea sa fiind întreruptă datorită rezistenței opuse de victimă, prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Având în vedere natura infracțiunii,

gravitatea acesteia, valoarea lezată s-a apreciat că în mod greșit instanța de

fond a dispus achitarea.

Curtea de Apel București, secția I

penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet, apreciind că sub

toate aspectele de fapt și de drept, sentința pronunțată este legală și

temeinică.

S-a constatat, în raport de

dispozițiile art. 18

1

C. pen., că fapta săvârșită de inculpat,

constând în încercarea de a o deposeda pe partea vătămată N,F. de geanta pe

care o avea asupra sa, acțiune care însă nu a fost dusă până la capăt datorită

opoziției părții vătămate, în modalitatea concretă în care s-a derulat,

confirmă caracterul spontan al hotărârii delictuale luate de inculpat, dar și faptul

că aceasta s-a datorat exclusiv stării de ebrietate în care s-a aflat acesta.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere

comportarea anterioară foarte bună a inculpatului rezultată din caracterizările

depuse la dosar și din referatul de evaluare psiho-socială întocmit de S.P.V.R.S.I.

de pe lângă Tribunalul București.

Avându-se în vedere aceste

particularități care individualizează persoana inculpatului avute în vedere și

de prima instanță, instanța de control judiciar a apreciat că factorul

determinant al reacției delictuale a inculpatului l-a constituit consumul de

alcool, situație în care, avându-se în vedere și modul și mijloacele de

săvârșire a faptei, de urmările produse și de datele ce caracterizează persoana

inculpatului, susținerea parchetului în sensul că reeducarea acestuia este

posibilă numai prin aplicarea unei sancțiuni penale nu este justificată.

Dimpotrivă, s-a apreciat că prin

aplicarea unei pedepse s-ar ajunge la producerea unui rezultat contrar celui

urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie sub același aspect criticat și în apel,

respectiv greșita achitare a inculpatului.

S-a susținut din nou că, în raport

de modalitatea concretă de comitere a faptei, în mod greșit instanțele au reținut

că fapta a periclitat nesemnificativ valorile ocrotite de lege și că a avut o

slabă rezonanță socială, în condițiile în care fenomenul sustragerii de bunuri

prin violență și în locuri publice a luat amploare, iar părții vătămate i-a

fost produsă o puternică stare de temere și insecuritate.

Se mai arată în motivele de recurs,

că periculozitatea inculpatului este demonstrată faptic prin luarea hotărârii

de a săvârși ambele acțiuni specifice elementului material al infracțiunii de

tâlhărie, pe care premeditat le-a pus în executare, instanțele apreciind greșit

că fapta a avut un caracter accidental, iar hotărârea de a o săvârși a fost

spontană și determinată de starea de ebrietate.

Consideră recurentul că starea de

ebrietate, în speță, trebuia reținută ca o stare agravantă, deoarece fapta nu a

fost comisă în mod spontan.

Concluzionându-se, se susține că în

mod greșit instanțele nu s-au raportat la toate criteriile menționate în art. 18

1

alin. (2) C. pen., în ansamblul lor, atunci când au stabilit gradul de pericol

social concret al faptei comise.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București este nefondat.

În conformitate cu art. 18

1

alin. (2) C. pen. „la stabilirea gradului de pericol social se ține seama de

modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările

în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și

conduita făptuitorului.”

Rezultă așadar, că textul citat face

referire atât la circumstanțele reale cât și la cele personale.

În cauză, evaluarea judicioasă a

acestora de către instanțele inferioare a evidențiat în mod corect că fapta

inculpatului, prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță,

aducând o minimă atingere.

Inculpatul aflat în stare de

ebrietate a încercat să o deposedeze pe partea vătămată, prin smulgere, de o

geantă pe care aceasta o purta pe umăr, însă, datorită opoziției acesteia nu a

reușit, rupând doar bretelele genții care a rămas asupra părții vătămate.

Din probele administrate în cauză a

rezultat că fapta a avut un caracter accidental, inculpatul luând hotărârea de

a săvârși infracțiunea spontan, în momentul când a văzut-o pe partea vătămată,

în condițiile în care se afla în stare de ebrietate și în contextul unei

comportări anterioare ireproșabile.

Aceste circumstanțe reale analizate

cumulativ cu cele personale, respectiv conduita procesuală de recunoaștere și

regret, lipsa antecedentelor penale, comportarea anterioară foarte bună

rezultată din caracterizarea anterioară foarte bună rezultată din

caracterizările depuse la dosar și nu în ultimul rând, evaluarea psiho-socială

care a concluzionat în sensul că inculpatul a conștientizat întru totul

consecințele faptei sale, fiind o persoană integrată social cu reale

perspective de reintegrare în societate, dovedesc că faptei îi lipsește una din

trăsăturile esențiale ale infracțiunii și anume, pericolul social.

Așa fiind, în mod corect instanțele

au constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 18

1

C.

pen., dispunând achitarea inculpatului și aplicarea unei amenzi administrative

în conformitate cu dispozițiile art. 91 C. pen.

Relevant și corect este și

argumentul instanțelor referitor la consecințele aplicării unei pedepse

inculpatului în raport de scopul urmărit de legiuitor și prevăzut în dispozițiile

art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, recursul

declarat de parchet apare ca nefondat, astfel că, Înalta Curte îl va respinge,

ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr. 720 din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală,

privind pe inculpatul R.G.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 februarie 2006.