ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7822/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 aprilie 2003, municipiul Timișoara a chemat în judecată Guvernul României, SC A.U. SA Timișoara, A.P.A.P.S. și Consiliul Județean Timiș, solicitând să se dispună anularea parțială a H.G. nr. 147/2003, ca nelegală. Prin această hotărâre a fost aprobat transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acțiuni, din capitalul social al SC A.U. SA Timișoara, reprezentând un număr de 103.245 acțiuni nominative în valoare de 25.000 lei fiecare, din proprietatea privată a statului și din administrarea A.P.A.P.S., în proprietatea privată a județului Timiș și în administrarea Consiliului Județean Timiș.

La 26 mai 2003, Ministerul Administrației Publice a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României și a solicitat respingerea acțiunii principale, ca inadmisibilă și neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 17/CA din 20 ianuarie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș. Instanța a reținut că măsura respectivă se impune, deoarece hotărârea guvernamentală atacată, nu este un act administrativ de autoritate, ci un act de gestiune, astfel cum a fost definit prin dispoziția art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990. Că, deci, fiind vorba despre un act juridic, prin care organul emitent își manifestă voința în calitatea sa de gestionar al proprietății private a statului, competența materială pentru judecarea cauzei aparține tribunalului, ca instanță de drept comun, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. La rândul său, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 1971 din septembrie 2004, s-a considerat necompetent să soluționeze litigiile și s-a dezînvestit în favoarea instanței de judecată sesizată inițial. Întrucât s-a ivit un conflictul negativ de competență între două instanțe judecătorești de grade diferite, dosarul cauzei a fost înaintat pentru regulator, Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 21 C. proc. civ.

Se constată că soluția corectă este cea adoptată de Tribunalul Timiș, deoarece obiectul acțiunii introduse de reclamantul Ministerul Finanțelor Timișoara, îl constituie cererea acestuia, pentru anularea unei hotărâri guvernamentale, prin care, în virtutea atribuțiilor ce i-au fost conferite prin lege, organul emitent a aprobat transferul cu titlul gratuit al pachetului de acțiuni din capitalul social a unei societăți comerciale, în proprietatea privată a județului Timiș și în administrarea Consiliului Județean Timiș. Ca manifestare unilaterală de voință a unei autorități a administrației publice centrale, cu competență generală, actul juridic are natura unui act administrativ de autoritate, iar nu aceea a unui act de gestiune, cum eronat a apreciat Curtea de Apel Timișoara.

El își păstrează acest caracter chiar dacă, intrând în circuitul civil, generează drepturi civile, specifice raporturilor juridice guvernate de normele dreptului civil. Având în vedere aceste considerente și desigur, dispozițiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, precum și cele cuprinse în art. 3 pct. 1 C. proc. civ., urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Văzând și dispozițiile art. 22 alin. ultim C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe municipiul Timișoara, Guvernul României, SC A.U. SA Timișoara, A.P.A.P.S. și Consiliul Județean Timiș, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2004.