ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 789/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data 15 septembrie 2005, reclamantul V.M. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că Ordinul nr. II/01597 din 30 aprilie 1991 nu a produs efecte juridice în perioada 1991 - 1997, întrucât i-a fost comunicat doar la 14 august 1997. Reclamantul a mai cerut acordarea gradului imediat următor și obligarea pârâtului la repararea prejudiciului, constând în drepturi salariale, gradații și contravaloarea drepturilor de echipament. Prin sentința nr. 48 din 6 iunie 2005, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția puterii de lucru judecat și a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt întrunite cerințele art. 1201 C. civ. și, respectiv, art. 166 C. proc. civ., privind tripla identitate de părți, obiect și cauză, în raport cu sentința nr. 76/1999 a Curții de Apel Pitești, irevocabilă prin decizia nr. 1765/2002, a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul V.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a arătat că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond, că există autoritate de lucru judecat. În prima cauză soluționată irevocabil în anul 2002, a avut calitate de pârât, Ministerul de Interne, în timp ce în prezentul litigiu parte este Ministerul Administrației și Internelor.

Reclamantul a mai susținut și că obiectul celor două cauze este diferit, în sensul că la primul dosar a cerut anularea ordinului de trecere în rezervă, iar în cel de-al doilea, constatarea nulității absolute pentru perioada 30 aprilie 1991 - 14 august 1997, când actul nu a produs efecte juridice, nefiind comunicat. Nici temeiul juridic al celor două litigii nu este același - a susținut reclamantul, întrucât în cea de-a doua cauză a invocat nerespectarea altor texte din Regulamentul disciplinei militare, decât cele din primul dosar. Prin întâmpinare, Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea recursului, întrucât în mod corect s-a reținut prin sentința atacată, tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, prin sentința nr. 76 din 3 iunie 1999, irevocabilă prin decizia nr. 451 din 10 februarie 2000, s-a respins acțiunea, prin care reclamantul solicita anularea Ordinului nr. II/01597/1991, privind trecerea în rezervă și obligarea la plata drepturilor salariale și a daunelor morale, reținându-se cu autoritate de lucru judecat, legalitatea actului administrativ contestat. În materia contenciosului administrativ nu se face vreo diferențiere între cauzele de nulitate absolută și cele de nulitate relativă, persoana vătămată în drepturile sale putând cere anularea actului administrativ de autoritate emis cu nerespectarea prevederilor legale.

În consecință, în mod corect s-a reținut identitatea de obiect, împrejurarea că în prezentul litigiu reclamantul a formulat încă două cereri, neavând relevanță, fiind subsecvente solicitării principale privind legalitatea ordinului de trecere în rezervă. Nu este fondată nici critica privind inexistența identității de cauză, cât timp în ambele litigii s-a invocat încălcarea aceluiași regulament privind disciplina miliară, iar în primul dosar s-a reținut irevocabil legalitatea ordinului de trecere în rezervă, emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Referitor la împrejurarea că în timp, titulatura instituției emitente a actului administrativ s-a schimbat, aceasta nu poate conduce la concluzia că nu există identitate de părți, cât timp actualul Minister al Administrației și Internelor a preluat toate atribuțiile fostului Minister de Interne.

În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.M. împotriva sentinței civile nr. 76/F-C din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2006.