ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3747/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București sub nr. 1112 la data de 1 martie 2005, reclamanții C.O., C.G. și C.C.R. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții SC R. SRL, N.C.P., S.S.P.G., I.V., T.G. și E.L., instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. a SC R. SRL din data de 22 decembrie 2004, să dispună numirea lichidatorului acestei societăți, cu cheltuieli de judecată. În susținerea pretențiilor deduse judecății reclamanții au arătat, în esență, că hotărârea A.G.E.A. a societății comerciale pârâte de la 22 decembrie 2004 ce a avut pe ordinea de zi numirea lichidatorului a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (2) și (4) din Legea nr. 31/1990, republicată, termenul de convocare fiind mai mic de 15 zile de la data expedierii convocării.

Tribunalul București, prin sentința nr. 2308 din 17 mai 2005, a respins excepția tardivității formulării acțiunii și a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, inaplicabilitatea prevederilor art. 117 alin. (2) și (4) din Legea nr. 31/1990 în speță, în raport cu forma juridică a societății pârâte și anume, societate cu răspundere limitată și nu societate pe acțiuni, aceasta din urmă fiind sub incidența textului legal precitat. Împotriva hotărârii primei instanțe au formulat apel reclamanții C.O., C.G. și C.C.R. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 27 din 23 ianuarie 2006, a anulat, ca netimbrat, apelul. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelanții nu sau conformat dispozițiilor instanței de a timbra apelul conform citației emise pentru termenul de la 23 ianuarie 2006. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamantul C.O.

Recurentul reclamant a invocat inițial, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 9 și 5 C. proc. civ., ulterior, în ședința de la 22 noiembrie 2006, avocata acestei părți precizând că înțelege a nu mai susține motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., unicul motiv de recurs fiind cel prevăzut de art. 304 pct. 5 din același cod, așa cum a fost dezvoltat în cererea de recurs. Recurentul a arătat că la termenul de la 23 ianuarie 2006 nu a fost legal citat, rezultând că instanța de apel nu i-a pus în vedere în mod legal obligația de a timbra, procedura de citare realizându-se prin afișare, dar cu nerespectarea art. 92 alin. (4) C. proc. civ., iar procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare nu a îndeplinit cerința impusă de art. 100 pct. 7 C. proc.

civ., privitoare la locul unde s-a făcut afișarea. Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Recursul formulat de reclamantul C.O. este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din actele dosarului și din cercetarea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate ce se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că soluția din apel a fost dată în condițiile legalei îndepliniri a procedurii de citare și a reclamantului C.O., întrucât aceasta s-a realizat prin afișare la adresa indicată de însăși această parte atât în cererea de chemare în judecată inițială, cât și în cererea de apel, respectiv, în str. Nicolae Leondard, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 6 dosar apel.

Din menționatul proces verbal întocmit de agentul procedural rezultă cu claritate că acesta a afișat actul pe ușa principală a locuinței destinatarului C.O., prin sublinierea acestui fapt de către agentul procedural pe tipizatul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, întrucât nici o persoană nu a fost găsită. Așadar, criticile invocate în recurs nu pot fi reținute, agentul procedural conformându-se cerințelor prevăzute de art. 92 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora agentul va afișa citația pe ușa locuinței celui citat și, deopotrivă, cerințelor art. 100 alin. (1) pct. 7 din același cod, care arată că procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă locul unde s-a făcut afișarea, sub pedeapsa nulității prevăzută de alin. (3) al evocatului articol.

Cum textele legale mai sus arătate nu au fost încălcate, procedura de citare a numitului C.O. fiind legal îndeplinită pentru termenul de la 23 ianuarie 2006 când acesta a fost legal citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 18,3 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, obligație căreia însă, aceasta nu s-a conformat, se constată a fi corectă soluția pronunțată în apel, criticile aduse deciziei recurate în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., neputând fi primite, apărând ca lipsite de temei. În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312(1) teza 2 C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză, de reclamantul C.O.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.O. împotriva deciziei nr. 27din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2006.