ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 208/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 208/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin H.G. nr. 147/2003 a fost
aprobat transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acțiuni din
capitalul social al SC A.U. SA Timișoara, reprezentând un număr de 103.245
acțiuni nominative în valoare de 25.000 lei fiecare, din proprietatea privată a
Statului și din administrarea A.P.A.P.S., în proprietatea privată a județului
Timiș și în administrarea Consiliului Județean Timiș.
S-a prevăzut, totodată, că județul
Timiș exercită, prin Consiliul județean, toate drepturile și execută toate
obligațiile ce decurg din calitatea de acționar la SC A.U. SA.
Legalitatea acestui act
administrativ de autoritate a fost contestată de municipiul Timișoara,
reprezentat de Primar care, prin acțiunea introdusă la data de 7 aprilie 2003, a
cerut anularea lui.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că actul administrativ o vatămă în dreptul său de proprietate asupra
construcțiilor și terenului ce formează Aeroportul Aviația Utilitară C.
Timișoara, drept real recunoscut prin decizia nr. 1390/A din 18 octombrie 2003,
pronunțată de Tribunalul Timișoara.
A precizat că, deși se cunoștea că
municipiul Timișoara este proprietarul aeroportului, autoritatea publică
emitentă nu l-a consultat anterior adoptării hotărârii contestate și că
pachetul integral de acțiuni conține elemente, proprietatea unității
administrativ-teritoriale.
Prin sentința civilă nr. 16 din 17
ianuarie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, a respins acțiunea, ca nefondată.
Instanța a reținut că o atare
soluție se impune, deoarece transferul acțiunilor, dispus prin hotărârea
guvernamentală atacată, nu afectează sub nici o formă, dreptul de proprietate
al reclamantei asupra imobilului în litigiu. Că, deși în fapt acesta se află în
patrimoniul pârâtei SC A.U. SA, prerogativele dreptului de proprietate pot fi
exercitate de reclamant, în condițiile legii civile, fără nici o îngrădire
determinată de proprietarul acțiunilor transferate.
Împotriva sentinței a declarat
recurs, municipiul Timișoara, prin Primarul său.
Recurentul a susținut că în mod
eronat, prima instanță a respins acțiunea, întrucât există o strânsă legătură
între activele deținute de societatea comercială și acțiuni. În condițiile
date, apare evident faptul că prin transferul pachetului de acțiuni, în
situația unei eventuale nerespectări a obligațiilor societății față de terți,
creditorii vor urmări bunurile aflate în patrimoniul societății, deci inclusiv
clădirile proprietatea reclamantului.
Critica este neîntemeiată.
Așa cum corect a reținut instanța de
fond, proprietatea asupra construcțiilor și terenului aferent, care alcătuiesc
Aeroportul A.U. SA, nu se confundă cu proprietatea asupra acțiunilor acestui
agent economic.
Prin urmare, din punct de vedere
juridic, nu există nici o relație valorică între noțiunea de acțiune și
noțiunea de patrimoniu al societății comerciale, iar valoarea patrimoniului
unei societăți nu determină valoarea unei acțiuni, deoarece patrimoniul nu face
parte din capitalul social.
Cum deja s-a arătat, cu prilejul
expunerii rezumative a lucrărilor din dosar, hotărârea guvernamentală supusă
controlului jurisdicțional pe calea contenciosului administrativ, are ca
obiect, exclusiv transferul cu titlu gratuit al pachetului integral de acțiuni
din capitalul social al SC A.U. SA Timișoara, din proprietatea privată a
Statului și din administrarea A.P.A.P.S., în proprietatea privată a județului
Timiș și în administrarea Consiliului Județean Timiș.
Actul administrativ nu vizează
câtuși de puțin, dreptul de proprietate recunoscut anterior reclamantului,
printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, asupra construcțiilor și
terenului, utilizate cu destinația de aeroport al aviației utilitare.
Așadar, deși acțiunile transferate
se regăsesc în patrimoniul SC A.U. SA, prerogativele dreptului de proprietate
recunoscute în favoarea municipiului Timișoara, asupra bunurilor imobile, vor
putea fi exercitate de acest titular, în condițiile legii civile și fără nici o
îngrădire din partea proprietarului pachetului de acțiuni transferate prin H.G.
nr. 147/2003.
În lipsa unei vătămări efective a
dreptului de proprietate al reclamantului sau a unui interes legitim, în sensul
dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ,
Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a menține soluția primei instanțe,
respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
municipiul Timișoara, prin Primarul municipiului Timișoara, împotriva sentinței
civile nr. 16 din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 ianuarie 2006.