ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1803/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20

septembrie 2005, reclamanta G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Hunedoara, anularea hotărârii nr. 1571 din 11 martie 2005

și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a locuit cu părinții în localitatea Aninoasa, până în timpul celui

de-al doilea război mondial, când locuitorii au fost duși cu forța din casele

lor, în zonele ocupate.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 266 din 21

octombrie 2005, a respins acțiunea, reținând că din probele administrate nu

rezultă că reclamanta și părinții săi au fost siliți de autorități să plece din

localitatea Aninoasa, în teritoriul ocupat de Ungaria.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta G.M., solicitând admiterea acestuia și modificarea

hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile

acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în altă

localitate”, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 127/2002, se înțelege „persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate, din motive etnice”.

Este adevărat că din „Buletinul de

schimbare de domiciliu” nr. 260/1940, eliberat de Primăria comunei Aninoasa, rezultă

că recurenta-reclamantă, împreună cu familia sa, și-a schimbat domiciliul din

comuna Aninoasa, în localitatea Gornești, județul Mureș, însă acest act nu face

dovada că măsura a fost materializarea unor persecuții etnice din partea

autorităților.

De altfel, nici în declarațiile

autentice ale martorilor B.M. și P.A. nu s-a precizat în mod concret că

reclamanta și părinții săi au fost nevoiți să plece din localitatea de

domiciliu, datorită persecuțiilor etnice, martorii limitându-se la a susține că

părăsirea domiciliului a avut loc „datorită evenimentelor din anul 1940”.

Față de cele ce preced, hotărârea

instanței de fond fiind legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.M.

împotriva sentinței civile nr. 266 din 21 octombrie 2005 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 mai 2006.